Nevoia de iertare, la intrarea in Postul Mare!
Ţin minte din copilaria mea ardeleana, dupa Postul Mare, înainte să plece la biserică, o bunică intra pe la „ai ei” şi îşi cerea iertare dacă i-a supărat cu ceva! Cu mintea de copil nu înţelegi atunci rostul acelor vorbe: cum adica să fie supărat un nepot pe bunica sa? Si de ce să-şi ceară o bunică iertare de la copii şi nepoţi, inainte de impartasanie?! Au trecut destui ani, până am ajuns sa pricep, de la acad. Misu Pop, la cursul de „Istoria Folclorului Romanesc’‘, câtă înţelepciune ascunde cuvântul iertare.
Filozofia „iertăciunii” sta la baza a două dintre cele mai importante momente din viaţa omului: nunta şi înmormântarea. Mireasa, ca şi mirele, în ceremonialul de inaintea plecarii din casa părintească, îşi cer si ei iertare de la părinţi pentru tot cu ce i-au supărat.
La Dăbâca, intr-o comuna luminoasa din mijlocul Transilvaniei, am retrait cu tristete fireasca momentul cand cel decedat, ori cată bunatate lasa in urmă, părăsind lumea pământească, prin vorbele preotului îşi cerea iertare de la toţi cei pe care i-ar fi putut supăra în cursul vieţii sale. Unii muribunzi chiar nu pot pleca în lumea cealaltă până nu primesc iertare pentru păcatele lor săvârşite aici, pe pământ. Pentru ca iertarea o poţi primi însă numai dacă sincer îţi pare rău pentru fapta ori gresealele tale…
Filozofia „iertăciunii” sta la baza a două dintre cele mai importante momente din viaţa omului: nunta şi înmormântarea. Mireasa, ca şi mirele, în ceremonialul de inaintea plecarii din casa părintească, îşi cer si ei iertare de la părinţi pentru tot cu ce i-au supărat.
La Dăbâca, intr-o comuna luminoasa din mijlocul Transilvaniei, am retrait cu tristete fireasca momentul cand cel decedat, ori cată bunatate lasa in urmă, părăsind lumea pământească, prin vorbele preotului îşi cerea iertare de la toţi cei pe care i-ar fi putut supăra în cursul vieţii sale. Unii muribunzi chiar nu pot pleca în lumea cealaltă până nu primesc iertare pentru păcatele lor săvârşite aici, pe pământ. Pentru ca iertarea o poţi primi însă numai dacă sincer îţi pare rău pentru fapta ori gresealele tale…
Poate nu întâmplător, una dintre cele mai frumoase rugăciuni ale ortodocşilor este chiar cea pentru iertare, cand credinciosul se roagă la Sfânta Treime: „cer iertare pentru toate faptele mele rele, cer iertare pentru toate gândurile mele rele, cer iertare pentru toate cuvintele mele rele, cer iertare pentru tot ce-am greşit crezând că fac bine, cer iertare pentru toate ce nu le-am luat în seamă, cer iertare pentru tot ce nu am învăţat în viaţă”. ..
Dar îşi cere iertare şi de la flori, de la pomi, de la iarbă, de la plante, de la seminţe şi roade, de la soare, de la lună şi de la stele, de la toate vietăţile pământului, de la mamă, de la tată, de la fraţi de la surori, de la toţi oamenii. Prin această rugăciune, cel plecat intru Domnul, nu doar cere iertare, ci şi iartă. „Iert tot ce s-a greşit faţă de mine, cu voie sau fara de voie, iert bărbaţii, iert femeile, iert copiii, iert prietenii şi rudele, iert pe cunoscuţi şi necunoscuţi.”
Dar îşi cere iertare şi de la flori, de la pomi, de la iarbă, de la plante, de la seminţe şi roade, de la soare, de la lună şi de la stele, de la toate vietăţile pământului, de la mamă, de la tată, de la fraţi de la surori, de la toţi oamenii. Prin această rugăciune, cel plecat intru Domnul, nu doar cere iertare, ci şi iartă. „Iert tot ce s-a greşit faţă de mine, cu voie sau fara de voie, iert bărbaţii, iert femeile, iert copiii, iert prietenii şi rudele, iert pe cunoscuţi şi necunoscuţi.”
Cuvinte mici şi umile, dar care ascund atâta înţelepciune. Deoarece cat vor mai fi oameni pe pământ, vor fi si păcate, greşeli, supărări… Dar vor fi şi fapte bune, iubire şi iertare! Să ne fie si nouă cu iertare dacă am supărat pe cineva cu scrisul nostru! Noi, sper, nu o facem niciodată din răutate, ci din dorinţa de a netezi calea spre fiintele apropiate, de a le face mai bune, mai iertatoare, mai lucide…
Trăim într-o lume plină de supărări, de jigniri, dar putem trăi şi într-o lume a bunătăţii, a iubirii şi a iertării. De aceea postim, sa ne ispasim din multele pacate lumesti inainte de invierea lui Hristos.
Filozoful si părintele Nicolae Steinhardt, este poate, modelul uman exemplar care, cu adevărat, i-a iertat şi uitat pe cei ce i-au pricinuit atâtea dureri : „Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi! Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. Şi această ţinere de minte, ne otrăveşte… Neiertarea de sine înseamnă neîncredere, dovada încăpăţânatei ambitii şi contabilei noastre răutăţi.”
Alegerea depinde de noi. Acum, tot mai aproape de Sarbatoarea Invierii, Sfânta Scriptură îi învaţă pe toţi creştinii să iubească şi să ierte. Ştim că lecţia iubirii a fost cea mai insistentă poruncă a Mântuitorului: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul”, iar rugăciunea domnească Tatăl nostru condiţionează că vom fi iertaţi numai dacă şi noi iertăm: „Si ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, azi cand intram in Postul Mare si stim ca Hristos va Învia din nou, ca si credinta in imparatia lui! (ddr)
Trăim într-o lume plină de supărări, de jigniri, dar putem trăi şi într-o lume a bunătăţii, a iubirii şi a iertării. De aceea postim, sa ne ispasim din multele pacate lumesti inainte de invierea lui Hristos.
Filozoful si părintele Nicolae Steinhardt, este poate, modelul uman exemplar care, cu adevărat, i-a iertat şi uitat pe cei ce i-au pricinuit atâtea dureri : „Greşiţilor noştri le iertăm greu. Sau dacă iertăm, nu uităm. Şi iertarea fără uitare e ca şi cum n-ar fi! Ne iertăm şi mai greu pe noi înşine. Şi această ţinere de minte, ne otrăveşte… Neiertarea de sine înseamnă neîncredere, dovada încăpăţânatei ambitii şi contabilei noastre răutăţi.”
Alegerea depinde de noi. Acum, tot mai aproape de Sarbatoarea Invierii, Sfânta Scriptură îi învaţă pe toţi creştinii să iubească şi să ierte. Ştim că lecţia iubirii a fost cea mai insistentă poruncă a Mântuitorului: „Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul”, iar rugăciunea domnească Tatăl nostru condiţionează că vom fi iertaţi numai dacă şi noi iertăm: „Si ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”, azi cand intram in Postul Mare si stim ca Hristos va Învia din nou, ca si credinta in imparatia lui! (ddr)