Gesta Hunnorum et Hungarorum: Istoria cum a fost!

Secuii nu sunt maghiari!!!
Istoria și buna cuviință de obligă să precizăm, încă de la început: secuii sunt un neam de toată isprava: buni gospodari, oameni pentru care onoarea și cuvântul dat  sunt valori respectate. Iar atunci când istoria a cerut-o, au dat dovadă de o vitejie, care a făcut din ei niște luptători redutabili.
In această privință, este suficient să ne reamintim că secuiul Albert Kiraly a fost, în câteva bătălii deosebit de importante, comandantul artileriei lui Mihai Viteazul. Iar asta după ce, în anul 1514, nobilul secui Gheorghe Dosza, a condus cea mai mare  răscoală țărănească a Evului Mediu, îndreptată exact împotriva oligarhilor si latifundiarilor maghiari.Și tot istoria ne învață că, veacuri la rând, secuii au fost mai ales in satele de munte, mai apropiați de români decât de ungurii care, exact cum au făcut cu toate popoarele asupra cărora un avut o vremelnică stăpânire,i-au supus și pe ei la maghiarizarea forțată. Cu toate că, acum, liderii UDMR  îi manipulează după cum le dictează propriile lor ambitii iredentiste, la origini secuii nici măcar nu sunt maghiari.
O bună bucată de timp, s-a spus că ei ar fi urmașii ,,Siculilor”, cărora li se atribuia o origine germanică. Adevărul istoric este că, la fel ca ungurii, și secuii au o origine asiatică, dar diferită de cea a maghiarilor. Motiv pentru care, veacuri la rând, ei s-au străduit șa își păstreze identitatea etnică și culturală și au vorbit propria lor limbă, care nu a fost maghiara. Din păcate pentru ei, acum secuii sunt  manipulați de maghiari, concret de către UDMR, care vor să îi folosească pe post de ,,avangardă” a unor pretenții teritoriale iredentiste.
Iar pentru aceasta se aruncă în luptă orice argumente posibile, inclusiv unele de natură lingvistică legate de vechea  scriere, numită generic, ,,runele secuiești”. De fapt, în privința acestora, filologii maghiari folosesc o serie de argumente halucinante, care pun în discuție chiar și o  ,,înrudirea sumeriano-maghiară”  de la care explică originea ,,scrierii runice maghiare străvechi” pe care o leagă de… scrierile feniciene și mesopotamiene. De fapt, specialiștii respectivi par să nu fi aflat că, la plecarea maghiarilor din campiile/stepele Asiei Centrale, sumerienii dispăruseră, definitiv, din istorie, de aproape 2500 de ani.

,,Gesta Hunnorum et  Hungarorum”
Cu vreo câțiva ani în urmă, în august 2007, la granița dintre judeţele Braşov şi Covasna și-a făcut apariția un panou care marca ,,Ţinutul secuiesc”. Panoul, care trebuia să delimiteze specificul Harghitei şi Covasnei faţă restul României, exact precum o piatră de hotar, prezintă imaginea unei porți secuiești, o pereche de secui, plus o inscripție scrisă în trei limbi (română, maghiară şi germană) dar folosind două alfabete distincte. Unul este cel latin, folosit în toată Europa, iar celălalt alfabet este cel numit ,,secuiesc” sau ,,runic secuiesc”. Istoricul dr. Ioan Lăcătușu a abordat problematică acestor ,,rune secuiești”, pe care a pus-o în adevăratul său context istoric. În acest sens profesorul Lăcătușu a atras atenția asupra faptului că, acestea nu sunt o scriere specific maghiară ci de una secuiască.
Iar asta ar însemna fie că secuii nu sunt maghiari (ceea ce specialiștii au aflat de multă vreme) fie că ,,scrierea secuiască” nu este secuiască. Iar în această privință, istoricul citează chiar un pasaj din cronica ,,Gesta Hunnorum et Hungarorum” scrisă de ungurul Simon de Keza, în jurul anului 1283:  ,,Căci aceşti secui sunt resturile hunilor şi când au auzit că ungurii au venit de-a doua oară în Pannonia ieşiră întru întâmpinarea celor ce se întorceau, la hotarele Ruteniei şi, totodată, Panonia fiind cucerită, câştigară şi ei o parte într-însa, dar nu în Câmpia Pannoniei, ci duseră viaţa împreună cu blackii în marginea munţilor. De unde amestecându-se cu blackii se zice că se folosesc de literele lor.”

Amintim că ,,blaki” este numele sub care sunt prezentați ,,Vlahii”, așadar românii , în izvoarele istorice medievale. Păi dacă așa zice cronicarul maghiar în ,,Gesta Hunnorum et Hungarorum” ce motiv am putea avea noi să-l contrazicem? Iar în ceea ce privește informațiile concrete privitoare la acest aflabet secuiesc, singurele surse sunt cele oferite, culmea, de către doi români din sec.XVII: Ion Căianu, al cărui nume a fost maghiarizat sub forma Janos Kajoni, și Mihai Moga.

O străveche origine autohtonă.
Istoricul dr. Ioan Lăcătușu a pus în evidență niște similitudini la care nu s-a gândit prea multă lume: ,,Vă invit să puneţi alfabetul zis secuiesc alături de scrierea descoperită la Tărtăria, veche de 7.000 de ani – înrudită cu cea sumeriană, dar mai veche decât aceasta- şi veţi constata că au 11 simboluri identice. Este evident că vorbim de acelaşi tip de scriere, mult mai veche decât sosirea ungurilor în Europa. Este, cum spune croniocarul, alfabetul blakilor, adică al românilor şi al strămoşilor acestora încă din zorii civilizaţiei. Iar interpretarea de azi a acestei scrieri, că un semn este A şi altul e B, cred că e cel puţin hazardată. În realitate scrierea de la Tărtăria nu a fost descifrată.
Ar mai fi ceva: cel mai vechi monument inscripţionat cu scriere de acest tip este un fragment de piatră cu inscripţie descoperit în temelia turnului bisericii catolice din satul Crăciuneşti (jud. Harghita), care datează din secolul al XIII-lea. Interesant este că fragmentul a fost zidit invers, așada „cu capul în jos”, semn că a fost luat din altă parte, iar cei care au băgat acea piatră în noua structură, desigur unguri catolici, nu au avut niciun respect faţă de acea scriere. De ce, dacă era a lor? Simplu: invadatorii unguri au dărâmat contrucţiile blackilor pe care i-au găsit aici şi din bucăţile desprinse puse de-a valma, şi-au făcut propriile construcţii, fără să mai ţină cont de detalii, sau intenţionând să sublinieze că ei sunt noii stăpâni.
Dacă ar fi fost scrierea lor proprie, invadatorii ar fi avut grijă de ea. Este ceva asemănător cu situații întâlnite și la Istambul unde, chiar în centru, o să vedeţi moschei care au în ziduri calupuri de marmură în care sunt sculptaţi soldaţi romani cu capul în jos. Aceste pietre au fost luate din vechile monumente bizantine de către cuceritorii otomani şi folosite cum s-a nimerit. Aşa este istoria şi dacă suntem puţin mai atenţi la detalii putem afla adevărurile ascunse. Secretul alfabetului secuilor este că nu e deloc secuiesc”.
Socotind cronologic, cel mai vechi monument inscripţionat cu scriere de acest tip este sus-menționatul fragment de piatră cu inscripţie runică secuiască din temelia turnului bisericii satului Crăciuneşti, din județul Harghita.  Ceva mai nou decât acesta este alfabetul runic secuiesc aflat pe coperta interioară a unei cărţi tipărite în 1483. Deasupra alfabetului se află următorul text: „Littere Siculorum quas sculpunt vel cidunt in lignis”, adică „Literele secuilor, pe care le gravează sau le taie în lemn”.
Scriere tip ,,bustrofedon”: Conform specialiștilor care au abordat problema ,,runelor” secuiești, textele scrise cu aceste caractere apar scrise, alternativ, cel mai adesea de la dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. Dar și că, iniţial, acest alfabet a fost utilizat pentru crestarea răbojurilor: mai întâi se scria un rând, pe o latură a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea cu 90 de grade, capătul de sfârşit de rând devenind capăt de început de rând, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secţiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la dreapta la stânga s.a.m.d., până la completarea celor patru laturi.

Biserică rupestră din Buzău
Intr-un capitol al lucrării lor autorii atrag atenția asupra inceputului că acest alfabet nu este secuiesc ci își are originea într-o scriere străveche, inventată pe teritoriul României de azi și folosită de daci și de urmașii lor românii, până în Evul Mediu. Iar atunci când au venit în Ardeal, secuii au preluat această scriere de la români, urmașii dacilor. Cei doi specialiști afirmă că din cele 42 de caractere ale alfabetului secuiesc, nu 11 ci 12 sunt identice cu literele scrierii descoperite la Tărtăria. Atâta doar că scrierea de la Tărtăria are peste 7.000 de ani vechime, iar alfabetul secuiesc are doar circa 800 de ani. Iar în această situație secuii nu ar fi putut avea absolut nici o legătură cu Tărtăria. Pe când autohtonii români, sau ,,Blackii” după cum ne spun ei, ungurii, sunt urmașii în timp ai celor care au inventat cea mai veche scriere din lume, cea de pe tăblițele de la Tărtăria. În acest sens, după ce a studiat mai multe inscripții și texte vechi românești, precum cele din schiturile rupestre din Munții Buzăului, inscripțiile de pe inelul nr. 21 de la Sânnicolaul Mare și manuscrisele de la Ieud care include 485 de semne grafice aparținând unui număr de 47 de inscripții, cercetătorul Paul Tocilescu a ajuns și el la concluzia că este vorba despre o scriere arhaică cu alfabet autohton.