Codul lui Da Muncii
De Ziua Femeii, Guvernul face un gest de delicatete extrema si isi asuma Codul Muncii. Noul set de reguli si norme care a incaierat sindicalistii si patronatele pe de-o parte si pe guvernanti de cealalta, in incercarea acestora de a livra patriei un cod al muncii mai uman, mai drept, mai cinstit si mai uscat. Articolele ticluite de Guvern si prinse intre copertile proiectului au reusit rara performanta sa-i nemultumeasca simultan si pe patroni si pe reprezentantii sindicatelor si sa-i determine sa se ralieze contra Cabinetului Boc. La urma urmelor, nici nu-i de mirare; cand cel care prelucreaza mediatic pentru angajati si angajatori noile prevederi este ministrul Botis, numaratorul de bibilici din batatura amarastenilor, e greu sa-l mai iei in serios cand sustine cata dreptate si justitie sociala emana din paginile terfeloagei. Dac-a fost el in stare sa numere ouale de sub curci si rate si sa stabileasca bareme de eclozare pentru pasaretul juvenil de la tara, nu prea mai ai incredere ca poate tine pontajul corect la locul de munca. Cum, din epoca marilor privatizari, in terminologia industriala mioritica a patruns expresia „pui de intreprinderiâ€, dupa ce vine si Botis cu cardul de bibilici in curtea uzinelor, o sa iasa o confuzie generala.
Starea de ceata densa este oricum intretinuta de negocierile aprige pe marginea noii versiuni a Codului. Din cauza conturilor grase spre obeze pe care marii sindicalisti ai natiei le au in conturi, nu s-a distins bine intre ei si patronate la discutii. Au ajuns reprezentantii plebei uvriere mai avuti decat patronii. Asta face si farmecul discursurilor plescaite de granzii sindicatelor, care vorbesc de salariul minim pe economie in timp ce-si calculeaza cu profit dobanda maxima a depozitelor din banci.
Ce-i drept, isi merita banii. Au reusit sa stoarca statul imbecil de j’de mii de salarii compensatorii dupa desfiintarea colosilor industriali care devenisera gauri negre. Orice purtator de basca si halat din Romanika s-a simtit ani de-a randul indreptatit sa-si paraseasca serviciul unde oricum taia frunza la caini cu sacosa de bani, doar pentru ca disponibilizarea era inca o procedura timida si leza adanc imaginarul proletar al natiei.
Grotescul situatiei se mentine si acum: in timp ce stabii sindicatului negociaza la minut pontajul la poarta fabricii, guvernantii le iau mamelor un an din concediul maternal sub pretextul ca le ofera intoarcerea mai repede la locul drag de munca. Asta dupa ce au permis prea mult ca banii pentru acelasi concediu sa vina din salariul pe ultimele luni lucrate, fiind bine cunoscuta practica de larga raspandire in campul muncii romanesc de a-ti umfla salariul in pragul pensionarii sau nasterii, de coniventa cu angajatorul. Ca doar facea statul cinste.
Daca nu i-ar fi luat-o Dan Brown inainte, Boc ar fi intitulat Codul lui Da Muncii suprarealistul si scandalosul tablou social pe care l-a creionat si pe care si-l asuma de Ziua Femeii. Asta pentru a respinga acuza ca patronul este Dumnezeul salariatului si pentru a da in vileag scena in care angajata Magdalena are o relatie vinovata cu angajatorul Iisus si conspira impreuna, ea fiind deja gravida, sa-i ia statului-tata pauper banii pe concediu maternal.
Vifor Rotar
