Romania(lui johannis) – un miracol emotional in conflictul: „SUA vs. Germania&Rusia” !?

Romania(lui johannis) – un miracol emotional in conflictul: „SUA vs. Germania&Rusia” !?

0 571
Pe măsură ce trec lunile de la alegerile  prezidențiale, tabloul începe să se limpezească.
Din  păcate, ce se întrevede odată cu disiparea perdelelor de  fum, nu e de bun augur pentru România. Ba chiar dimpotrivă, fiind tot mai evident că vom deveni un teren de luptă, la nivel geopolitic, încă mai  mult decît pînă acum, pentru că ecuația confruntării  SUA-Rusia s-a complicat,  prin  interpunerea  Germaniei. Cu al său Iohannis cu tot…
 S-au purtat bătălii grele de imagine, ca  să fim convinși că votarea unui etnic german era o  reînnodare a tradiței de
 acum un secol, cînd ne conduceau (bine)  primii doi Hohenzollerni, că vom fi împinși  spre calea „lucrului bine făcut”,
că vom fi managerizați  nemțește întru bunăstare economică și nu numai. Că  vom vedea,adica, alt fel de a face politică șamd.

 Și că totul a fost posibil grație unui miracol emoțional, revolta  sinceră a românilor în fața prostiei guvernului Ponta, care a nu a facilitat diasporei exprimarea larga a dreptul la vot. Un miracol care a adus un om (credeam noi!) onest și fără resursele altora la șefia statului. Legenda David vs.Goliath redivivus. Deja ni se livrează sondaje din care aflăm că 70-80% dintre români îi adoră pe germani, în timp ce americanii sunt hăt mai jos, în top. Un tablou de-a dreptul idilic, pe care nu puțini l-au intitulat ”A doua revoluție decembristă”.
 A urmat spectacolul grozav al încătușării de către DNA a unor oameni apropiați fostului președinte, care beneficiaseră, pînă acum, de o protecție ”magică”.
Mai apoi au început exagerările, care i-au împins pe unii analiști să creadă că, de fapt, se încearcă indirect blocarea
unei posibile implicări în politică a lui Băsescu. Una care l-ar  încurca pe Iohannis, noua vedetă… Posibil ! Dar dacă e mai mult de atît?
Și dacă în spatele instalării lui Iohannis se ascunde cu totul altceva decît ”emoția colectivă” bla-bla-bla? Între primele semne de întrebare din media au fost noua echipă de consilieri a lui Iohannis, cu membri suspectați de orientări răsăritene, apoi misterioasa debarcare a lui George Maior, extrem de bine văzut de americani, apoi nominalizarea la SRI a prietenului Eduard Hellvig, cu a sa nouă axă București-Berlin-Washington.
Mai e și misterioasa îngropare a dosarului EADS. Apoi, dezvăluirile explozive ale Elenei Udrea privind implicarea serviciilor în campanie, Românii încep să afle, ușor-ușor, că așa zisa revoltă din diaspora a fost, de fapt, minuțios regizată; din gura fostului președinte mai află că serviciile pot face lesne praf un candidat, dacă vor asta! Ori că, pentru unii supergrei din servicii, poziționarea  față de un anume candidat devenise o chestiune de supraviețuire pe post, vitală cum s-ar spune. Ori că achitarea lui Iohannis în procesul cu ANI s-a făcut la ordin !!
Care ar fi firul roșu al întregii povești, cel care să ne lămurească, urmărindu-i traiectoria, o droaie de enigme ale ultimului an și ceva?
 În opinia noastră, alegerile prezidențiale au avut ca rezultat tragerea preșului de sub picioarele americane de către
 proprii aliați germani, în colaborare strînsă cu Moscova. (Nu întîmplător, cei mai importanți  protagoniști ai operațiunii, de la Iohannis, Coldea, Kovesi pînă la Blaga, Hellwig ori Atanasiu provin din Ardeal, zona penetrată cel mai profund de interesele și capitalul german).
 O situație care nemulțumește profund Washingtonul, dar care e în imposibilitatea unei reacții prea fățișe, ce ar tensiona și mai mult relația și așa deteriorată cu Berlinul.
 Să amintim cîteva elemente, pornind de la hilara teorie a unora că mușamalizarea dosarului EADS – dosar pe care Băsescu îl anunța gata de explozie chiar în campanie! În realitate, e vorba de mult mai mult: are legătură cu imaginea Germaniei. dosarul în cauză a fost lansat într-un moment în care relația SUA-Germania era pe muchie. Merkel denunța vehement faptul că serviciile americane îi interceptaseră convorbirile, nemții expulzînd, la rîndul lor, din țară pe șeful intelligence-ului american, o manevră de o gravitate extremă la acest nivel.
La rîndul lor, americanii acuzau Berlinul de relații prea strînse cu Kremlinul, pe fondul invadării Ucrainei, sancționau tăios băncile  germane etc.
Concluzia era destul de limpede: dacă CIA o asculta pe Merkel, însemna că aceasta nu prea mai prezintă încredere în ochii marilor aliați.
 Dosarul EADS ar fi dus foarte sus în viața politică germană a ultimului deceniu, în condițiile în care Adrian Năstase
 și al său guvern fuseseră acuzați explicit că, prin el, încercaseră să cumpere bunăvoința cancelariei germane conduse pe atunci de Gerhard Schroder. un mare prieten al rușilor, acuzat chiar de presa germană că a produs alegeri anticipate în 2005 special pentru a le pierde, si a castiga… postul de șef la Gazprom – NordStream și să  ia startul spre îmbogățire legală.
 Dosarul EADS ar fi relevat întregii Europe că înalții oficiali germani nu se dau în lături de la semnarea de contracte oneroase în timp ce reclamă corectitudine absolută din partea politicienilor altor  state; se știe, de altfel, că Germania, spre deosebire de SUA, nu are în legislație sancțiuni penale pentru companiile nemțești care dau șpăgi peste hotare, această practică fiind interzisă pe propriul teritoriu.
 Că politicienii germani iau foarte în serios scandalul respectiv o dovedea și procesul intentat de Gerhard Schroder raposatului jurnalist Vlad Georgescu, cel care a scris si a facut public la Europa Libera despre implicarea lui în scandalul EADS. Dincolo de acest scandal, în ecuația politică de la noi mai intră și alte dosare.
Ar putea fi dovada publică, mai ales la nivel internațional, a faptului că Washingtonul a susținut, timp de 10 ani, un
 protector al corupților la șefia României, adică exact moneda de schimb potrivită pentru  amorsarea dosarului EADS. După cum e greu de crezut că a fost o coincidență lansarea la apă a dosarului Mircea Băsescu exact în anul electoral 2014, deși povestea era știută de ani de zile.
Le reamintim celor cu memorie mai slabă că, încă de la începutul lui 2011, un procuror care îl ancheta pe Bercea Mondial avertiza public că ițele duc spre familia prezidențială. Urmarea? În aceeași zi Laura Kovesi ,corecta sefa DNA îi retrăgea dosarul, iar omul era scos pe linie moartă.romania-hartanita
Trei ani de zile, dosarul a fost ținut la naftalină, glonțul nu trebuia risipit aiurea. Evident, cu scandalul arestării fratelui pe cap, bursa acțiunilor electorale ale lui Băsescu s-a prăbușit dramatic, anul trecut, și i-a blocat multe posibile mișcări.
 La fel cum o lovitură a fost și încă nelămuritul scandal al pozelor cu Udrea la Paris, făcute în februarie, dar ținute la secret pînă în campanie.
Foarte important de punctat: deși Traian Băsescu a avut meciuri grele cu Ponta, în campanie fiind logică o poziționare solidă de susținere a sa pentru Iohannis a fost  în cel mai bun caz mimată, Ceea ce întărește ipoteza că americanii mizau pe Victor Ponta
și nu pe Klaus Iohannis
.La fel cum o întărește și informația că pentru Ponta a ”tras” și șeful SRI, George Maior, cel debarcat din scurt, după
alegeri !!. Aici intervine un alt moment de mare naivitate a unor comentatori, care decretează că Ponta și-a organizat o vizită în SUA în februarie numai pentru a-i îngropa mediatic lui Iohannis, o  deplasare la Bruxelles.O teorie care a acoperit o realitate spectaculoasă, aceea că Ponta s-a întîlnit, pe parcursul vizitei,direct cu șefii CIA și ai Pentagonului. E mai mult decît neuzual ca un președinte ori premier să viziteze asemenea șefi la ei acasă, în general e invers. Doar premierul din Kosovo – zonă fierbinte – a mai avut, în ultima perioadă, o vizită similară la sediul CIA. Chemarea intempestivă, după alegeri, a lui Ponta la CIA aduc suspect de mult cu necesitatea unei evaluări a pagubelor, pentru că George Maior era un personaj cu responsabilități – se spune- care depășeau  chiar spațiul țării noastre. Nu întîmplător, în mandatul său, SRI primise misiunea securizării cibernetice a Ucrainei. Și tot neîntîmplător, la întoarcere, Ponta a lansat în spațiul public informația că șeful CIA se interesese de soarta lui Maior. (Cam în aceeași perioadă în care filogermana Alina Mungiu saluta, fericită, noua  axă București-Berlin și făcea mișto de ”atlantiști”, (acei oameni care încă din regimul comunist susțineau alianța cu americanii, o aluzie mai mult decît străvezie la Liviu Maior, tatăl fostului șef al SRI).
Oamenii americanilor nu mai sunt siguri pe poziții, în România, începe epurarea lor din diverse structuri și înlocuirea cu apropiați ai binomului Germania-Rusia.
Deja, presa e plină de comentatori  care salută – fără argumente clare, deocamdată – noua axă București-Berlin-Washington, care e nițel cam contradictorie în termeni, pentru cine cunoaște. Faptul că fostul atașat militar al Turciei la Washington, comandorul Esen Șahan – fost șef al serviciului secret al forțelor navale, om cu o poziție grea în NATO,  adversar  al regimului anti-american al lui Erdogan – e găsit recent împușcat în cap pe o bancă din București, oraș unde stătea liniștit de 10 ani, aproape că nici nu mai se comentează. Deși ar putea reprezenta un semnal destul de tăios în privința oamenilor  protejați
în această zonă de americani.
 Într-un mai vechi interviu la B1TV, Băsescu a spus, despre Ucraina, că… ”e pierdută”. În mod cert,doar din perspectiva americană, țară care organizase, acum 10 ani, revoluția portocalie menită să o smulgă din brațele  rușilor. La cum se prezintă lucrurile, nici România nu stă mai bine. Devine oarecum de înțeles de ce Washingtonul și Londra nu s-au grăbit cu felicitările după alegerea lui Iohannis. (Nu vom împinge speculațiile pînă la a explica, tot astfel, neapariția nici pînă azi a celebrului interviu al lui Iohannis în New York Times, ori închiderea redacției de limbă română a ”Vocii Rusiei” imediat după alegerea acestuia, Care ar fi diferența de viziune, în termeni cît mai simpli, între SUA și Germania vizavi de Rusia?
 În timp ce SUA e interesată de reducerea la maxim a nefastei influențe rusești în orice regiune, Germania urmărește doar protejarea investițiilor germane în spațiul ex-sovietic și menținerea unei relații privilegiate de business cu Kremlinul.  Berlinul a mîrîit zdravăn față de sancțiunile economice la adresa Rusiei, pentru că Volkswagen, Metro, Lufthansa, Adidas, Heidelberg Cement ori Siemens, mari companii nemțești care operează în țara lui Putin, aveau direct de pierdut. Ceea ce ar putea însemna, în viitor, mînă liberă pentru influența rușilor în răsăritul Europei, la schimb cu zbenguială în voie a firmelor nemțești în Rusia. E de bine, e de rău? Greu de spus ce va aduce viitorul.
Trecutul, însă, a dovedit că atunci cînd rușii își dau mîna cu nemții, Europa sughite zdravăn. Ultima dată, ne-am ales cu un război mondial…(Comentator)

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.