Adrian Paunescu odihneste langa marele Eminescu
Poetul, gazetarul si omul politic Adrian Paunescu a fost inmormantat, in aplauzele a mii de romani sositi din toata tara, duminica, cu onoruri militare la Cimitirul Bellu, din Capitala, el odihnind aproape de Mihai Eminescu. La ora 16,30, sicriul cu corpul neinsufletit al maestrului a fost coborat in cripta, mormantul sapat pe Aleea Scriitorilor, la figura 9, in vecinatatea inaintasilor sai I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, George Calinescu si a contemporanilor si prietenilor sai Nicolae Labis, Nichita Stanescu, Eugen Barbu, Marin Sorescu.
La intrarea pe poarta cimitirului, cortegiul funerar a fost intampinat cu aplauze si ovatii de miile de romani sositi din toata tara. Un detasament al Regimentului 30 Garda „Mihai Viteazul” a tras trei salve de arma in onoarea poetului, decorat, in anul 2003, de presedintele Ion Iliescu cu Ordinul Steaua Romaniei in grad de cavaler.
Ceremonia de inmormantare, care a inceput la ora 14,30, a avut loc pe o scena special amenajata in fata capelei Cimitirului Bellu. De aceasta data, marele orator care a fost Adrian Paunescu a tacut, fiind randul celor care l-au cunoscut, stimat si iubit sa-i elogieze memoria. Pe toata durata discursurilor evocatoare membrii familiei poetului – vaduva acestuia, Carmen, copiii Andrei, Ioana si Ana Maria, nepotii si stranepotii nu s-au dezlipit de langa sicriu.
Omul politic si scriitorul Varujan Vosganian, vicepresedintele Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), l-a omagiat pe marele poet Adrian Paunescu din partea breslei scriitorilor, apeciind ca acesta „nu a uitat niciodata de unde a plecat, ci a meritat cu prisosinta traiul pe acest pamant prin viata sa pilduitoare”.Afirmand ca „Adrian Paunescu nu a scris dolar poezie, ci psalmi”, vicepresedintele USR a spus ca temele poetului – dragostea de tara, de parinti, de fii, dragostea de ceilalti oameni – sunt de asemenea nu doar poezii, ci rugi.
Adrian Paunescu a fost nascut pentru poezie, a afirmat presedintele PRM, poetul Corneliu Vadim Tudor, la inmormantarea poetului. Acesta il considera pe marele poet „un om absolut remarcabil” si un „idealist” pe care il compara din punct de vedere poetic si publicistic cu Octavian Goga, iar din punctul de vedere al apostolatului national cu Nicolae Iorga. „Nimeni in perioada postbelica nu a mai facut pentru ideea nationala cat a facut Adrian Paunescu. Aceia care nici macar acum nu au loc de el si il ataca josnic. Stiu foarte bine ca Adrian Paunescu nu a dus pe nimeni cu forta la Cenaclul „Flacara” dimpotriva salile de spectacole si stadioanele erau neincapatoare. Acela a fost un fenomen deopotriva cultural si social care a influentat pozitiv educatia tinerei generatii”, a mai spus presedintele PRM.
Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a afirmat ca Adrian Paunescu a fost un rapsod al intregului neam romanesc, elogiind „marea lectie de limba romana, de credinta si adevar” predate de poet prin intermediul prezentelor sale in Cenaclul Flacara, ale carui intruniri erau ascultate, pe ascuns, la Radio Romania in Basarabia.
Gheorghe Duca, presedintele Academiei de Stiinta a Republicii Moldova, care s-a declarat mandru de a se fi nascut in Copacenii Basarabiei, asemenea lui Adrian Paunescu, l-a evocat pe marele mentor al Cenaclului Flacara, cel care a pastrat in suflet Basarabia, afirmand ca intreaga natiune si intelectualitate din Republica Moldova sunt alaturi de familia lui Adrain Paunescu si de poporul roman.
Victor Socaciu, care a spus ca a avut „sansa si marele privilegiu de a fi un apropiat al marelui titan”, care a fost Adrian Paunescu, a promis ca, impreuna cu colegii sai de Cenaclul Flacara, va „reface si reaprinde Flacara”. „Sa ne intalnim pe Campia Libertatii, la Tebea, la Cetatea lui Stefan cel Mare, la Chisinau, sa refacem si mai ales sa reaprindem Flacara”, a spus Victor Socaciu.
Potrivit istoricului Dan Berindei, vicepresendinte al Academiei Romane, personalitatea poetului a fost una „iesita din comun”, acesta fiind „o adevarata forta nestavilita a naturii” asemenea lui Nicolae Iorga. Istoricul a elogiat „puterea de munca a poetului, puterea de a-i convinge pe ceilalti, de a transmite un mesaj, o chemare, de a fi un insufletitor”.
Poetul sarb Adam Puslojic, membru de onoare al Academiei Romane, a citi un poem dedicat lui Adrian Paunescu – „Pasare acum din nou” – si a evocat momentele cand in Serbia Adrian Paunescu a fost distins cu premiul Hrisovul Moraviei pentru un volum reunind 111 poeme – „Intoarcere pe Atlanatida”, tradus in limba sarba.
Poetul basarabean Nicoale Dabija, membru de onoare al Academiei Romane, a afirmat ca Adrian Paunescu cel care „a plecat la Domnul tocmai cand aveam mai multa nevoie de el, pentru ca Domnul avea mai multa nevoie de acesta”, a afirmat ca poetul a fost pentru basarabeni o lectie de istorie, de poezie, si de jurnalism, Basarabia fiind intotdeauna in sufletul sau.
In incheiere a luat cuvantul gazetarul Marius Tuca. Acesta a declarat ca Paunescu i-a fost „un adevarat tata”, multumind tuturor celor care au trecut in ultimele zile pe la catafalcul poetului si aducand omagiul suprem oamenilor simpli si multi care in aceste zile s-au gandit la poetul care a fost Adrian Paunescu.
Pe tot parcursul drumului spre mormant, pe aleile Cimitirului Bellu sicriul cu corpul neinsufletit al poetul a fost insotit de miile de romani care au aplaudat indelung, au aclamat si au scandat numele poetului, pana la asezarea sa in locul unde isi va gasi odihna vesnica. La tristul eveniment au fost prezenti printre altii presedintele PSD, Victor Ponta, presedintele Consiliul National al PSD, Adrian Nastase, fostul ministru Ecaterina Andronescu, artistii Gheorghe Gheorghiu, Mircea Baniciu, Edvandro Rossetti, Victor Socaciu, oameni politici, reprezentanti ai mediului de afaceri, mii de romani din intreaga tara.
Sursa: AGERPRES
Ne intrebam doar de ce nu s-a transmis macar un mesaj din partea Ministerului Culturii sau din partea presedintiei?
Dincolo de puloverul bleu al presedintelui sosit in graba si plecat si mai in graba de langa catafalc, urmarit de privirile celor prezenti, ca o ciudatenie, asa cum il privim de ceva vreme noi toti, intrebandu-ne ce-a fost in mintea noastra in ultimii ani si mai ales ce e in mintea lor, a celor ce nedrept se autointituleaza ca „alesi” si culmea …ai „majoritatii”.
Ne infioram la crudul adevar din cantecul lui Gil Ionita pe versurile poetului:
Capul lui Mihai Viteazul
De la Torda se ridica
Si intreaba de ce tara
A ramas atat de mica.
Si Campia Tordei, trista,
Ii raspunde lui cu jale:
„Fiindca astazi ducem lipsa
Capului Mariei Tale”.
Nu mai acuzati strainii,
Ca ne taie domnitorii,
Ca intimideaza Tara
Cu guverne provizorii.
Eu atata-as vrea sa aflu,
Aratamdu-ne obrazul,
Totushi, unde-au fost romanii,
Cand a fost taiat Viteazul?
Nu voi consuma otrava
Pentru nici un fel de „pasta”.
Totusi, unde au fost ai nostri,
Si atunci, si-n vremea asta?
Cum se ajunge pan-la gatul
Voievodului de Tara,
Daca nu-s tradari acasa,
Langa ura de afara?
Capul lui Mihai Viteazul
Ne-a lasat numai cu trupul.
Nu conteaza ca strainii
Nu aveau nici pic de scrupul.
Eu de-o singura-ntrebare
Ma scarbesc si iar ma manii,
Totusi, unde au fost romanii?
Totusi, unde sunt romanii?
