Sarbatoarea Vinului de Santandrei
Sarbatoarea corespunde, in linii mari cu „Dionisia”, cele Campenesti, iar la traci cu „sarbatoarea vinului” (fermentarea mustului in butoaie). Unele elemente comune sunt si in „Brumalia”, sarbatoare campeneasca romana. Comunitatile satesti incepeau sarbatoarea Sf. Andrei cu 29 noiembrie, Ajunul, momentul cand se dezlantuie fortele malefice iar „mortii necurati” isi intensifica puterile actionand pe pamant, in spatii largi. In aceasta noapte magica vor cobori pe pamant patronii lupilor, Sf. Andrei si Sf. Petru, pentru a le „dezlega prada”.
In satele noastre, sarbatoarea numita „Santandrei” nu este marcata de ritualuri iesite din comun, de larga manifestare magico-religioasa. In afara de „stereotipia usturoiului”, prezenta in mai toate zonele etnofolclorice, nu asistam la actiuni impresionante. Oamenii stiu ca noaptea Sf. Andrei, aflata cu totul la discretia spiritelor rele, este mult prea puternica pentru practicile apotrofice si atunci se inchid in case ungand intrarile si iesirile cu usturoi si asteptand infrigurati sa treaca orele fatidice; cu siguranta ca intelegeau ca in acest timp de maxima progresie a fortelor negre nu aveau nicio sansa sa le invinga.
Deci era un timp de asteptare, in care cine iesea din casa putea fi atacat de strigoi si vampiri, ce dadeau tarcoale, atacandu-i. In Tinutul Padurenilor acestia luau si infatisarea lupilor, care atacau animalele si oamenii, si „nu era bine sa muti staulul oilor ca le mananca lupul” (apud Rusalin Isfanoni). Insa conceptia populara din zona mai pastreaza si astazi o intelegere mai larga a strigoiului. Iata ce crede baba Floarea din satul Goles: „astia nu-i sti, is langa tine la lucru, is oameni ca noi, dara cum au pe Satana in ei … sufletele lor pleaca noaptea, le iasa din grumaz pe gura si mere atat la grajdul marhelor (vitelor – n.n.) de ieu tat laptele si la vitai le suge sangele”.
Prof. Marcel Laptes – etnolog – Articol publicat in ziarul Hunedoreanul
