Klaus Iohannis marşează „disciplinat” pe aceeaşi linie antiromânească
Vom avem parte de un cincinal de umilinţă şi batjocură străină, după un deceniu de stăpînire băsistă multilaterală. Prea entuziaşti şi induşi în eroare de promisiuni, românii l-au votat pe Iohannis, nutrind speranţa că vor cina cu bogătaşii Europei la masă. Astăzi, dezamăgiţi pentru că Preşedintele a cedat poliţiei planetare ceea ce a mai rămas din suveranitatea şi independenţa noastră, în schimbul unor invitaţii de a ţine discursuri sterile şi de a perora de la tribuna Înaltelor Porţi, precum cea de la O.N.U., cei mai mulţi români îl critică, îl ocărăsc şi-l huiduiesc pe unde îl prind în cîmp deschis.
Cum se simte preşedintele Iohannis, scăzînd în sondaje, tot mai huiduit pe „feisbuc” sau de cîte ori dă ochii cu publicul? N-are treabă cu simţitul, n-are treabă cu ruşinea, încasează cu mîndrie! Nu se pricepe la mai mult! Sînt voci care spun că a fost sfătuit să nu ia în seamă aceste bilete de favoare! Pe pămîntul unchiului Sam, Klaus Iohannis nu s-a dus cu mîna goală. A luat un obiect de importanţă vitală pentru siguranţa naţională: lada cu cărţile magice de dictări, ca să le demonstreze americanilor ce scriitor patetic este şi, desigur, discursul scris cu litere mari, fără de care s-ar fi uitat în gol, la microfon, precum, ştiţi dumneavoastră cine, la poarta nouă! Ce-a vorbit în faţa Adunării Generale a O.N.U? A făcut un playback după hîrtiile scrise de Mihalache sau de un alt consilier, la fel de slab. În mod repetitiv, aceleaşi cuvîntări fără fond, fără viziune, la nivelul naivităţii politice, vorbe goale, scoase din burtă, aberaţii de nivel înalt, încît americanii au exclamat uluiţi: 
Ce preşedinte şi-au tras românii! Un discurs zero barat, ca şi mandatul său de pînă acum. De fapt, n-are nicio vină pentru că citeşte nişte fraze sforăitoare, „opera” lui don Mihalache (nu vă duceţi cu gîndul la fostul lider ţărănist din secolul trecut, ar fi o insultă pentru acesta!) sau a celor care i-au negociat şederea pe fotoliu.
Hegemonia americană a subminat rolul O.N.U.
Politica internaţională e doar un comerţ cu discursuri, arme, bani, state, crize, crime şi soră bună cu cea mai veche meserie din lume. De la tribuna O.N.U., ipocritul războinic Obama declara că vrea pace începînd cu ora imediat următoare. Dar, cum se goleşte sala, dă drumul rachetelor şi dronelor, înarmează rebelii din ţările Arabe, îi asmute pe unii împotriva altora, mai trimite o tranşă de imigranţi în Europa şi mîrîie la preşedinţii statelor slugarnice, printre care şi la al nostru, că dacă nu sînt ascultători, îşi pierd zgarda anti-purici! Ce-au făcut, de fapt, participanţii la aniversarea O.N.U., care abia mai respiră, pentru că hegemonia americană i-a subminat şi anihilat în totalitate rolul pe plan internaţional? Păi, s-au înfruptat împreună din viţelul de aur, dar nu au luat atitudine faţă de criza de proporţii prin care trece omenirea! Aşadar sînt cu toţii complici la tragedia planetară. Au acceptat cu capetele plecate Noua Ordine Mondială.
Se manifestă deja o grijă exacerbată pentru refugiaţi
Oricît ar încerca Preşedintele României să se erijeze în luptător pentru cauze umaniste, pot spune cu siguranţă şi fără urmă de îndoială că instinctul său politic necizelat îl întrece cu mult în intensitate pe cel uman. Să-i explice cineva domnului Iohannis, cu DEx-ul în faţă, ca să-şi ia notiţe şi să înveţe, ce înseamnă umanism şi solidaritate. Tuturor, de la preşedinte pînă la „politicianul” de la Cuca Măcăii, cele două noţiuni le sînt necunoscute. Solidaritatea, sub umbrela falselor doctrine şi platforme, înseamnă pentru ei oportunitatea şi privilegiul de a-şi spori averile în mod necinstit, înseamnă solidaritatea penalilor. Preşedintele Iohannis nu-i străin de acest aspect şi marşează „disciplinat” pe aceeaşi linie antiromânească, căzînd de acord, pe negîndite, cu directivele Înaltelor Porţi, nesocotind interesele statului pe al cărui tron l-au aşezat tastele calculatoarelor. România postdecembristă n-a avut nici un preşedinte şi nici un partid cărora să le pese de modul inuman (asta apropo de umanismul declarativ al preşedintelui) în care supravieţuieşte populaţia săracă a României, dar se manifestă deja o grijă exacerbată pentru „refugiaţi”, care, odată instalaţi în buricul civilizaţiei, nu vor sta cu mîinile în buzunare. Au la ei „programa şcolară” elaborată de elitele din umbră şi se vor constitui în grupări fundamentaliste, ca să dea cu Europa de pereţi. Oare nu aţi observat că aceşti imigranţi nu sînt oameni săraci? N-aţi observat că majoritatea vorbesc engleza! Başca tehnica de ultimă generaţie pe care o folosesc pentru conectarea la internet? Cît de bine mînuiesc tabletele, laptopurile şi cardurile?
Îşi vor lua singuri tălpăşiţa de la noi!
Aceşti sărmani în ghilimele vor fi găzduiţi şi în România, iar potrivit Strategiei Naţionale privind Imigraţia, fiecare persoană va primi ajutor de şomaj de 1.100 de lei pe lună! Cît un medic după şase ani de studiu! Cum rămâne cu românii care şi-au pierdut locurile de muncă în urma „privatizărilor” mafiote şi n-au niciun venit? Vai de mama lor! Deşi sînt cetăţeni ai României, un număr important de români, care nu au încă vîrsta de pensionare, nu au nici loc de muncă, nu primesc nici şomaj şi nu figurează în nicio evidenţă de ajutor social. În condiţiile nou create şi impuse prin vocea Junker-ului de la Bruxelles, aceşti cetăţeni români vor avea justificarea legală să ceară şi ei azil politic în propria lor ţară, că să poată primi ajutor de şomaj precum imigranţii şi să supravieţuiască sărăciei. Cu toate că ţara noastră nu este atractivă pentru imigranţi, Bruxelles-ul ne pricopseşte cu o cotă parte, prea mare pentru sărăcia noastră! Dar, să vedeţi cum îşi vor lua singuri tălpăşiţa de la noi! La fel cum au rupt-o la fugă spre alte ţări civilizate batalioanele de tineri români, scîrbiţi de regimul de sub domnia lui Băsescu Vodă şi speriaţi de cuţitul lui Boc, care le-a mai tăiat 25% din sărăcia salariilor. În mod hilar, Traian Băsescu o face pe patriotul în problema refugiaţilor, dar cînd era preşedinte s-a arătat extrem de deranjat de aglomeraţia internă, afirmînd că nu-i pasă dacă medicii şi tinerii emigrează. „Mare” preşedinte a fost Băsescu, mare jucător, la fel ca toţi preşedinţii postdecembrişti, la fel ca şi Iohannis, care şi-a dat acordul ca România să fie invadată de popoarele lumii, să fie ocupată de militarii N.A.T.O., şi de tehnica militară americană, de dragul „parteneriatelor” dintre serviciile speciale ale statelor, care i-au vîrît hîrtiile pe sub nas lui Maior, la rîndul lui, sîrguincios şi prea-plecat „negociator”, doritor să ne elibereze total de puţinul care a mai rămas din suveranitatea şi independenţa Statului Român.
Maria Diana Popescu
