Goana din ziua de Dragobete
„Goana din ziua de Dragobete”, un obicei specific catorva regiuni romanesti, debuta cu o adunare de dimineata a baietilor si fetelor imbracati in straie proaspete de sarbatoare intr-un loc aflat in afara satului.
Acest loc putea fi o padure din vecinatatea satului, prilej cu care se culegeau cele dintai flori ale primaverii, ghioceii, tamaioasa, viorelele si brandusele.
In unele zone se povesteste chiar despre „Goana din ziua de Dragobete” cand, fetele si fla
caii, se adunau la ora pranzului, tinerele porneau in fuga catre casele lor urmarite indeaproape de baieti. Aceia care reuseau sa-si prinda din urma persoana iubita le puteau fura acestora o sarutare pecetluindu-si astfel legamantul in fata tuturor.
Dupa cateva ceasuri de glume, impunsaturi si snoave, se dadea startul „Zburatoritului”, o cursa atletica si rituala a dragostei: fetele o luau la fuga catre casele lor, urmarite in goana de catre baieti; cei care aveau iutela si indemanarea de a-si ajunge din urma aleasa inimii, ii puteau pretinde acesteia o sarutare, semi-oficializand in acest fel legatura lor de dragoste sau angajandu-se intr-o logodna simbolica.
Desigur, intr-o astfel de ocazie, unele fete nu se straduiau sa isi iuteasca prea tare pasul!.
Acest obicei dat nastere celebrei strigaturi sau amenintari glumete „Dragobetele saruta fetele!”.
