Dezvăluirile preşedintelui turc despre „structura paralelă” care căpuşează statul turc, creează frisoane tuturor „căpuşarilor” statelor lumii! Inclusiv celor de la Bucureşti!
Dezvăluirile preşedintelui turc despre „structura paralelă” care căpuşează statul turc, creează frisoane tuturor „căpuşarilor” statelor lumii! Inclusiv celor de la Bucureşti!
Evenimentele din si despre Turcia sunt de actualitate intensa si in plina derulare. Aceasta este sursa care le prezinta in volum complet si cat mai aproape de timpii reali.
Pe fondul celor petrecute in Turcia, a aparut un amanunt peste care am trecut destul de repede. Si care pare sa fie cheia intregii probleme. Este vorba despre afirmatiile presedintelui Erdogan despre infiltrarea unei „structuri paralele” in interiorul statului turc. Fondata de un cetatean turc, Fethullah Gulen, despre care aflam ca locuieste in S.U.A.
Problema de fond este aceea ca din avalansa de stiri care il prezinta pe Fethullah Gulen, aflam ca presupusa sa„structura paralela” nu este nicidecum o miscare terorista. Ci este o miscare cu caracter mai mult ocult, construită pe o rețea de școli și companii în Turcia și în străinătate, precum si pe o retea de susținători în media, justiție, armata și educație. Si aici punem STOP descrierii!
Rezulta suficient de clar ca nu avem de-a face in niciun caz cu acel terorism brut, ci cu un fel de terorism domestic care actioneaza prin „capuşarea” din interior a statelor si democratiilor. Fenomen care se manifesta in toata plenitudinea sa si in România. Exemplificat prin situatia de zi cu zi in care cetatenilor li se ofera un drept aparent la democratie si care este limitat in fapt, doar la alegerile electorale. Apoi, imediat din ziua urmatoare, aleşii in loc sa duca indeplinire cerinteledemocratice ale propriului popor, actionează pe perioada mandatului exact ca niste „structuri paralele” similare miscariiFethullah Gulen. Punand in aplicare prin diverse modalitati, acte si actiuni care nu respecta in niciun caz cerintele si asteptarile democratice ale poporului roman. Astfel, nu mai este niciun secret pentru nimeni faptul ca aproape totireprezentantii poporului roman din structurile statului, iau decizii in exclusivitate – respectiv fara a avea un manadat clar din partea 
propriului popor, in functie de dispozitiile primite de la diversi terti externi precum F.M.I., S.U.A., Bruxelles, Berlin sau NATO. Si pentru interese care nu corespund in majoritatea cazurilor cu cele ale Romaniei. Fara careprezentantii in cauza sa se sinchiseasca de faptul ca astfel de dispozitii nu sunt agreate de propriul popor, pe care de fapt nu il consulta nimeni.
„Căpuşare” din interior – o MAFIE de stat?!
Pe scurt, fenomenul descris anterior nu este decat o „căpuşare” din interior a democratiei autentice, care este inocuita cu o veritabila pseudo-democratie. Aceasta fiind genul de „structura paralela” la care a facut referiri si presedintele Turciei. Nu am fi abordat fenomenul care este extrem de complex, daca in cazurilor evenimentelor din Turcia nu s-ar fi produs practic un miracol. Miracolul este acela ca presedintele Erdogan a acuzat capusarea democratiei din interior de catre acea „structura paralela” a lui Fethullah Gulen, iar poporul turc a inteles exact fenomenul. De aceea l-a si sprijit si il sprijina cu fermitate pe presedinte.
Am afirmat ca fenomenul „structurilor paralele” este extrem de complex. In Turcia au avut loc arestari din medii diverse. Atrage atentia arestarea a mii de procurori si judecatori, precum si a unor membri ai Curtii Constitutionale a Turciei. Un fenomen care pare de neinteles pentru Romania. Dar care totusi este bine fundamentat din perspectiva fiintarii unor„structuri paralele” care capuseaza statele si democratiile autentice din interior, in mod paradoxal – cu scutul justitiei.
Sa oferim un exemplu de „structura paralela”, nu?
A marturisit in anul 2013 insusi un magistrat devenit celebru in mass media, pe nume Cristi Danileţ: „Intentia este sa se constituie un fel de retea europeana pentru aceste state, iar noi, la randul nostru, sa devenim un fel de experti pentru colegii nostri din tara. „Agent of changes” se numesc, adica oameni care pot sa schimbe lucruri la ei in tara. Din Romania am fost invitat eu si doamna judecator Camelia Bogdan (…). Noi am fost de acord sa facem parte din aceasta retea, urmeaza sa ne intalnim cu totii din nou in luna decembrie„.
Referitor la aceasta expresie „Agent of changes”, oricat am cauta in mass media, nu gasim date concludente, ci sumare si foarte evazive. La fel ca si in cazul „structurii paralele” din Turcia, dezvaluita de presedintele Erdogan. Oricum, din aceasta prezentare realizam ca „Agent of changes” este un fenomen care are la baza cucerirea statelor prin capuşareaacestora din interior cu persoane cu puterere de de
cizie si de influenta din orice mediu – exact ca in Turcia (politic, justitie, armata, servicii de informatii, mass media, invatamant etc.). Din prezentare rezulta exact ce afirma presedintele Erdogan despre „structura paralela” a lui Fethullah Gulen. Iar modul de actiune este acelasi. Persoanele infiltrate nu deservesc interesele propriilor popoare, ci pe ale unor terte state sau a unor organizatii multinationale netransparente sau pe ale unor organisme financiare extern.
Scopul principal al acestor „structuri paralele” care capuseaza statele lumii? Obtinerea unui avantaj/beneficiu material, militar sau de alta natura, intotdeauna cuantificabil, prin deturnarea politicilor statului capusat, in favoarea unui tert stat sau a unei organizatii multinationale sau a unui organism financiar extern. Un exemplu aparent complicat? Cum poate contribui un magistrat racolat de „Agent of changes” la interesele unui alt stat/unei urganizatii multinationale/unui organism financiar extern? Desi pare complicat, trucul este relativ simplu. In articolul in care face referire la „Agent of changes”, Cristi Danilet se refera in mod paradoxal la coruptie pt. a justifica apartenenta sa la „Agent of changes”. Pare o motivatie nobila, insa realitatea dinapoia lucrurilor este cu totul alta. Printr-o lupta acerba contra coruptilor autohtoni, raman de fapt mai multi bani la dispozitia statului si care pot fi supti oficial de terte state/companii multinationale/organisme financiare, prin intermediul altor membri „Agent of changes” din „structurile paralele” ale statului. Cu alte cuvinte, mult trambitatul slogan al luptei impotriva coruptiei, se reduca la urmatorul şmen: niciun ban nu trebuiefurat de români, intrucat banii in cauza sunt destinaţi să fie furaţi prin politici bine dirijate, in mod oficial, de catrealtcineva din afara statului roman (sub paravanul unor contracte economice sau achizitii, de regula supraevaluate). Cum se inchide cercul? Acesti asa numiti „Agents of changes” sunt bineinteles recompensati pentru fapta lor cu venituri impresionante acordate de stat, adica sunt mituiti oficial. Aceasta fiind toata esenta luptei anticoruptie din Romania.
Revenind la Turcia si la acuzatiile presedintelui Erdogan privind „structura paralela” care afecteaza interesele Turciei prin capusarea sa din interior si luand in considerare reactia ferma a poporului turc de sustinere a presedintelui sau, exista toate premisele ca evenimentele din Turcia sa semnifice exact ce ni se transmite mai direct sau mai voalat dinspre Ankara, respectiv lupta corecta a unui popor pentru propria sa suveranitate si identitate nationala. Principii care in Romania sunt duse in derizoriu de diversi agenti ai schimbarii organizati in diverse structuri paralele (politice, militare, economice, din justitie, din invatamant, din mass media etc. – exact ca in Turcia) si care ne baga cu forta pe gat de ani buni de zile F.M.I., U.E., NATO, Bruxelles, diverse multinationale care ne distrug propria economie s.a.m.d. Beneficii pentru Romania si poporul roman? Absolut niciunul cuantificabil – este evident ca noi suntem din ce in ce mai in fundul gol, desi agentii schimbarii din aparatul guvernamental si de stat, afirma intotdeauna ca totul este splendid.
Ar mai fi ceva legat de „structurile paralele”. Deosebirea in cazul Romaniei fata de Turcia, este totusi una esentiala: in Romania, conducerea statului a fost preluata in exclusivitate, de „structurile paralele”.
