Dupa sovietizarea Planetei, prin internationalizare, la …Globalizare!! Urmeaza iar razboaiele etnice?
În lucrarea Fenomenologia spiritului, marele Hegel ne avertiza: cine nu a învățat nimic din lecțiile Istoriei, este predispus să le repete !…
Exemplu : inocența cu care am oferit (este vorba de guvernul României din primul Război Mondial) rușilor întregul tezaur național cu speranța că îl vom pune la păstrare față de ocupanții țării din primul război mondial, s-a dovedit o eroare cu efecte transgeneraționale, iar noua generație, intoxicată cu diferite diversiuni nu mai manifestă interes față de subiect, dar se dovedește ispitită față de gesturi similare, pe alte planuri, față de alți ocupanți ideologici ai scenei istorice din cel mai imediat prezent…
A doua dimensiune a utopiei aflate în desfășurare : internaționalizarea prosperității prin simplul exercițiu de obediență față de modelele occidentale de comportament. Pentru reeuropenizarea țărilor est-europene s-a lansat deviza: ”Transfer de suveranitate, în schimbul transferului de prosperitate!”. Formularea respectivă a creat un curent de eurofilie contagioasă mai ales în rândurile tineretului, dar și a celor dornici de aventuri existențiale au luat calea străinătății nu numai ”disponibilizații”, ci și cei dornici de salarii mai mari.
Pentru aceștia din urmă, foarte repede a dispărut legenda ”circulației libere a forței de muncă”, deoarece găsirea unui loc de muncă nu în specialitatea pe care o aveau în țară, ci chiar și a unei alte ocupații oarecare generatoare de venit s-a dovedit a fi o adevărată aventură la limita imposibilului.
Acum, după un sfert de veac, euroscepticismul începe să se instaleze tot mai confortabil în proiectele de viață ale foștilor ”oameni ai muncii” Etichetați ca ”nostalgici” ai comunismului, devin tot mai dezinteresați de orice fel de mesaj ideologic și tot mai îngrijorați de riscul de a-și pierde locuința din cauza precarității resurselor necesare achitării taxelor și impozitelor restante de multe luni de zile.
Tot așteptând internaționalizarea prosperității, lumea a III-a se scufundă în sărăcia tradițională care evoluază spre ”pungi de sărăcie extremă”, Noul capitalism impus de noile lor guverne este resimțit tot mai mult ca un set de reguli neatractive și generatoare de forme noi pentru vechile împilări.
A treia dimensiune este cea culturală : ”respectarea diversității” se dovedește a fi, în realitate, tot un fel de fundamentalism, dar cu mijloace mult mai rafinate de exprimare publică pe toate continentele. Diseminarea planetară a performanțelor științei și tehnicii are, ca repere operaționale, nenumărate obstacole înscrise în Tratate internaționale focalizate pe conservarea asimetriilor la nivel planetar, iar comunitățile etnico-sociale realizează că nu este vorba de complementarizarea valorilor culturale din toate mentalurile colective ale planetei, ci de efortul ostentativ de a impune cultura actorilor politici din țările dezvoltate economic și tehnologic, ca pe singura cultură legitim dominantă; cu toate consecințele care decurg de aici.
”Criza imigranților” confirmă , de altă manieră, că ”primăverile arabe” declanșate, selectiv în țările bogate în resurse, pentru a fi devalizate de resursele lor naturale nu au fost simple ”mișcări pentru libertate și democrație”. Se obervă cu ochiul liber,că aceste mișcări nu au fost pornite din inițiativa vreunui ”eliberator” cu vocație mesianică din interiorul mentalului colectiv arab, ci a fost vorba de o strategie lucidă a occidentalilor de stopare a dezvoltării unor țări arabe posesoare de resurse care, dacă ar fi rămas cu putere de decizie națională asupra resurselor lor , ar fi riscat să se transforme în ”țări emergente”, adică pasibil de a ieși din subdezvoltare și prin forțe proprii …
Pe aceste coordonate, noile autorități prooccidentale de acolo, deși de etnie tot arabă, au pierdut foarte rapid orice contact cu realitatea autohtonă, intrând în roluri vizibile de mercenari ideologici ai celor care au ”sponsorizat” venirea lor la putere cu condiția apelării la ”ajutorul” multinaționalelor pentru ”valorificarea superioară a resurselor” .
Pentru a evidenția un alt aspect :ne poate duce cu gândul că ar fi implicați chiar americanii în aceste valuri de emigranți din Europa pentru a destabiliza Comunitatea Europeană, deoarece o Comunitate Economică Europeană puternică ar deveni ea însăși un mare obstacol în calea globalizării și a Guvernului Mondial îndelung visat de Oligarhia financiară a Planetei…
Neocolonialismul, asistat de mass-media , își arată limitele in valurile de imigranți care resping cultura obedienței promovată sub cinica formulă a ”drepturilor fundamentale ale omului ” și al ”deficitului democratic” al ”tinerelor democrații ”.
Iată efectele perverse (Raymond Budon) ale sloganului american : ”orice om este liber de a se stabili în orice țară dorește”, acesta fiind dreptul fundamental invocat de miile de emigranți care constată distanța astronomică dintre retorică și realitatea concretă. Naivii, au găsit momentul să verifice teorii foarte atrăgătoare; dar teorii și nimic mai mult!
Autoritățile românești postdecembriste, bolnave de mondialită cronică, nu au nici o reacție demnă de respect național, cu excepția celei de slugă prea plecată : ”dați-ne cota de emigranți pe care să-i asistăm”, ca și cum noi am fi terminat cu asistarea propriilor săraci, oameni ai străzii , oamenii singuri , pensionari aflați la limita subzistenței, Eu doresc doar să fac o invitație la luciditate și realism în abordarea unui fenomen fără predent la scară mondială în scopul lichidării, treptate, a identităților naționale.
Grupurile etnice sunt încurajate să se desprindă de țările în care au state vechi de coexistență, pentru a forma noi state, mai mici, dar omogene … Purificarea etnică, încurajată tot în numele democrației și al libertății de alegere, este, în fond, tot o ipostază cinică a consolidării forței țărilor dezvoltate economic și militar, care nu vor mai avea probleme în a-și impune interesele la nivel regional, sub autoritatea cercurilor mondialiste care au reflexe îndelung exersate pentru lărgirea sferei lor de dominație
Am mai auzit acest refren cu vreo cinci decenii în urmă; sovietizarea planetei este ”sensul ireversibil al mișcării istorice ! ”, perorau Mai Marii propagandei acelor vremuri ; unii rămași cu același statut și astăzi, dar pe contrasensul istoriei invocate.La scară europeană, după colapsul experimentului bolșevic, fostele ” țări frățești”, au fost, déjà, colonizate sub deviza ”integrării europene ” In replică, cei din tabăra învinșilor din Războiul rece trag speranțe (ca spânul de barbă) că prosperitatea de tip occidental va veni , nu are rost să ne îndoim (!), din moment ce (noi, poporul român) am dat dovezi nemăsurate de obediență față de orice mesaj venit din tabăra învingătorilor…(St. Buzarnescu)