Un înspăimântător transfer al puterii publice
Este mult prea bulversantă istoria recentă a României prin adevărurile ei evidente menținute în stadiul unor enigme. Asumarea de către statul român a acestor tragice evenimente ar putea zgdui piramida construită în spiritul secretomaniei și intereselor de grup care au pus stăpânire pe structurile publice.
În această ordine-dezordine, caracteristică perioadei de după îndepărtarea de la putere a lui N. Ceaușescu, nu se poate constitui nimic în sensul democrației, totul fiind viciat. Opiniile oamenilor politici direct implicați în acele evenimente nu au nici o relevanță. Ele sunt departe de a se constitui în puncte de vedere “morale “, corecte. Cei care se identifică drept cauză a prăbușirii fostului regim, și se află printre noii responsabili politici, își pun o platoșă de veritabili impostori. Regimul comunist a creat un vid ideologic, iar cei care au profitat de pe urma contextului au preluat întregul spectru prin care se autopropulsează și astăzi.
În măsura în care evenimentele rămân la fel de enigmatice, acest mod de viață, de a face politică, de a relaționa în societate va fi neschimbat. Numai acest clar-obscur a permis ocuparea instituțiilor statului de către familii și prieteni de interese, anulându-le legitimitatea și evoluția. Corupția a ajuns un fenomen sistemic, imposibil de înlăturat în absența schimbării legislației în această direcție.
Niciun om politic, de la președintele țării la șefii partidelor, nu fac trimitere exactă la situația în care se află România. Pur și simplu, toți caută revopsirea sistemului, din motive ușor de înțeles. Cei care își spun, și li se spune pe nedrept politicieni, sunt legați de evenimenetele nefaste prin carieră, status financiar, grup de interese. Blocarea statului român spre democrație, cu brutalitate maximă, chiar în primele secunde ale evenimentelor din Decembrie 1989, a generat artificiul actual, apropiat mimărilor libertății comuniste. Experții propagandei care s-au perindat pe orbitele puterii nou instalate au practicat aceeași seducere spre concepte-capcană.
Indivizi care au ordonat să se tragă în oameni au devenit simboluri ale democrației printr-o metamorfoză de-a dreptul imposibilă. Plasarea în trecut a evenimentelor, în arhivele istoriei, drept lipsite de relevanță pentru acest moment, reprezintă un lucru la fel de grav ca deturnarea lor inițială.
România nu a pierdut doar un start, a pierdut totul până când lucrurile vor fi clarificate. Criminalitatea din Decembrie 1989 s-a instalat în viața publică prin separarea politicii de societate, ducând în derizoriu lucruri extrem de grave.
Statul român și-a regăsit totalitarismul pe care l-a adaptat continuu de atunci, generând imensa mizerie publică actuală, de neoprit. Vocile publice sunt tot mai rare, complicațiile din societate făcându-le cumva inutile, într-un dezacord al iluziei. Dezastrul social care a ajuns România permite constituirea și legitimitatea sistemului piramidal drept soluție de reacție și promptitudine.
Instituțiile, sistemul, partidele, forul parlamentar sunt total rupte de fermentul realității și democrației. Prin execuția cuplului dictatorial s-a deschis o epocă pe care clasa politică nu pare dispusă să o sancționeze drept cauză a răului. Când se va închide acest capitol, respectiv condamnarea vinovaților și stabilirea unor reguli corecte, vom putea vorbi de reforme. Bilanțul președintelui Iohannis este departe de o evaluare a situației, a acestui înspăimântător transfer al puterii publice în sfera criminală a grupurilor de interese. Politicienii actuali nu au nicio conexiune cu interesul public.
Decorul post-ceaușist a subminat total România în drumul spre democrație, transformând-o într-un infern în care reprezentanții publici au luat locul torționarilor, când nu sunt chiar ei.
Autor: Ioan Vieru
