Nu-l mai castrati pe Narcis!
Narcis Iustin Ianau. Un nume de care sper sa mai auzim, acum ca emisiunea „Romanii au talent†l-a scos din anonimat. Adolescentul de nici 15 ani cu o voce limpede de contratenor, desi necizelata in scoli de muzica, a inmarmurit audienta – in crestere continua pe youtube – cu glasul sau exceptional. Inzestrarile vocale sunt dublate de o poveste trista, o drama adancita de atitudinea unui anturaj prea mizer ca sa-i inteleaga calitatile. Narcis povesteste ca baietii au ras intotdeauna de el din pricina vocii, lejer pitigaiata atunci cand vorbeste, si deloc potrivita cu statutul de viitor barbat la care aspira orice baietandru. Intr-atat s-a obisnuit cu bascalia incat la auditii, chiar inainte sa inceapa sa cante, chiar Narcis spunea ca a avenit sa cante ca sa amuze lumea cu vocea lui. S-o amuze. De fapt, a lasat-o fara glas. Chiar si ciudatilor care mai chicoteau in sala cand l-au auzit vorbind li s-a oprit zeflemeaua in gat cand a inceput sa cante.
Narcis a mai destainuit ca i s-a intamplat de multe, prea multe ori, sa adoarma plangand. Din pricina obtuzitatii, a rautatii celor din jur, din cauza dificultatii de a-si face un prieten in aceste conditii. Prietenii vor aparea cu siguranta in noul mediu in care sper sa-l introduca descoperitorii de talente ai emisiunii, care trebuie acum sa-l puna in contact cu scoli si profesori pe masura talentului sau.
Drama lui Narcis – care merita deviata si canalizata acum catre un happyend de Opera – aduce cu frustrarile si umilintele unui alt personaj inzestrat, valorificat de un film cu oarece voga la data lansarii lui, in 1994. Farinelli, cu subtitlul italian „Storia di un castratoâ€, in regia belgianului Gerard Corbiau, cu Stefano Dionisi in rolul principal, spune povestea unei alte voci minunate, cea a unui castrat, pentru obtinerea careia s-au mixat alte doua voci autentice, a unei soprane si a unui contratenor. A iesit o combinatie sfasietoare, greu de asociat cu imaginea unui barbat asa cum era Farinelli, pe numele sau real Carlo Maria Broschi.
Mediul scolastic si poate si cel familial – oameni simpli, fara resurse si intuitia talentului odraslei – i-au castrat indeajuns pana acum imaginatia lui Narcis (straniu si semnificativ nume in contextul acesta). Este timpul ca visele lui sa se ridice la ambitusul la care ii ajunge vocea exceptionala si netrecuta inca prin filtrul unei educatii muzicale riguroase.
Narcis merita sa se contemple de-acum nu in oglinda amagitoare si dureroasa a unor vise frante, ci in inceputul de cariera de contratenor a lui Iustin.
Dati cautare Narcis Ianau pe youtube si o sa intelegeti de ce. Descarcati-va si filmul Farinelli, ascultati-l si pe rusul Vitas si o sa aveti o imagine – dar mai ales un sunet – despre ce inseamna voci iesite din comun.
Vifor Rotar
