Claude Karnoouh
extrase din cartea Dusmanii nostri cei iubiti
„Autonomia teritoriale” a secuilor?! Raman memorabile opiniile unui intelectual francez care a observat multi ani, la Cluj, relaÈ›iile dintre romani È™i maghiari, mai ales in mediul intelectual. Analiza din care citam e publicata de Claude Karnoouh, antropolog si sociolog francez, autor a sase carti si a peste o suta de articole si eseuri de antropologie culturala si politica, filosofia culturii si filosofie politica.Din 1991 si pana in 2002 a fost profesor invitat al Universitatii “Babes-Bolyai†din Cluj.
„ (…) Exista insa ceva care scapa reprezentantilor mino¬ritatii maghiare din Romania, si de aceea jocurile lor politice sint departe de a fi transparente. S-au gindit la urmatoarea eventualitate? Daca printr-o intimplare statul roman ar acorda autonomie administrativa judetelor Covasna si Harghita, restul populatiei maghiare din Transilvania s-ar gasi intr-o situatie institutionala si cultu¬rala extrem de precara si, dupa parerea mea, mai putin avantajoasa decit cea de care beneficiaza in prezent. De fapt, in restul Transilvaniei, aceasta autonomie ar crea un fel de ghetou care ar lasa in afara domeniului ei de actiune orasele, comunele, satele in care ungurii sint recunoscuti juridic ca minoritate. Altfel spus, dincolo de aceasta ingraditura, maghiarimea din Transilvania ar fi redusa la o lumpen-maghiarime! Spre asta tinde UDMR? Daca nu e asa, il las pe cititor sa traga concluziile care i se par pertinente.
In ceea ce ma priveste, m-as margini la o concluzie provizorie, si anume ca orice amenintare proferata de UDMR, de guvernul din Ungaria sau de oricare partid de acolo, cimenteaza si intareste identificarea unei mari majoritati a romanilor cu Statul, oricare ar fi culoarea politica a guvernului. Or, de aici tisneste si se dezvolta antinomia care, dupa parerea mea, e la originea tuturor tensiunilor. Pentru ca, dincolo de legitimitatea revendi¬carilor culturale ale minoritatii maghiare (garantate de Constitutie si a caror corecta aplicare trebuie mereu supravegheata cu vigilenta), politicienii extremisti, inte¬lectualii mediocri, scribii care se joaca de-a Ucenicul vrajitor sunt cei care profita. (…)
Este o situatie constanta, de la inceputul anilor 60, cand un contingent important de intelectuali unguri a parasit zona plecand la Bucuresti, in Ungaria, Germania, Austria samd. Nu neg ca nu au ramas si oameni talentati, totusi hemoragia a fost puternica, foarte puternica, creand un vid intre generatii si o cvasi absenta a continuitatii si competentei. Ca intelighentia maghiara sufera din aceasta cauza e un lucru foarte natural, dar totusi luciditatea ma obliga sa iau lucrurile asa cum sunt: hic et nunc. In pofida prezentei unor personalitati remarcabile, un asemenea hiatus nu se poate acoperi in cativa ani si niciodata profesorii invitati pentru perioade scurte nu se vor putea substitui profesorilor locali care traiesc acolo si intretin relatii de tip paideic cu studentii oferind mai mult decat o simpla transmitere de cunostinte. Deoarece, a preda inseamna a realiza dinamica unui bildung, adica a educa. (…)
Si daca inteleg nostalgia unora pentru ceasurile bogate in glorie ale universitatii maghiare, nu trebuie visat la un trecut care s-a dus si nici nu trebuie cedat in fata resentimentelor unora insetati mai curand de pompa universitara decat de prestigiul dat doar de exercitiul gandirii.
A-i obliga pe studentii unguri sa se inchida in tarcul universitatii maghiare inseamna, in conditiile actuale, a dori ghetoizarea lor. Li se poate dori in mod constient asa ceva? Nu cred!
Din fericire, studentii sunt uneori mai intelepti decat elitele si cunosc locuri, cinecluburi, cluburi de jaz, de muzica pop, de art show, unde tinerii romani si unguri stau alaturi, au aceleasi gusturi, impartasesc aceleasi valori estetice, participa la aceleasi dezbateri. Asa e si la Universitate („Babes-Bolyaiâ€), cel putin la facultatile umaniste pe care le cunosc. Acum, si sunt martor ca asa se petrec lucrurile, cand studentii unguri nu primesc la ei in sectie cunostintele pe care le-ar dori, au libertatea sa-si aleaga cursurile unui profesor de la sectia romana. O asemenea situatie mi se pare bogata in promisiuni cu privire la schimburile dintre studenti. Mai mult: studentii maghiari sunt de fapt cvasi bilingvi, detinand astfel toate posibilitatile de deschidere catre lume oferite de cunoasterea unor limbi cu structuri gramaticale foarte diferite.
O data dobandite – si toti lingvistii o confirma -, invatarea altor limbi devine mult mai la indemana decat pentru un spirit inchistat (cum eram eu) in cadrele unei singure structuri gramaticale.
O asemenea deschidere si asemenea posibilitati de schimb poarta in sine si speranta invatarii tolerantei, care nu se afla doar in paginile cartilor sau in discursurile profesorilor, ci, esential, in frazele unei experiente existentiale. Nu ma indoiesc nici o clipa ca aceasta deschidere displace populistilor romani si… unguri.â€
Fragment din cartea lui Claude Karnoouh, fost profesor la Universitatea Babes-Bolyai, “Dusmanii nostri cei iubitiâ€, cap. “Transilvania: iarasi È™i dintotdeaunaâ€, pp. 44-45
Publicat de catre Dan Culcer. Écrivain roumain vivant en France depuis 1987. in Ardealul Nostru
