15 noiembrie – Revolta Muncitorilor de la Brasov

15 noiembrie – Revolta Muncitorilor de la Brasov

0 242

In luna noiembrie a anului 1987, la Intreprinderea de Autocamioane „Steagul Rosu” din Brasov (IABv), mizeria sociala si financiara impusa de regimul comunist din Romania ii adusese pe muncitori intr-o stare disperata: fondul de salarii era nesatisfacator, retributiile erau reduse; peste acestea, lipsa de aprovizionare necesara cu alimente, energie electrica, apa potabila, caldura, precum si scumpirea energiei electrice si a gazului, nu in ultimul rand foamea si frigul creasera o stare de indignare si tensiune printre muncitori; orasul Brasov devenise un spatiu unde mocnea „o mare acumulare de substanta exploziva” (Filichi, p. 16).
Astfel, in noaptea de 14-15 noiembrie 1987, in atelierele IABv, schimbul III, sectia 440, incep sa se formeze nuclee de protest fata de masura autoritatilor de a fi redus salariile, declansandu-se un fel de pre-greva, in care muncitorii refuza sa lucreze.
In dimineata de 15 noiembrie, muncitorii formeaza grupuri de discutie cu conducerea intreprinderii, dar dialogul nu are loc, autoritatile refuzand tratativele si expediindu-i arogant pe protestatari. Revendicarile au fost initial doar de natura financiara, economica si sociala, ele devenind politice doar dupa ce protestatarii s-au radicalizat si au initiat coloana de demonstranti pe strazile orasului.
Muncitorii au format o coloana si au pornit spre centrul orasului, scandand: „Hotii”, „Vrem banii inapoi”, „Ajunge, nu mai vrem sa fim mintiti”, „Vrem duminica inapoi”, „Vrem mancare la copii”, „Vrem lumina si caldura”, „Vrem paine fara cartela”.
Tonul cantecului Desteapta-te, romane! a fost dat mai intai timid, manifestantii nu isi aminteau prea bine cuvintele, apoi cineva a intonat mai puternic si, in cele din urma vocile s-au unit, iar cantecul si-a urmat ritmul cunoscut.
Prevazand o riposta din partea fortelor de ordine care, de la un punct incolo incepusera sa isi faca simtita prezenta, la un moment dat protestatarii au plasat copii in fata coloanelor, pentru a-i imblanzi pe militienii ori soldatii care ar fi primit ordin de tragere asupra manifestantilor.
In cadrul sedintelor de partid care au fost initiate inca din 15 noiembrie si care vor fi reluate pe tot parcursul lunii noiembrie, inclusiv in decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogati ca „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certati cu legea”, care au comis un „act banditesc”.
Ei ar reprezenta o „pata pentru colectiv” si o „rusine”, intrucat au manifestat un „huliganism barbar” si o „atitudine profund dusmanoasa”. Li se imputa ca ar fi consumat alcool (drept care se presupune ca au „un fond nesanatos”) si ca violenta lor ar fi de natura animalica! Acuzatorii marturisesc sentimente de indignare si dispret fata de muncitorii rebeli. Acestia sunt catalogati inclusiv „debili mintali”, unul dintre acuzatori exprimandu-si teama in cadrul sedintei ca protestatarii ar fi putut sa arunce in aer o parte din intreprindere!
Inca de la sedinta din 15 noiembrie, imediat dupa evenimente, se cere pedepsirea „fara umanism” a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv fiind indicata, la un moment dat, ca solutie punitiva deportarea. Dar lucrurile nu se opresc aici: intrucat protestatarii sunt considerati „elemente inraite” si periculoase, iar protestul lor, o „activitate criminala” si „actiune dusmanoasa”, mai multi vorbitori inflamati reclama pedeapsa suprema (ori capitala).
Inca din timpul marsului spre Consiliul Judetean al PCR, protestatarii au fost filati de agenti ai Securitatii (iar, atunci cand a fost posibil, chiar fotografiati si filmati). Primele forte de ordine vizibile, sosite sa infrunte multimea, au fost ale pompierilor. Apoi, acestea au fost intarite de detasamentul anti-terorist al trupelor speciale de securitate. La inceput, multimea a conjurat soldatii sa nu reprime demonstratia, pledand pentru nonviolenta; au existat si reactii manioase impotriva sosirii soldatilor, acestia fiind admonestati. In cele din urma, dezorganizata si presimtind reprimarea, multimea s-a retras, fugarita de detasamentele anti-teroriste si, cu aceasta ocazie, au fost operate primele arestari printre demonstranti (cateva zeci). Majoritatea arestarilor (sute, de data aceasta) aveau sa fie operate in zilele urmatoare revoltei, dupa identificarea manifestantilor (prin fotografii, filme, dar si dupa declaratiile informatorilor din uzina sau dupa listele intocmite de sefii de sectie si secretarii de partid din IABv). Prima faza a anchetei a avut loc la Brasov; dar faza ampla a avut loc la Bucuresti, timp de doua saptamani.
La fel ca in Valea Jiului in 1977, si la Brasov, zece ani mai tarziu, in noiembrie 1987, cauzele grevei si revoltei sunt economico-financiare si sociale, la inceput, dar treptat, revolta primeste o coloratura politica.

Nota redactiei: Fragment din prezentarea Ruxandrei Cesereanu cu titlul „Represiunea revoltei de la Brasov din 1987”, sustinuta pe 16 noiembrie 2003 la Brasov, in cadrul simpozionului cu tema Disidenta in perioada comunismului tarziu, articol publicat mai apoi in Revista 22.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.