Prin ANAF putem lua Ardealul înapoi !
Vestea bună este că nimeni nu ne-a luat nici Ardealul „furat” în spinare şi nici pădurile, câmpiile, muzeele sau teatrele redobândite ca să le ducă peste hotare. Ele se află din fericire în România, iar ac de cojocul mafiei retrocedărilor îl reprezintă instrumentele fiscale de natură să corecteze erorile grave comise în această materie. România ar avea chiar şansa să strălucească la Bruxelles drept elev model în domeniul fiscalităţii, implementând un set de impozite după tehnici moderne şi nediscriminatorii, în conformitate cu legislaţia europeană. Pentru impertinenţa de a fi dobândit ceva ce nu li se cuvine unor beneficiari, fiscalizarea acestor „tranzacţii” este pe deplin motivată şi de nevoie de resurse financiare publice şi de a asigura echitate fiscală în România.
Aria de aplicabilitate o reprezintă retrocedările pentru care există dovezi că sunt majoritatea ilegale, care au fost realizate prin dobândirea de drepturi litigioase (redobândirea nu s-a realizat de moştenitor, ci de o persoană terţă care i-a cumpărat acest drept), moştenitori de la gradul 3 în sus, moştenitori ai căror rude au beneficiat o dată de compensaţii de la statul român sau ale căror proprietăţi au fost confiscate prin aplicarea unor tratate internaţionale aflate încă în vigoare.
Fiscalizarea valorii activelor redobândite trebuie impozitată cu o rată de 40% pentru a descuraja astfel de tranzacţii oneroase. Similar modelului fiscal elveţian, o succesiune din partea unei rude îndepărtate se impozitează în unele cantoane cu peste 40% din valoarea activelor.
Obiectul (materia impozabilă, substanţa asupra căreia se va stabili obligaţia de plată) va fi reprezentat de valoarea reală actuală (de piaţă) a activelor retrocedate (indiferent de anul intrării în posesie). Trebuie avută în vedere şi valoarea compensaţiilor băneşti încasate pe nedrept pentru drepturi de proprietate care nu au putut fi reconstituite integral (necuvenite, dar pretinse). O atenţie aparte trebuie acordată retrocedărilor realizate la solicitarea unor moştenitori care s-au stabilit de mult în afara graniţelor ţării, al căror interes a fost doar dobândirea unor proprietăţi (unele declarate simboluri naţionale) în scopul revânzării, fără a ţine cont de impactul asupra societăţii. Consecinţa acestor manevre este revoltătoare; unele instituţii publice indispensabile societăţii au fost (sau urmează să fie) închise tocmai datorită revendicărilor unor persoane dezinteresate de problemele naţionale. În majoritatea cazurilor retrocedărilor ilegale/abuzive s-au exacerbat drepturile fundamentale fără a se ţine cont de faptul că acelaşi act (Constituţia) invocă şi îndatoriri fundamentale (precum fidelitatea faţă de ţară şi apărarea ţării).
Retrocedările din România constituie una dintre cele mai comune şi prioritare subiecte ale societăţii româneşti. Diferite analize semnalează probleme grave, „furt şi trădare naţională, cu grave implicaţii asupra siguranţei naţionale” (prof. univ. dr. Mihai D. Drecin, Universitatea din Oradea), „rapt în numele respectului proprietăţii” (prof. univ. dr. Damian Hurezeanu, specialist în istorie agrară), „abuzuri şi interpretări aiurea ale legii retrocedărilor” sau „răul numit restitutio in integrum” (Lazăr Lădariu).
Retrocedările ilegale, expuse prin mass-media, şochează prin dimensiunile fabuloase ale proprietăţilor redobândite, de la hectare de păduri la muzee, teatre, sau chiar şi sate întregi în Transilvania. Nu mai prejos stau modelele de inginerie financiară prin care cu ajutorul unor judecători şi notari s-au realizat nişte redobândiri halucinante. Numele beneficiarilor sunt de cele mai multe ori bine cunoscute.
Propunerile de a stopa sau sancţiona retrocedările ilegale au slabe şanse să fie aplicate, deoarece s-ar apela la organul legislativ ca să corecteze o greşeală pentru care el însuşi este răspunzător pentru acest dezastru naţional. Aplicarea unui astfel de element fiscal corectiv ar include şi retrocedările realizate la comandă politică.
P.S. Atentie brasoveni! Putem fi de acord ca statul român să fie chiriaş al muzeului „Castelul Bran”. Dar la fel de acord suntem si cu un impozit pe valoarea acelui castel, achitat de către succesorii fericiţi, astăzi cu burţile la soare pe Coasta de Azur. Mândria faţă de ţară se manifestă şi prin principiul justei impuneri.
Radu Golban
„România ar avea chiar şansa să strălucească la Bruxelles drept elev model în domeniul fiscalităţii” DACA LEGILE NU SE POT APLICA RETROACTIV, (asta in cazul in care am lua modelul austriac sau elvetian cu 40%), nu vad stralucirea!
Castelul Bran ca si cele mai multe retrocedari sunt acte perverse impotriva STATULUI ROMAN. Cineva a dorit nu dor sa ne jefuiasca ci si sa blocheze o parte din administratie, justitie si viata publica. Si a reusit. Retrocedarea Castelului Bran a fost facilitata de mafia politica ce conduce(a) Brasovul. Socoteala (schema) a fost simpla – retrocedam CASTELUL, il lasam un pic sa UITE LUMEA si apoi il recuperam. Asta evident pe bani grei (s-a cerut 100 milioane de euro!!!!). Va reamintesc „ACTIUNEA DE RECUPERARE” (ce sa faca asa-zisii mostenitori cu ditamai Castelul?), este adevarat esuata, s-a derulat in 2007. Atunci in Camera Deputatilor s-a votat ca RETROCEDAREA s-a facut ilegal. Daca cei de la Parchet impreuna cu cei de la SRI ar scoate inregistrarile s-ar vedea imediat cine a fost implicat si cine a coordonat toata actiunea. Unii din indivizii, bagati si in aceasta afacere, au deja dosare penale…
Prof. Radu Dragos ,
Principalul „artizan”al acestei retrocedari mizerabile se datoreaza unui afacerist …stilat . E vorba de fostul ministru al culturii ,Iorgulescu,care in cardasie cu infractorul Cancescu si cu un avocat abil au reusit sa puna mana pe Castelul Bran,prin desfiintarea unui Muzeu semnificativ: Muzeul Bran !! Imediat „liberalul Iorgulescu s-a dat la fund dupa ce s-a dat la …ceasul mortii sa vanda Castelul catre C.J. condus de alt liberal infractor:Cancescu!
Individul ca presedinte al C.J. putea impiedeca o retrocedare controversata! .Pentru ca la 1 Decembrie 1920 Obstea Brasovului NU A DONAT Castelul – acesta nefiind o proprietate privata !! – ci l-a acordat simbolic , in folosinta „vesnica” Reginei Maria, La randul ei Regina nu putea sa- l lase decat tot in folosinta – deci nu ca mostenire cu vocatie de vanzare! – fiicei sale Ileana ! Putea oare un dar evident personalizat catre Regina Maria adin partea unei comunitati orasenesti sa fie socotit ca o pereche de cercei ori ca o bratara,pe care sa-l poti vinnde ori sa-l lasi mostenire?Culmea,noii proprietari n-au platit nici taxa legala de intrare in posesie la valoarea reala a bunului revendicat ,care este de zeci de milioane !!
Cancescu trebuia sa conteste in instanta aceasta retrocedare cu cantec nu sa fie copartas la mizerabila afacere!