Emil Constantinescu, la 71 de ani:
Trebuie sa ne intoarcem la stabilirea adevaratelor valori
Fostul presedinte al Romaniei Emil Constantinescu a declarat, intr-un interviu acordat AGERPRES, in preajma aniversarii a 71 de ani, ca romanii trebuie sa se intoarca la stabilirea adevaratelor valori. „Trebuie sa ne intoarcem la stabilirea adevaratelor valori, la criterii de valoare si la impunerea in randul populatiei a celor care reprezinta aceste valori. Pentru ca ceea ce s-a produs si ce se produce accelerat in ultimul timp este ocuparea spatiului public de catre nonvalori, de catre lucruri neesentiale. Degeaba se creeaza o strategie importanta, si aceasta exista, daca poporul sau publicul n-o cunoaste. De aici, trebuie sa ne dam mana si sa lucram impreuna pentru ca este nu numai o responsabilitate colectiva, ci si individuala, a fiecaruia dintre noi sa impunem in societate valorile adevarate”, a spus fostul sef de stat.
In opinia lui Constantinescu, „Romania nu mai are un proiect national, nu are o viziune pe termen lung pentru lumea in care traim, pentru societatea cunoasterii, pentru lumea globalizata, pentru Europa de astazi”.
In interviu, Emil Constantinescu a vorbit despre cartile la care scrie, despre studentii cu care continua activitatea de cercetare, ca si despre familia sa, unde isi gaseste linistea, alaturi de copii si de nepoti, in putinele ceasuri de odihna.
AGERPRES: Cu ce sentimente intampina un fost sef de stat apropiata aniversare?
Emil Constantinescu: Ca un bilant, care, pentru mine, este cel al unei datorii implinite si al satisfactiei ca pot sa imi slujesc tara si din aceasta pozitie de fost sef de stat, sigur, mai mult pe plan extern, dar si atat cat pot, in cadrul societatii civile sau in mediul academic.
AGERPRES: Domnule profesor, sunteti multumit de evolutia Romaniei de la momentul cand v-ati incheiat mandatul de presedinte, si pana in prezent?
Emil Constantinescu: Nu se poate da un raspuns in alb si negru. Ne referim la o situatie complexa. Dificultatile pe care le intampina astazi Romania pleaca tocmai din modul gresit in care se apreciaza situatia, de la liderii de opinie, pana la majoritatea oamenilor care traiesc in aceasta tara, sau romanii care traiesc pretutindeni in lume.
Ce vreau sa spun cu aceasta introducere: dupa mine, pericolul pentru romani si pentru Romania, astazi, nu vine din situatia politica, economica sau sociala, ci din starea generalizata de nemultumire provocata de confuzie. Aceasta confuzie, la randul ei, pleaca din faptul ca se amesteca criteriile. Pe de o parte, exista un populism si o demagogie, pe de alta parte, exista un nihilism care respinge tot. Si cu aceasta raspund mai exact la intrebarea dumneavoastra. In perioada scurta de zece ani scursa de la sfarsitul mandatului meu s-au realizat o serie de obiective extrem de importante, pentru care, in timpul mandatului meu, romanii au platit foarte dur, cum ar fi integrarea in NATO, integrarea in Uniunea Europeana, s-a realizat un progres economic substantial mai ales in perioada guvernarii Tariceanu, care nu poate sa fie negat.
Pe de alta parte, odata cu integrarea in Uniunea Europeana, in special, Romania s-a vazut lipita de un proiect, de un proiect politic, de un proiect cultural, de un proiect national pana la urma, singurul care poate sa creeze o solidaritate. Daca oamenii au acceptat cat am fost eu presedinte o situatie extrem de grea din punct de vedere social, a fost pentru ca au inteles nu numai la nivelul elitelor intelectuale, ci la nivelul intregii populatii, ca integrarea europeana, integrarea in NATO, reformele economice, introducerea unui stat de drept adevarat sunt necesare. Acesta era un proiect care s-a si realizat. Ei bine, dupa ce acest proiect s-a realizat, dupa 2007, Romania nu mai are un proiect national, nu are o viziune pe termen lung pentru lumea in care traim, pentru societatea cunoasterii, pentru lumea globalizata, pentru Europa de astazi. Nu are o strategie pe termen lung. In mod normal, daca aceste lucruri lipsesc, nu are nici un set de politici publice, coerente, guvernamentale si administrative pe perioada unui mandat parlamentar sau pe perioada unui mandat prezidential. Neavand acest lucru, nu au nici raspunsuri la problemele de fiecare zi. Aceasta este problema Romaniei si pentru aceasta eu lucrez, pentru aceasta am format Forumul Academic Roman, pentru aceasta incerc sa adun in jurul meu elitele intelectuale adevarate ale Romaniei si pe cele din tara si din afara tarii, pentru ca numai astfel putem sa iesim din confuzia in care suntem obligati sa traim.
AGERPRES: Mi-ati raspuns si la o intrebare pe care urma sa v-o pun, ce solutii intrevedeti?
Emil Constantinescu: Da. Dar mai este si un lucru care il adaug aici, care priveste comunicarea. In acest moment, problema viitorului Romaniei ii priveste pe toti, inclusiv pe cei care se ocupa de comunicarea in masa. Trebuie sa ne intoarcem la stabilirea adevaratelor valori, la criterii de valoare si la impunerea in randul populatiei a celor care reprezinta aceste valori. Pentru ca ceea ce s-a produs si ce se produce accelerat in ultimul timp este ocuparea spatiului public de catre nonvalori, de catre lucruri neesentiale. Pentru ca degeaba se creeaza o strategie importanta, si aceasta exista, daca poporul sau publicul nu o cunoaste. De aici, trebuie sa ne dam mana si sa lucram impreuna, pentru ca este nu numai o responsabilitate colectiva, ci si individuala, a fiecaruia dintre noi, ca sa impunem in societate valorile adevarate.
AGERPRES: Spre ce se indreapta lumea, cum vedeti iesirea din criza mondiala a Europei si a lumii in general?
Emil Constantinescu: Criza nu este o nenorocire decat pentru cei care sunt incapabili sa-i faca fata. Pentru multe persoane, pentru multe tari criza este o oportunitate. Se lucreaza intens la aceasta si am bucuria sa reprezint Romania in multe grupuri de reflectie care gandesc la solutii pentru criza pe plan global, pe plan european sau pe plan regional. Aceasta am si facut de o luna si jumatate, am participat ca membru al boardului international al celui mai mare proiect mondial de stabilitate, am participat la conferinta pentru America Latina si ma voi duce la cea din sud-estul Asiei, pentru ca astfel, numai respectand legea prin idei noi si adecvate, putem sa realizam acest lucru. De asemenea, m-am intors acum cateva zile din Cairo, unde am participat ca membru al boardului international Habitat for Humanity, care se ocupa de oamenii nevoiasi si de problemele lor. Azi noapte (miercuri – n.r.) m-am intors de la Paris, unde am oferit Premiul European Bussines Awards, unde am avut bucuria sa vad si Petromul. Sigur, am participat la foarte multe intalniri cu tineretul in special, am fost invitat la universitatile din Lima, din Saint Petersburg, din Atena, pe baza acestei crize. Ea este, repet, o problema doar pentru cei incapabili sa vada solutii. Romania nu are nicio justificare sa se gaseasca in criza economica sau financiara. Romania are resurse naturale ale solului si subsolului mult mai importante decat tarile vecine – Bulgaria, Ungaria, Ucraina sau oricare altele. Am vazut cum se dezvolta in criza tari precum Marocul, care au ritmuri de dezvoltare de 7-8%, cu programe de infrastructura exceptionale. Numai in Cairo s-au construit in ultimii trei ani peste 200 de km de autostrada, circular in jurul orasului si suspendata pe principalele magistrale. Lumea se misca, pentru ca acolo energiile pozitive sunt lasate sa lucreze. Numai in Romania exista acest blocaj general si aceasta stare generala de lamentare, pentru ca in Romania se plang nu numai cei care in mod normal trebuie sa se planga, cei saraci, care o duc rau, care au probleme de varsta, de sanatate. In Romania se plang si cei care au bani si cei care fura si cei care nu muncesc. Ori daca nu separam, cum spuneam, pe criterii de valoare, oamenii care au idei pozitive si care pot sa lucreze pentru tara, de oamenii care ocupa locul fie ca sunt persoane imorale sau incapabile, atunci nu vom reusi decat sa ne lamentam si sa ne plangem in continuare.
AGERPRES: Mai aveti cursuri la Universitate?
Emil Constantinescu: Da, sigur, m-am intors imediat, chiar in anul 2000, la Scoala Doctorala a Facultatii de Geologie. Am si sunt foarte multumit ca doctoranzii mei au rezultate foarte bune si, in acelasi timp, fostii mei studenti la doctorat, care au terminat doctoratul, fac cariere stralucite, unii sunt acum deja profesori plini in universitati faimoase din SUA, Franta, Germania, Anglia si multe alte tari. Astfel incat, cea mai mare bucurie pentru un profesor este sa aiba o scoala de cercetare in urma lui si cred ca numai acela este profesor cu adevarat, cel care a reusit sa creeze o scoala de cercetare care sa impuna creativitatea si stiinta romaneasca in lume.
AGERPRES: Stiu ca in calitate de fost sef de stat pastrati o legatura cu avangarda lumii politice mondiale, dar ca profesor?
Emil Constantinescu: Normal, pentru ca mi-am pastrat toate legaturile din mediul academic, spun acest lucru nu ca sa-mi creez mie un edificiu, ci pentru ca eu cred ca este important pentru Romania. Si cu aceasta ocazie aniversara, dupa ce mi s-a publicat o carte cu lucrari de sinteza la Imperial College Londra, cea mai prestigioasa editura stiintifica care publica laureatii Premiului Nobel si persoane importante, o carte care a fost lansata la Cambridge University, anul trecut, s-a lansat o noua carte cu lucrari in cinstea mea, ale studentilor, si continui sa lucrez, in continuare, una dintre ultimele lucrari de sinteza asupra Carpatilor a fost publicata luna trecuta.
AGERPRES: Iar mi-ati anticipat o intrebare. La ce lucrati in prezent si ce proiecte aveti?
Emil Constantinescu: In prezent lucrez, in timpul care imi ramane, de obicei noaptea, la doua carti – una dintre ele se numeste „Fapte. Adevaruri despre Romania” si face parte din ciclul de lucrari care priveste istoria ultimilor 20 de ani asa cum o vad eu, ca fiind adevarata, pe baza de documente si nu pe interpretari. In acelasi timp, mai scriu la un alt ciclu, care se numeste „Sonata Lumii”, care priveste, ca sa spun asa, aventurile culturale, in lumea literaturii, a muzicii, a artelor, a picturii, sculpturii, a contactelor pe care le-am avut timp de o viata si pe care vreau sa le impartasesc acum celor care ar putea fi interesati de un astfel de tip de experienta si de un astfel de tip de viata care te poate face fericit.
Am ales special acest nume. Vor fi trei volume, scriu si la un volum despre opera, care se numeste „Bal mascat” si la altul despre muzica de jazz, intitulat „Jazz – sunetul interpretarii”.
AGERPRES: Daca ar fi sa vorbiti despre doua momente in viata dumneavoastra, unul de exceptie si altul „mai negru”, pe care le-ati alege?
Emil Constantinescu: Destinul m-a facut sa am nu numai momente de exceptie, ci o viata de exceptie, cu multe astfel de momente, si-mi este foarte greu sa aleg dintre ele. Au fost, desigur, momente de asumare a unei maxime responsabilitati, doua dintre ele au fost extrem de dificile.
Unul dintre ele a fost decizia luata in 1999 de a folosi o forta de descurajare impotriva invaziei minerilor, care nu mai aveau niciun obstacol spre Bucuresti, si prin care am reusit sa introduc legea starii de urgenta si o actiune de descurajare condusa de specialisti, de oameni care stiau ce inseamna acest lucru si care a salvat nu numai Bucurestiul, ci si Romania. Pentru ca altfel, tara noastra nu numai ca nu ar mai fi fost membru NATO sau UE, ci s-ar fi afundat definitiv intr-o lume a oligarhiei. Sau poate, pentru ca asta avea loc chiar inainte de declansarea interventiei in Iugoslavia, s-ar fi putut intampla ca situatia sa aiba consecinte privind independenta si unitatea tarii. Oameni, in general nu fac rationamentate mai complicate legate de acest lucru.
A doua decizie de mare responsabilitate a fost la sfarsitul interventiei din Iugoslavia, cand am dat ordin si am transmis Armatei Ruse si Ministerului de Externe ordinul meu de intrerupere a zborului avioanelor care transportau trupe si armament rusesc in Pristina. Astazi, in memoriile publicate de Madeleine Albright sub titlul „Secretar de stat”, ea spune ca acela a fost momentul cel mai grav, de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand trupele rusesti si americane se puteau infrunta direct pe teren si acest lucru a fost evitat de decizia de a intrerupe si a nu permite survolul Romaniei. In strainatate aceste lucruri sunt binecunoscute, in Romania ecoul a fost zero. Daca ar fi avut consecinte tragice, probabil ca as fi fost chiar linsat. Lucrurile s-au desfasurat bine. A ramas numai faptul ca pentru prima oara in istoria poporului roman in ansamblul sau, intr-o istorie in care rusii au trecut pe teritoriul romanesc cand au vrut, pe unde au vrut si au stat cat au vrut, pentru pentru prima oara li s-a spus nu, au respectat aceasta decizie si si-au cerut si scuze. A fost un moment, dupa parerea mea, de maxima demnitate a poporului roman, dar, ma rog, astept istoria, pentru ca, se pare ca in Romania, nimeni nu l-a observat sau nu a vrut sa-l observe.
AGERPRES: As vrea sa va pun o ultima intrebare, domnule profesor, stiu ca aveti o familie de invidiat, spuneti-mi ce face un fost presedinte al Romaniei in timpul liber care ii mai ramane?
Emil Constantinescu: Timpul liber pentru mine inseamna schimbarea activitatilor. Ma face fericit, asa cum v-am spus. Poate ca singurul sentiment, sau unul dintre putinele sentimente pe care nu le-am cunoscut niciodata in viata mea este cel de plictiseala. Niciodata nu mi-a ajuns timpul pentru tot ce aveam de facut. Ziua mea, intr-adevar o zi obisnuita din viata mea, se desfasoara dupa un program, este un program stabilit cu zile, saptamani, uneori chiar cu un an inainte.
Am intalniri la care trebuie sa fac fata, conferinte la care trebuie sa particip, intalniri pe care le-am acceptat, interviuri, pentru ca acum de-abia am terminat un interviu pentru televiziunea nationala din Koreea de Sud, si am primit materiale pentru un interviu la cel mai mare ziar din Egipt, si altul pentru cel mai vechi si mai important ziar din Peru. Deci dau nenumarate interviuri in in lume, nu se cunoaste in Romania.
In rest, am intalniri si dupa cum v-am spus, imi petrec un timp cu familia, sunt foarte fericit si cu nepotul meu Alex si nepotica mea Lara, care sunt foarte reusiti, foarte draguti. Imi aduc numai bucurii. Sunt fericit, cei doi copii ai mei, care au lucrat un timp in Emirate, Belgia, in Italia, in Cehia pentru diferite companii s-au intors in tara, suntem aici, suntem impreuna si noaptea scriu aceste memorii de care v-am vorbit.
Date biografice
Emil Constantinescu s-a nascut la 19 noiembrie 1939 la Tighina (astazi in Republica Moldova). Fostul presedinte al Romaniei (1996-2000) este geolog si profesor de Mineralogie la Universitatea Bucuresti. A urmat cursurile Liceului „Nicolae Balcescu” din Pitesti (1956). Este licentiat al Facultatii de Drept din Bucuresti (1960), apoi al Facultatii de Geologie si Geografie (1966). Din 1979, este doctor in geologie. Din 1966, urca toate treptele ierarhice ale unei cariere didactice universitare, in cadrul Facultatii de Geologie si Geografie a Universitatii Bucuresti: asistent, lector, conferentiar, profesor titular la Catedra de Mineralogie-Cristalografie. Prorector (1990-1992) si rector (1992-1996) al Universitatii Bucuresti.
Implicandu-se in viata politica dupa 1989, Emil Constantinescu a fost membru fondator al Aliantei Civice; presedinte al Academiei Civice (1991-1994).
Ales, la 26 noiembrie 1992, presedinte al Conventiei Democrate Romane, a fost candidatul acestei formatiuni la alegerile prezidentiale din septembrie 1992 si din noiembrie 1996, cand, in urma celui de-al doilea tur de scrutin, este ales presedintele Romaniei (1996-2000). In decembrie 2000, Emil Constantinescu alege sa nu mai candideze pentru un nou mandat si isi reia activitatea universitara.
In martie 2003 devine presedintele partidului ”Alianta Populara”, fiind confirmat in aceasta functie cu prilejul primului Congres al AP, organizat la Bucuresti, pe 13-14 iulie 2003. La 12 aprilie 2008, Alianta Populara a fuzionat cu Partidul National Liberal.
Activitatea sa stiintifica a fost apreciata, inca din 1980, cand i s-a acordat Premiul Academiei pentru lucrarea ”Mineralogeneza zacamantului Sasca Montana”. A publicat 12 carti, peste 60 de studii stiintifice in geologie aparute in Romania si in strainatate, 36 rapoarte geologice, cinci expertize geologice, trei harti geologice, doua ghiduri excursii geologice. Peste 100 de articole, interviuri, disertatii pe subiecte din domeniile politic, economic,social, educatie, cultura si ecologie, publicate in cotidiane si reviste, precum si in volume in intreaga lume. A scris, de asemenea, lucrari in domeniul socio-politic. In decembrie 2009, Emil Constantinescu si-a lansat primul volum al lucrarii „Pacatul originar, sacrificiul fondator”, intitulat „Revolutia din 1989 – asa cum a fost”, publicat la editura Minerva, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Revolutiei.
Membru de onoare si membru ales al Societatilor geologice si mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al Societatii de Geografie din Franta si al Societatii National Geographic din SUA. Din 2006 este membru al Academiei Mondiale de Stiinta si Arta din Statele Unite ale Americii.
Membru fondator al Fundatiei Generatia Europeana (2006). Distins cu Premiul Academiei Romane pentru contributii stiintifice in domeniul geologiei (1980); Palmas Academicas, conferita de Academia Braziliana de Litere, Rio de Janeiro (2000). A fost distins cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare a Republicii Franceze (1996), Ordinul „Soarele Perului – Marea Cruce cu Briliante” (1998), Premiul „Aristide Calvani” pentru pace, democratie si dezvoltare umana conferit de Internationala Democrat-Crestina (Paris,1997), Premiul „Omul de stat european al anului”, acordat de Institutul de Studii Est-Vest (New York, 1998). In anul 2000, a primit cea mai inalta distinctie de stat a Republicii Moldova – Ordinul Republicii, inmanata de presedinte moldovean de la acea vreme, Petru Lucinschi. La 13 octombrie 2010, Emil Constantinescu a primit Medalia „Dr. Alexandru Safran”, din partea Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania. AGERPRES
