Efectul Lewinski in Ambasada SUA la Bucurest
In buna traditie mioritica, am reusit sa bagatelizam pana si o practica atat de sensibila si incarcata de informatii – dar si de urechisme cu duiumul – cum este devoalarea secretelor de stat prin Wikileaks. Scurgerile de informatii – mustind insa si de barfe colportate din greu de raspandaci – care ar presupune, dupa ce ajung la urechea publicului larg, macar niste procese de constiinta, una-doua penitente publice, ceva, din partea alesilor nostri, ca de demisii nu poate fi vorba la noi. Noile asa-zicand dezvaluiri din cablogramele Ambasadei SUA la Bucuresti seamana mai mult cu o colectie de tunatorii, pe care americanii le-au indosariat si le-au clasificat frumos, in eventuala perspectiva a unui studiu despre limbarita la romani si cat de avizi sunt politicienii si personajele publice din Romanika sa dea din casa. Rapoartele din Cablegate Romania dezvaluie nu secrete de stat inavuabile sau strategii subterane de preluat puterea economica a patriei ci delatiuni grosiere pe care diversi guristi s-au inghesuit sa le deserte in cutiuta cu porcarele si atacuri la persoana marca Romanika, asezata strategic pe mobilierul ambasadei americane.
Dupa ce si-asa duhnesc a sueta si conclav nocturn de indivizi cu aplecari maladive spre mancatorie, aflam ca zisele marturii si testimoniale despre subiecte de anvergura planetara au fost culese si repertoriate (si) de un student american aflat in practica la ambasada. Las-o dracu’, veti spune, acu’ trebuie sa citim de bune toate insailarile facute de un practicant? N-au si americanii astia in ambasada un ofiter CIA serios, un psiholog de la NSA, un priceput, ceva, care sa-i traga de limba pe-ai nostri si sa le dea macar lor impresia ca toarna ceva serios? A trebuit sa vina un studentel sa-si faca practica pe secretele noastre de stat?
Este legitima indignarea dumneavoastra. Dar uitati un lucru. In State – si ambasada este teritoriu american – practicantilor astora imberbi li se intampla sa fie in preajma unor zone din cele mai fierbinti si chiar sa joace rolurile principale in ele. Ar fi nedrept sa denuntam zelul studentelului intocmitor de rapoarte, cata vreme protagonista celui mai rasunator si picant scandal din ultimii ani de la Casa Alba se numeste Monika Lewinski, o fatuca plinuta si focoasa care se intampla sa fie in practica pe vremea cand se impiedica in Biroul Oval de verticalitatea mai presus de banuieli a presedintelui Bill Clinton.
Monika a facut ulterior turul primelor pagini ale ziarelor din intreaga lume, unde si-a expus rochita neagra pe care o purta in momentele de intimitate cu cel mai puternic om al planetei, pe care se lafaie probabil si acum o pata suspecta de culoare alba, din care geneticienii viitorului l-ar putea reconstitui oricand pe Bill Clinton.
Daca expunerea vestimentatiei din marile ore – sau, ma rog, minute – ale politicii mondiale este o practica la americani, nu-i exclus ca studentul din ambasada sa-si prezinte si el reverele costumului pe care-l purta cand romanii veniti la turnat ii sopteau la ureche secrete infioratoare. Nici n-o sa fie nevoie de un specialist in ADN ca sa constate ca petele albe provin de la balele pe care romanii de bine le fac la gura cand isi incondeiaza pe fata dusmanii sau in secret amicii si aliatii.
Ma tem, insa, ca intregul costumul flacaului va trebui trimis la un laborator de coprocultura.
Vifor Rotar
