Memoriile fostului cancelar german Helmut Kohl ar putea îngropa cariera Angelei Merkel?! (II)
Este, ea, cu adevărat lipsită de inteligenţă? Ce interese apără? Lucrurile stau astfel: clanul Bush îl trimite la Merkel pe un anume Jeffrey Gedmin, care lucra pentru American Enterprise Institue (AEI), Acesta susţinea intens crearea monedei Euro, la paritatea, iniţială, de 1 dolar >1 euro. În cadrul AEI, el conducea proiectul ,,Noii iniţiative atlantice”, reunindu-i pe cei mai influenţi generali şi politicieni care dovedeau simpatii pentru SUA. În acelaşi timp, Gedmin activa în proiectul PNAC (Projet for a New American Century) şi redacta un capitol întreg referitor la programul european adresat neo-conservatorilor din Statele Unite. În această activitate, el demonstrează că Uniunea Europeană trebuie să rămînă sub controlul NATO, înăbuşind, din acest motiv, orice veleitate de independenţă a europenilor.
În cele din urmă, Gedmin devine administrator al CCD (Council for a Community of Democracies), care militează pentru ca ONU să funcţioneze pe două niveluri, sub supervizarea Institutului Aspen, din Berlin, (,,centru nevralgic” al industriilor americano-germane) pentru a se consacra exclusiv activităţilor Angelei Merkel. S-ar putea pune aici punctul final, dacă nu am adăuga o mică informaţie despre felul în care şi-a construit relaţiile Angela Merkel şi, mai ales, care sînt yankeii influenţi care au sprijinit-o în acest sens.
În Memoriile sale, Helmut Kohl nu nominalizează pe nimeni, limitîndu-se la aluzii făcute pe jumătate. În 2003, Departamentul de Stat al SUA le încredinţează lui Jeffrey Gedmin şi Craig Kennedy un amplu program de ,,diplomaţie socială”, sau, altfel spus, de propagandă, care să includă cumpărarea de jurnalişti şi păstrarea unei ,,continuităţi” în opinia publică din Europa Occidentală.
Acest lucru s-a produs atunci cînd cancelarul Schröder a luat poziţie împotriva intervenţiei anglo-saxone în Irak. În acel moment, Merkel a declanşat un atac puternic împotriva doctrinei Chirac-Schröder cu privire la independenţa Europei, ea exprimîndu-şi susţinerea pentru Statele Unite, precum şi sprijinul faţă de trupele din Afganistan şi Irak. Acest articol (scris de Angela Merkel) este publicat nu în Germania, ci în… ,,Washington Post”.
În mai 2004, Merkel impune alegerea, în funcţia de preşedinte al Republicii Federale Germane, a bancherului Horst Köhler, principalul personaj care a redactat Acordurile de la Maastricht, un creator al monedei euro, dar care, de asemenea, a fost preşedintele Băncii Mondiale, apoi director-general al FMI.
Imediat după aceea, Merkel va întreprinde campania Anti-Islam. Pe parcursul întregii campanii electorale din 2005, Angela Merkel va insista pe creşterea şomajului şi pe incapacitatea social-democraţilor de a stăpîni fenomenul. Datorită acestei intervenţii, CDU obţine 21% în sondajele de opinie. În acest timp,pune la cale cu consilierul ei, Jeffrey Gedmin, sa îi adreseze o Scrisoare Deschisă, publicată în ,,Die Welt”.
Criticînd modelul economic german, el adaugă: ,,Înainte de a continua dezvoltarea pe mai departe a ţării, trebuie să obţineţi o victorie intelectuală asupra nostalgiilor germane, încă tributare trecutului. Dacă Sarkozy vine în locul lui Chirac, Franţa va putea beneficia de un progres economic. Ar fi păcat dacă Germania va continua să regreseze”. După aceasta, Angela Merkel îl promovează pe unul dintre consilierii săi, Paul Kirchhof, în echipa proiectului ,,Iniţiativa pentru o nouă economie socială de piaţă”. Totodată, anunţă anularea impozitului… aplicat proporţional: impozitul va deveni identic; cota unica, atît pentru cei ce trăiesc în lux, cît şi pentru cei ce duc un trai modest. În urma acestei strategii, CDU obţine 35% din voturi la alegeri, iar SPD (social-democraţii) – 34%. Nemţii nu îl vor nici pe Schröder, nu o vor nici pe Merkel… După negocieri extrem de dure, cele două partide formează o coaliţie: Angela Merkel ocupă funcţia de cancelar, dar jumătate din portofolii revin opozanţilor.
Atunci, Merkel începe să modifice politica externă a lui Schröder, care pledează în favoarea echilibrării relaţiilor cu Moscova şi a reducerii influenţei exercitate de Londra şi Washington. Asta, în timp ce Angela Merkel mizează pe regimurile pro-americane din Europa Centrală şi din ţările Baltice, ale căror guverne sînt profund ostile Rusiei. Cu toate acestea, majoritatea întreprinzătorilor se declară împotriva unei asemenea poziţii. Mai mult, Angela Merkel apărea direct legată de modificările aduse Constituţiei de către Schröder, care interzic participarea militarilor germani în operaţiunile din afara frontierelor, pentru menţinerea păcii. Dar Angela Merkel schimbă doctrina militară, îi pune pe militarii germani la dispoziţia NATO, şi nu a ONU. Ea trimite contingente importante în Africa, în Kosovo şi în Afganistan, dar şi în Liban, pentru sprijinirea Israelului (după care mii de militari îi vor scrie că ei au intrat în rîndurile Bundeswehr pentru a-şi apăra ţara lor, nu Israelul).
Şi, pentru că am amintit de peripeţiile scandaloase ale carierei doamnei cancelar, e momentul să vorbim şi de viaţa ei privată. Oficial, Angela Merkel este căsătorită cu Joachim Sauer.
De care prima soţie… a divorţat pentru că l-a găsit în pat cu un bărbat !!! Nevasta fostului cancelar Schröder, Doris Schröder-Köpf, a declarat cît se poate de deschis: ,,Viaţa privată a Angelei Merkel nu corespunde formatului întîlnit la majoritatea femeilor”.
Pe baza acestei afirmaţii, presa germană a început să bîrfească şi să lanseze comentarii picante, de genul: ,,Ce cuplu minunat: pederastul Sauer şi lesbiana Merkel!”. Să reţinem, însă, faptul că astfel de remarci nu au făcut, niciodată, obiectul unor procese în instanţă.