A PROMITE, NU COSTA BANI ! NICI LA …NEMTZI!
Nici prin visele cele mai urîte n-am crezut că prea-tăcutul şi calmul Klaus Iohannis, pe care l-am susţinut şi l-am votat cu încredere, ar putea să aibă un caracter dictatorial mult mai accentuat ca al lui Băsescu! Cît era fostul preşedinte de al dracu’, parcă avea, totuşi, o limită. Subţirică, dar era!Se pare însă că în forul meu interior ceva, ceva mă avertiza să nu fiu prea entuziasmat de rezultatul alegerilor.
Ia, fiţi atenţi la ce scriam în cotidianul.ro la 17 noiembrie 2014, la cîteva zile după anunţarea cîştigătorului: „Este o provocare uriaşă pentru Klaus Iohannis, care, după ce le va mulţumi tuturor pentru sprijinul acordat în aceste alegeri, trebuie să dea lumii semnalul că ţara aceasta are un Preşedinte care reprezintă doar intersul naţional! Vorba neamţului: ein Mann, ein Wort! Iohannis este acum Preşedintele tuturor românilor, nu al ACL. Rolul său politic s-a încheiat în noaptea de duminică şi va trebui să reziste şi să nu transfere acum o parte din puterea cucerită (alături de ACL) către Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu sau colegii săi din PNL”.
Cum e posibil ca un om ce părea modest, să vrea dintr-odată să pozeze într-un führer autoritar, mai ales că venea după un Traian Băsescu ce a sfîrşit prin dispreţul celor care l-au votat pentru două mandate? Cum să vrea cineva să fie urît tocmai de cei care l-au purtat pe braţe spre funcţia supremă în stat? Cum să renunţi la mîndria de a fi preşedintele tuturor românilor, în favoarea unui unei haite care amuşinează hălcile Puterii? Bateţi-mă, omorîţi-mă, dar nu pot să înţeleg aşa ceva!
Dacă simţea, totuşi, că-i dă năvală sîngele dictatorial prin vene, avea la îndemînă atîtea ocazii să şi-l domolească. Să luăm cazul Rarinca. Putea să le cheme la Cotroceni pe Kovesi şi Stanciu, să bată cu pumnul în masă şi să le ceară să-şi scrie demisiile pe loc, ţipînd la ele ca un dictator: „Re-aţi ale dracu de coţohîrle, aţi privatizat DNA şi ÎCCJ şi le-aţi trecut în contul vostru?”. A doua zi, toată ţara ar fi scandat: „Trăiască dictatorul cel bun!”. Dar, nu! Preşedintele nu vrea să vadă abuzurile astea uriaşe, căci cele două marionete de la DNA şi ÎCCJ îi sînt de folos în bătăliile politice. El vrea un „guvern al lui” şi, dacă nu are şanse cu legala moţiune de cenzură, de ce să nu le folosească pe Kovesi şi Stanciu? Dă-o dracului de democraţie, ne împiedicăm acum de mofturile ăstea? A zis omul că vrea jucăria lui la Palatul Victoria, aşa să se facă!
Cît aş vrea eu să-l văd pe Victor Ponta tîrîndu-se pe Magheru ca şarpele, dîndu-şi cu pumnii în cap pentru ruperea USL, totuşi, nu pot să rămîn indiferent (doar aşa, ca să mă laude prin comentarii noii postaci de serviciu) la abuzurile grosolane ale DNA-ului, făcute în interesul lui Iohannis, acela de a avea „guvernul lui”. Din acest motiv, mă alătur oricărui cetăţean care-i spune preşedintelui: „Eu nu te-am votat ca să-mi arăţi că eşti mai rău ca Băsescu şi nici să mi-i arunci în faţă, cu dispreţ, pe haidamacii lui!”. Ce nu înţelege Klaus Iohannis este faptul că multe voturi i-au venit în turul doi al alegerilor nu pentru că tăcerea lui ar fi fost considerată de aur, ci pentru ca PSD să nu acumuleze toată Puterea în mîinile sale. Cine i-o fi spus că asta ar însemna s-o dea pe toată celor din PNL? Mai ales că acum, în acest partid, sînt cele mai odioase figuri ale politicii, foştii valeţi ai lui Băsescu: Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu, soţii Săftoiu, soţii Turcanu, Emil Boc, Roberta Anastase, Videanu, Berceanu, Ion Plteanu, etc la care se adaugă plagiatoarea coordonatoare Alina Gorghiu, care ţine morţiş ca Elena Udrea să nu fie uitată! Crede Klaus Iohannis că după ce Ponta îşi va da demisia va avea măcar o zi de linişte cu Guvernul Predoiu? Nein! În secunda următoare, explodează scandalul „Arin Stănescu&Tata socru”, în care Cătălin Predoiu este băgat pînă în gît!
Dar, peste toate, e un lucru care, mai mult decît orice, mă scoate din minţi, sentiment pe care cred că-l simt măcar vreo 7,4 milioane de români. Să-l pui şef la SIE pe MRU, cel care la 17 ani era membru al CC al UTC, pe care Băsescu l-a numit prim-ministru şi care a căzut prin moţiune de cenzură după doar trei luni, este ori semn de inconştienţă, ori o sfidare a tuturor cetăţenilor! Cum, domne, în toată ţara asta nu mai e nimeni care să conducă SIE, în afara acestui cărturar analfabet (dovada: „Celor cărora le place minciuna şi lenea”, Discurs la Mitingul de la Cluj pentru Referendum, YouTube, min. 7:12), unul care să nu fi avut nici o legătură cu matrapazlîcurile din ultimii ani? Papa de la Roma să i-l fi impus pe MRU şi nu trebuia să-l numească!
Şi dacă pentru o funcţie de reprezentare civilă într-o instituţie militarizată şi secretă n-a găsit unul mai breaz decît tot ăla pe care îl pusese şi Băsescu, nu este clar cam cum va arăta „Guvernul lui Iohannis”? Dacă n-a fost în stare să găsească unul mai breaz pentru SIE, de unde credeţi c-o să scoată 15-20 de miniştri, 30-40 de secretari de stat şi 43 de prefecţi? Din spuma mării sau din bagajul noului PDL, UNPR, UDMR, PMP, căci NUMAI cu toate aceste partide la un loc poate să-şi vadă visul împlinit, fiind obligat ca tuturor să le dea cîte ceva? Asta-i miza pentru care Klaus Iohannis aruncă acum ţara într-o criză politică?
Motivul pentru care astfel de decizii ale preşedintelui trezesc „suspiciuni rezonabile” nu este că, implicit, am avea vreo simpatie pentru Ponta, ci teama că, odată cu plecarea lui Traian Băsescu, mentalităţile şi stilul de lucru ale acestuia ar fi continuate, că prăpastia între Puterile din stat s-a adîncit din nou şi ele acţionează iarăşi una împotriva celeilalte, călcînd în picioare legile, principiile şi chiar interesul general! Abia îşi revenise amărîtul de popor după „deceniul groazei” şi, iată!, reîncep luptele fratricide pe viaţă şi pe moarte, în care totul este călcat în picioare.
Dacă preşedintele Iohannis, încurajat de cei din preajmă, crede că, mergînd pe calea lui Băsescu, poate să stea zece ani la Palat, devenind un fel de stăpîn al inelelor, un maestru al îmbîrligărilor, cu complicitatea instituţiilor statului, cred că greşeşte. Spre deosebire de Băsescu,licheaua perfecta, Iohannis a venit la Putere pe calul alb al păcii, fiind speranţa revenirii la liniştea în care omul să spere că viaţa lui este în centrul preocupărilor prezidenţiale, că „jucătorul” se transformă în „arbitru” corect. Dacă, în locul entuziasmului popular care l-a adus la Cotroceni, Klaus Iohannis va prefera alianţa cu Kovesi, Stanciu, Ungureanu, Gorghiu sau Predoiu, va avea ocazia să vadă pe propria lui piele că acest comportament dictatorial, în loc să te elibereze şi să te facă puternic, te face prizonierul unei găşti acaparatoare, în interiorul căreia soarele seamănă din ce în ce mai mult cu cel din mitul peşterii din dialogul lui Platon!
P.S. Cine şi-ar fi închipuit că va veni o zi în care să spun că Elena Udrea şi Traian Băsescu au dreptate?!? Totuşi, a venit! Dacă ar fi gîndit aşa atunci cînd erau la Putere, azi ar fi fost purtaţi pe braţe. Şi la chestiunea asta ar trebui să mediteze Klaus Iohannis, ca nu cumva să se spună cîndva acelaşi lucru şi despre el. Mai ales că şi Victor Ponta este un exemplu de om care a vrut şi el toată Puterea şi, după cum se văd lucrurile, va sfîrşi cu mîinile goale. (Ion Spânu)
