Solutii ar fi; dar pe aștia nu-i hinghereste nimeni !

Din ce în ce mai des văd la mitingurile din R. Moldova, mai ales la cele PRO-televizate, știri despre minunatii ”activiști europeni”, marca  politycall correct. Un tânăr activist a făcut ceva, o tânără activistă a făcut altceva – de obicei chestii interesante …chiar pentru transmisii in direct !
Prima dată nu mi-a sărit în ochi un exemplar din noua specie, chiar la Chișinău: dar aici are o coloratura „specifica” printr-un soi de auto-agresivitate bine insusita!
De exemplu, activista „de Brussel” , Domnica Cemortan a împrăștiat niște pungi cu gunoi în fața primăriei din „Kishiniev” în semn de protest „civilizat” față de… lipsa coșurilor de gunoi din capitala R.Moldova… Nu avea importanță faptul că la 10 metri de locul „actiunii ” de protest democratic era totusi, un coș… de gunoi. Activista s-a tăvălit pe jos în fața polițiștilor, de ziceai ca are colici, a zbierat slogane, a refuzat să se legitimeze și în general a făcut tot ce i-a stat în puteri să ofere cameramanilor, anuntati din vreme, niște cadre bune, pana urma sa-si dea jos si sutienul…
Apropos, Domnica Cemortan este cunoscuta domnișoara care se afla cam „nepotrivit” în cabina căpitanului unei nave italiene pline cu turiști, ce a eșuat pe undeva prin Mediterana. De atunci a devenit activistă….
Nu este clar cu ce se ocupă activiștii astia în afara momentelor când se tăvălesc,ori isi rup hainele  în fața polițiștilor. Se poate face o tipologie a comportamentului lor în momentele publice: le place să pozeze în victime, dar după ce comit o agresiune publică. Agresiunea este de obicei prezentată ori ca… un act artistic,n fata unor politisti trogloditi, ori ca o formă de protest impotriva acelorasi…  Iar intervenția, pana la urma, a forțelor de ordine este catalogată imediat drept ”amestecul brutal al bestiilor în uniformă”. Din agresori, activiștii se transformă instantaneu în victime, zbiară și se zvârcolesc cu talent în fața dispozitivelor de înregistrare…
Nu știm mare lucru despre… restul vieții activiștilor, mai ales a astora de prin capitalele estice; pe unde își au vizuinile, cum și în ce perioadă a anului cuibăresc, care le este itinerariul, dieta etc. Ar trebui bagati in seama cu mai multă atenție mai ales înainte de momentele filmate și distribuite cu generozitate pe rețelele sociale. De exemplu, face valuri un caz zguduitor al unui activist, nimerit în cap (de trei ori!) cu un pistol cu bile. Există o filmare cu comportamentul clasic al activistului: zbierete și înjurături, victima în spasme, polițaii hărțuiți. Cu excepția ProTV din Capitala Moldovei, care măcar a mimat că a cercetat cazul, nici o altă entitate media din România nu s-a străduit să afle ce s-a întâmplat înainte de momentul care ne emoționează pe toți. În filmare apare un polițist local, evident idiot, care flutură aiurea un pistol, însă tot nu este clar de de ce s-a ajuns la conflict. Eu pariez că „băieții galagiosi” nu consumau doar alcool într-un loc public și au refuzat apoi să se legitimeze (nu exclud varianta ca activiștii să se fi încăierat între ei pentru un cuibar sau o femelă, iar intervenția „prădătorului” în uniformă să fi declanșat solidaritatea în interiorul speciei…)
Misterul rămâne. Doar că  sintagma  activist pro-european mă scoate din sărite. Țara asta si dincoace, si dincolo de Prut a mai avut parte de „activiști”; iar ultima oara, nu doar la „Colectiv”! (Pe vremuri, chiar așa se numea meseria lor, activist de partid si au facut rau cat pentru 3-4 generatii!)
Din pacate nici odinioara, nici acum, in cazul lor, al activiștilor nu a funcționat soluția practica, aplicată maidanezilor: luați/ridicati de pe stradă, băgați la adăpost – si dacă în 2 săptămâni nu-i „adoptă” nimeni … (D.D.)