Exportam citrice dar n-avem destule lamai contra gretii
Cand era sa ne panicam ca am ajuns sa importam cartofi, grau si alte nimicuri agricole unde treceam drept mari cultivatori, o veste buna ne-a relaxat brusc. Avem, ce-i drept, tarabele invadate de barabule din toata lumea chiar si la Brasov, patria culturilor de cartofi, mancam tot anul rosii din Spania sau Italia, iar capsunii nostri piperniciti nici nu se mai vad de marfa adusa tot de la iberici, rosie ca focul si mare cat oul de porumbel. Sau cat o bucata de gheata din grindinile care se abat vara peste gradinile si livezile taranilor. Capsunii, nu sunt, de altfel, chiar de tot alieni in pietele noastre, chiar daca ii aducem de dincolo. Tot capsunarii nostri ii culeg cu pretul unor dureri de spate care se vor simti mai intens spre pensie, asa ca se cheama ca sunt oarecum romanesti.
Nu asta este, insa, vestea buna. Adevarata linistire ne-o produce situatia exporturilor mai ales la fructe exotice. Ati aflat zilele trecute ca suntem mari exportatori de banane – peste 2000 de tone pe an – dar si de guava, avocado, citrice in general. Ni s-a dus buhul pe pietele occidentale, alimentate cu marfa din tarile calde romane. In timp ce desteptii din agricultura discuta steril de ani de zile soarta culturilor de la noi si se intreaba tamp de ce dracu cresc constant preturile la absolut tot ce bagam in gura, exportatorii mioritici s-au descurcat. Au transformat Romanika intr-o tara bananiera mai devreme decat preconizasera politicienii, care – nu-i vorba – se straduiesc si ei din greu sa ne urce in copaci, cu politica lor de baobab.
Adrian Nastase poate rasufla usurat la ferma de la Cornu, unde-si numara ouale. Nimeni n-o sa mai emigreze din cauza lui in Congo. Suntem deja acolo.
Un mic paradox citric ne da insa de furca. Asa exportatori cum suntem, la cata greata avem de taiat zilnic contempland peisajul politic al patriei, tot nu ne ajung lamaile.
Vifor Rotar
