PanamaPapers – Rețeaua Comănescu (I): platformele Petrom

PanamaPapers – Rețeaua Comănescu (I): platformele Petrom

0 601

Gabriel Comănescu, unul dintre primii zece cei mai bogați români, a făcut avere din fostele platforme Petrom de foraj marin. Cum a reușit? Simplu: a avut de partea lui un german, om-cheie în managementul OMV Petrom, alături de care a instituit un parteneriat secret în marea Caraibilor. Neamțul a jucat la dublu timp de doi ani, influențând deciziile OMV Petrom în interesul afaceristului român și al său personal. Secretul iese la iveală acum, în #PanamaPapers.


Gabriel Comănescu stă de vorba cu muncitorii care urmează să plece, la schimb de echipaj, în Golful Persic, pe platforma Orizont / Foto: / Mediafax Foto, Crisiti CimpoesGabriel Comănescu stă de vorba cu muncitorii care urmează să plece, la schimb de echipaj, în Golful Persic, pe platforma Orizont / Foto: / Mediafax Foto, Crisiti Cimpoes

Banii lui Comănescu – evaluați în revista Forbes la peste 500 de milioane de euro – provin din afaceri petroliere derulate în România și în spațiul ex-sovietic. Magnatul și-a disimulat interesele financiare într-o rețea complicată de firme offshore, rețea întinsă din Panama și Insulele Virgine Britanice până în Niue – o mică insulă din Pacificul de Sud, aflată la 2400 de kilometri de Noua Zeelandă. El a fost sau este asociat în aceste companii cu personaje controversate între care și sindicalistul Liviu Luca, partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu, trimis în judecată pentru constituire de grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.
Una dintre cele șase companii offshore manevrate de Gabriel Comănescu și investigate de RISE Project ascunde pactul secret care l-a propulsat pe afacerist în topul celor mai importanți jucători din piața petrolului și gazelor din regiunea Mării Negre. Nota de plată a fost și este decontată de OMV Petrom, precum și de noi toți – în situația în care statul român încă deține 20 la sută din acțiunile companiei.

Miliardarul algerian
Anul 2004 a fost crucial pentru România. În decembrie, statul a semnat contractul de privatizare al Petrom prin care compania austriacă OMV a ajuns să dețină 51 la sută din cea mai importantă afacere românească.
Tot în 2004, Gabriel Comănescu a început să opereze Grup Servicii Petroliere (GSP), firmă axată pe servicii de exploatare de petrol și gaze offshore și care avea să devină piesa de bază a imperiului său de afaceri.
În același an însă, la mii de kilometri distanță, în Panama, avocații Mossack Fonseca (MF) erau ocupați, în secret, cu înființarea unei alte companii pentru omul de afaceri român.
Pe 16 martie 2004, aceștia au înființat în Insulele Virgine Britanice (IVB) compania Southern International Engineering Ltd. (SIE Ltd.). Angajații MF au emis imediat două certificate de acțiuni, fiecare conținând un volum de 25 de mii de acțiuni pe numele unei alte firme, Eurostock AG, din Niue. Tot atunci, avocații din Panama au redactat documente prin care certifică faptul că jumătate din acțiunile SIE Ltd deținute de Eurostock AG îi revin, de fapt, lui Comănescu, iar cealaltă jumătate unui miliardar algerian, Issad Rebrab. Practic, MF a creat un sistem de proprietate pe trei nivele: SIE Ltd se afla în proprietatea Eurostock AG, iar acțiunile emise pentru firma din Niue au revenit celor doi.
Firma din IVB a deschis imediat după înființare conturi la o filială a băncii Garanti Bank din Amsterdam, Olanda. Atât Rebrab, cât și Comănescu au fost împuterniciți pe conturile bancare. Ironic, împuternicirile sunt întotdeauna semnate de cetățeni panamezi care în realitate nu au nici cea mai mică putere de decizie, fiind simple unelte care îndeplinesc formalități birocratice la comanda lui Comănescu sau Rebrab.

Issad Rebrab / Foto: AFP, Mediafax, Foto, HO

Issad Rebrab / Foto: AFP, Mediafax, Foto, HO

Structura stratificată cu acțiuni la purtător creată de avocații din Panama pentru Comănescu garanta discreție absolută pentru stăpânii SIE Ltd. însă nici avocații și nici românul nu aveau cum să prevadă viitorul și scurgerea de informații confidențiale numită #PanamaPapers.
La vedere au ieșit întotdeauna câțiva directori de fațadă din Panama. Unul dintre aceștia, Vianca Scott, a decedat în 2005 și a fost înlocuită în SIE Ltd. de o altă panameză, implicată, pe hârtie, în sute de alte companii.
SIE Ltd era cea de-a șasea firmă înființată, începând cu 1999, de MF pentru Comănescu în Insulele Virgine Britanice. Celelalte cinci au fost create pe același tipar dar pentru alte afaceri.
Issad Rebrab este, conform revistei Forbes, al nouălea cel mai bogat om de pe continentul african cu o avere estimată în ianuarie 2016 la peste trei miliarde de dolari. Banii lui Rebrab provin din afaceri în industria alimentară, dar și din industria oțelului sau din comerțul cu electronice.
Ne-am întâlnit cu Gabriel Comănescu, la sediul firmei lui din Pipera, la marginea Bucureștiului pentru a doua oară, la câteva zile după ce i-am trimis pe email un set de întrebări referitoare la afacerile SIE Ltd. Afaceristul a ținut să ne răspundă “prin viu grai”:
Trebuia să facem o companie de foraj de apă în Algeria. (…) Am făcut o companie mixtă cu el, inclusiv acest vestit BVI company. Așa a vrut el să facem structura, cu firma din BVI. (…) Nu am mai avut cum să facem tranzacții din cauza prostiei și birocrației noastre, s-a supărat, a spus că nu suntem serioși”, ne-a declarat Gabriel Comănescu. El a adăugat că dorea să intre pe piața algeriană de servicii “unde erau bani de bani” dar care era blocată din cauza unui litigiu pe care țara africană îl avea cu o companie românească de comerț exterior.

Neamțul din interior
La doi ani după înființare, pe 27 aprilie 2006, în SIE Ltd au avut loc schimbări majore. Certificatele inițiale au fost anulate, fiind emise altele noi. De data aceasta acțiunile au fost atribuite unei fundații din Panama numită Charitable and Goodwill Foundation și nu firmei din Niue. E practic momentul în care algerianul dispare din afacere.
Primul certificat, conținînd 12500 de acțiuni, i-a revenit lui Comănescu, iar cel de-al doilea, adică 37500 de acțiuni sau două treimi din firmă, i-a fost înmânat lui Bruno Harm Siefken.  Acesta era la acea dată director pe partea de explorare și producție al Petrom OMV, poziție pe care a ocupat-o încă din 2004, anul când a fost semnat contractul de privatizare al Petrom. Neamțul a devenit astfel acționarul principal în firma din Insulele Virgine Britanice. De cealaltă parte, Rebrab a ieșit cu totul din peisaj. Imediat au fost deschise și noi conturi bancare în filiala elvețiană a băncii Hapoalim dar și la Garanti Bank în Amsterdam.
Gabriel Comănescu și noul său partener au primit dreptul să gestioneze operațiunile bancare de la aceiași avocați panamezi.
Siefken a jucat apoi la dublu timp de doi ani. Neamțul a fost în paralel și directorul de producție al OMV Petrom, dar și partenerul secret al lui Comănescu, noul proprietar al platformelor de foraj.
Neamțul avea în administrare, în cadrul OMV Petrom, zona de est a României, Constanța, unde se aflau și platformele de foraj marin ale Petrom de la Marea Neagră, platforme aflate acum în posesia lui Comănescu.

Înainte să se alăture OMV, Siefken a lucrat în Rusia unde a fost membru în consiliul de administrație al companiei Wolgodeminoil din Volgograd. Această firmă a fost înființată în 1992 ca o asociere între Lukoil și compania germană Wintershall, un partener tradițional al Gazprom.

Bruno Siefken, profil LinkedInBruno Siefken, profil LinkedIn

Bruno Siefken nu a răspuns întrebărilor RISE, însă Gabriel Comănescu a încercat să explice relația cu neamțul: “Pe Siefken îl cunoșteam mai demult, nu din 2004 când a venit la Petrom, îl cunoșteam cu mult înainte. (…) L-am întâlnit în Rusia când a lucrat la Daminex, era directorul Daminex care era un joint venture între Wintershall și Gazprom. (…) Siefken avea o problemă de zile mari. (…) Avea nevoie de o companie ca să-și protejeze averea, că el avea bonusuri și avea tot felul și, ca orice bărbat, îți pui ceva deoparte. Și omul a venit la mine: <<băi, ajută-mă!>>. (…) Ideea mea era să-i fac compania și să i-o las lui că doară nu o să stau eu acum să-i administrez averile personale lu’ domnu’ Siefken“.
Pe scurt, Comănescu ne-a explicat că Siefken a avut un conflict domestic și că a fost nevoit să-și ascundă averea, adăugând că s-a asociat cu neamțul în SIE Ltd doar ca să-l ajute să-și deschidă un cont la bancă.
Dar susține că a rămas împuternicit pe conturile firmei SIE Ltd. dintr-un motiv simplu: băncile nu i-ar fi deschis cont doar lui Siefken pentru că nu-l cunoșteau. În cele din urmă, Comănescu a admis că s-a folosit și el de firma offshore într-o altă afacere românească.

Banii din platforme
Practic, la un an după privatizare, OMV Petrom a renunțat la activitățile de foraj marin, aflate în proprietatea Petromar. Aceasta era o veche subsidiară a Petrom, aflată atunci sub directa coordonare a lui Siefken.
Cele mai importante active ale Petromar erau platformele de foraj cu denumiri mitologice – Atlas, Prometeu, Saturn, Orizont, Fortuna și Jupiter.
Până la sfârșitul lui 2005, Petromar a vândut către Grup Servicii Petroliere (GSP) cele șase platforme de foraj marin pentru 100 de milioane de dolari. GSP a preluat, la pachet cu platformele, și contractele aflate în derulare cu OMV Petrom, ceea ce a ajutat compania lui Comănescu să își amortizeze investiția.

petrom_petromar_rise_project_1200px

Raportul anual pe 2005 al OMV aflat pe site-ul bursei din Viena consemnează laconic tranzacția spunând că platformele au fost vândute pentru ca firma să se concentreze pe activitățile de explorare și producție.
Gabriel Comănescu ne-a vorbit și el despre tranzacție: “Referitor la platforme, nu este o chestie de noutate, au fost cumpărate cu un credit sindicalizat aranjat de către Anglo-Romanian Bank Londra, împreună cu BCR-ul care ulterior a intrat și Credit Suisse. În prima etapă creditul a fost de 100 și ceva de milioane pentru cumpărarea patrimoniului, paltformelor și inclusiv cu patrimoniul din Iran, alea două din Iran… (…) Eu aveam o înțelegere cu Petrom încă din 2004 că voi începe să investesc în platforme (…) Bruno Siefken nu răspundea numai de activele de la Petromar (n.r.-platformele marine), Bruno Siefken răspundea de tot ce însemna est, de la Moldova încolo. Cel care dicta atuncea se numea Herbert Ladwein cu care eu lucram  și mai era directorul financiar îmi scapă numele acuma. (…)”.
Rămasă fără utilaje, OMV Petrom a fost obligată să închirieze platformele de foraj marin chiar de la Comănescu pentru a exploata hidrocarburi în Marea Neagră. Platforma Prometeu, de pildă, a generat numai în martie 2014 peste 5 milioane de dolari pentru GSP-ului lui Comănescu. OMV Petrom a făcut în această perioadă cinci plăți către GSP pentru operarea acestei platforme, plăți care, însumate, ajung la 23.2 de milioane de lei. Contractele au curs însă încă din 2004, din momentul când OMV-ul a fost privatizat.
Petrom nu a răspuns solicitării RISE Project cu privire la relațiile de afaceri pe care le are cu grupul de firme controlat de magnatul român.

 Platforma petrolieră Orizont din Golful Persic / Foto: Mediafax Foto, Cristi CimpoesPlatforma petrolieră Orizont din Golful Persic / Foto: Mediafax Foto, Cristi Cimpoes

“L-a dat afară Luca”
Jocul la dublu al lui Bruno Siefken a luat sfârșit în vara lui 2008 când a fost dat afară de la OMV Petrom. Neamțul nu a rămas însă șomer. A a fost răsplătit pentru serviciile sale cu funcția de vicepreședinte al companiei lui Comănescu, Upetrom Group din care face parte și GSP. Astfel, neamțul și-a legalizat relația cu magnatul român, devenind partener oficial.
Întrebat de RISE Project dacă Siefken a fost dat afară din OMV Petrom fiindcă a aprobat plăți în avans către GSP, Comănescu a spus că avansurile erau ceva normal și că nu doar OMV Petrom le făcea ci și alte companii cu care a lucrat GSP.

Liviu Luca, fostul șef al Petromservice

Liviu Luca, fostul șef al Petromservice

Poveștile alea că Siefken era director la OMV și a luat bani, asta este o măgărie făcută de Luca (n.r.-Liviu Luca, fostul șef al Petromservice, actualmente trimis în judecată pentru fraudă), când eu am avut probleme și am refreșat sindicatele, înțelegi? M-a sunat inclusiv Ruttenstorfer (n.r.-fostul președinte al OMV) că ce fac, de ce dezorganizez sindicatele lui Luca?” a explicat Comănescu, acuzându-l pe Luca pentru problemele lui Siefken.
El avea o problemă cu unul dintre tovarășii săi de la Constanța, avea o ură de moarte (…) și trebuia să-l distrugă și pe Siefken și pe Ladwein pentru că între timp se negocia un minunat contract al lui Luca și Siefken nu vroia să-i facă, să-i execute lui Luca metehnele (..) iar Siefken a fost dat afară de către Liviu Luca.” a mai adăugat patronul GSP.
Documentele obținute de RISE din PanamaPapers arată însă altceva. Liviu Luca și Comănescu au fost, conform înscrisurilor, în tot acest timp parteneri de afaceri cu părți egale în alte companii din Insulele Virgine Britanice. Comănescu ne-a spus că s-ar fi certat cu Luca încă din 2004, după ce anterior îl cooptase pe sindicalist în offshore-uri fiindcă împărțeau aceleași idealuri. Afaceristul a mai susținut că e vina avocaților panamezi că Luca încă figurează în acte ca partener al său: “Certificatele alea eu le-am dat la tâmpiții ăia de la Mossack Fonseca, care sunt cretinii ăia și ei nu le-au închis. Eu ce să fac?” În alte cazuri, însă, schimbările în offshore-urile lui Comănescu au fost efectuate de pe o zi pe alta de către aceiași avocați din Panama.
În una dintre rarele lui ieșiri publice, Bruno Siefken anunța potențialul enorm al zăcămintelor din perimetrele României. O spunea apăsat în 2009, când neamțul era deja în conducerea Upetrom, chiar la un forum pentru energie: “Marea Neagra ar putea deveni o altă Mare a Nordului din punct de vedere al bogățiilor petroliere. Nu este nici o problemă dacă rezervele uriașe ale Marii Negre vor fi exploatate, ci când se va realiza acest lucru”.
Miza zăcămintelor de hidrocarburi din Marea Neagră este foarte mare pentru România. Petrolul și gazele din platforma continentală ar putea asigura independența energetică a României față de Rusia, o țară pentru care petrolul și gazele naturale sunt parte din arsenalul de arme folosit împotriva statelor neobediente.
Ștefan Marincea, fostul director general al Institutului Geologic al României ne-a declarat că rezervele de gaz din cele trei domuri gazeifere descoperite până acum în Marea Neagră ar putea să ne asigure consumul complet de gaz pentru opt ani în condiții de exploatare moderată. Tot Marincea ne-a spus că aceste descoperiri pot conduce la identificarea unor alte resurse.
Comănescu și Siefken continuă sa închirieze OMV Petrom-ului, pe bani grei, platformele de foraj marin care au aparținut cândva statului român.

Paul Radu/Victor Ilie/RISEPROJECT

 

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.