CSM a devenit sub Traian Băsescu un departament al SRI!

CSM, care ar trebui să apere reputaţia magistraţilor, a devenit sub Traian Băsescu un departament al SRI! Acel ANGAJAMENT cu SRI pe care trebuie să-l semneze orice magistrat a fost impus, prin Hotărîrea nr. 140 din 6.02.2014, chiar de CSM, sub conducerea lui Adrian Bordea, nimeni altul decît fiul generalului de securitate Aron Bordea!

Si la ÎCCJ exista un post de „ŞEF AL STRUCTURII DE SECURITATE!!”
Dezvăluirea aceasta a fost făcută de cunoscutul jurnalist de investigaţie Răzvan Savaliuc, pe site-ul luju.ro, unde a publicat şi un document semnat de judecătorul Matei Ionuţ Mihai, sub titulatura „Şeful Structurii de securitate”.

Iată ce scrie Răzvan Savaliuc: „Ionuţ Matei a primit funcţia de şef al Structurii de securitate din ÎCCJ după ce a menţionat în proiectul de candidat la videpreşedinţia instanţei supreme că îşi doreşte o colaborare cît mai strînsă cu SRI… Aceste birouri de securitate înfiinţate de CSM în colaborare cu SRI sînt deservite de angajaţi ai SRI şi sunt încăperi în care magistraţii studiază sub supraveghere volumele secrete din dosare, la care părţile nu au acces. Mai ceva ca pe vremea fostelor birouri de contra-informaţii (CI) din intreprinderile comuniste de stat, conduse de ofiţeri de securitate”! Ne amintim că, imediat după arestarea Elenei Udrea, s-a vorbit despre faptul că însuşi Florian Coldea ar avea un birou la DNA, lucru contestat batjocoritor de Codruţa Kovesi, sub motivul că instituţia nu ar avea spaţiu pentru aşa ceva. Altfel se văd lucrurile acum, cînd am aflat că şi la ÎCCJ-ul „verticalei” Livia Stanciu există un astfel de birou, în care un judecător, Ionuţ Mihai, este numit „Şeful Structurii de securitate”
Culmea abuzului: INCULPAŢILOR li se cere certificat ORNIS CA SĂ-ŞI VADĂ DOSARUL!!
Această aberaţie, care face din instanţele de judecată nişte anexe ale SRI, a fost posibilă după ce a fost emis „Regulamentul privind accesul magistraţilor la informaţiile clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu”, care a fost aprobat prin Hotărîrea CSM nr. 140/2014. Nici înainte de acest Regulament magistraţii nu aveau oricum acces la informaţiile clasificate. Acest lucru era permis doar acelora care aveau certificatul ORNIS. Însă, atunci cînd informaţiile secrete deveneau probe şi erau ataşate la un dosar penal, la ele aveau acces, în primul rînd, părţile din proces, aşa încît să-şi poată construi apărarea sau acuzarea!
Acum s-a scos condiţia Certificatului ORNIS,dartoţi magistraţii sunt obligaţi să semneze Angajamentul cu SRI, ceea ce înseamnă infiltrarea legală a ofiţerilor SRI în Justiţie! În acelaşi timp, practic, magistraţii devin, la rîndul lor, un fel de subalterni ai ofiţerilor SRI, aceştia putînd oricînd să ceară sancţionarea judecătorilor!Asta este independenta JUSTITIEI,clamata paranoic de infractorul Basescu . Pentru a fi mai clare lucrurile, iată ce prevede art. 11 din acest Regulament,aprobat si de fostul presedinte.

După cum se vede din documentul de mai sus, CSM a prevăzut că şi „părţile” dintr-un proces pot avea, totuşi, acces la dosarul special cu documente clasificate, însă cu o condiţie imposibil de îndeplinit de către justiţiabilul de rînd: „numai dacă deţin certificat de securitate pentru acces la informaţiile clasificate sau autorizaţie de acces, corespunzător clasei, respectiv nivelului de secretizare al fiecăruia dintre documentele volumului corespunzător şi dacă argumentează principiul necesităţii de a cunoaşte”! Cu alte cuvinte, un om poate să fie condamnat pentru comiterea unei infracţiuni fără să aibă posibilitatea de a-şi consulta propriul dosar. Ca să-şi poată construi apărarea, el ar trebui să aibă Certificatul ORNIS, document care nu se eliberează la cerere, ci în condiţii cu totul speciale, doar anumitor persoane care deţin funcţii în care acest Certificat este obligatoriu! Mai precis, nici un cetăţean de rînd nu va putea, conform acestei Hotărîri aberante, să-şi vadă propriul dosar, cu toate legea îl obligă să recunoască şi să respecte o hotărîre definitivă decisă împotriva lui!

Apărătorii binomului Justiţie-SRI se prefac că nu înţeleg aberaţia acestei Hotărîri a CSM,sub presedentia lui Bordea afirmînd că ar fi normal ca judecătorii să nu permită accesul părţilor la propriul dosar, pe motiv că documentele secrete ar trăda nu ştiu ce secret, omiţînd faptul că acestea se referă la acuzaţii ce l-ar putea arunca pe un cetăţean în puşcărie fără ca el să ştie pe ce probe se bazează acuzarea! Ceea ce, e la mintea cocoşului, înseamnă un abuz fără margini. Dacă procurorii au nevoie de astfel de documente sau informaţii clasificate pe care să le pună la dosar ca probe, acestea ar trebui să fie declasificate şi numai atunci să devină probe în Justiţie.

AMR A ÎNAINTAT ÎN 2014 PLÎNGERE ÎMPOTRIVA ACESTUI BIZAR REGULAMENT

În realitate, acest Regulament emis de CSM (!!!), instituţia care ar trebui să-i protejeze pe magistraţi, permite infiltrarea oficială a ofiţerilor SRI în toate instanţele de judecată, iar munca lor specifică, în mod evident, nu se va limita la controlul documentelor secrete din dosare, ci şi la strîngerea de informaţii despre orice aspecte legate de magistraţi!

Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) a înaintat o „Plîngere prealabilă” către CSM imediat după aprobarea Regulamentului prin Hotărîrea nr. 140/2014, care a fost depusă cu adresa Nr. 74/06.03.2014, în care a justificată temeinic nelegalitatea acestui document prin care CSM „a adăugat la lege, respectiv a extins în mod nepermis prevederile legale menţionate, referitoare la necesitatea semnării unui angajament scris de păstrare a secretului de stat şi a secretului de serviciu şi la judecători şi procurori”! AMR precizează în Plîngere că „niciunde Legea nr. 182/2002 nu stabileşte, în cuprinsul său, în sarcina judecătorilor şi procurorilor, obligaţia de semnare a unui angajament scris de păstrare a secretului de stat şi a secretului de serviciu”.

AMR aminteşte, de asemenea, că Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, Norma 4, „Buna Cuviinţă”, reglementează ca principiu că: ,,Judecătorul nu are voie să se folosească sau să dezvăluie informaţiile confidenţiale obţinute de el în această calitate în scopuri care nu au legătură cu obligaţiile profesionale”. Aşadar, judecătorului îi este interzis să folosească informaţiile confidenţiale în alte scopuri, nu în actul de Justiţie!

În aceeaşi Plîngere, AMR se referă şi la dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: „Dreptul la un proces echitabil presupune, pe lângă dreptul unei persoane la un proces public, în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, şi garantarea posibilităţii părţilor de a cunoaşte în egală măsură conţinutul înscrisurilor aflate la dosar şi, astfel, în baza unui alt principiu fundamental – cel al egalităţii de arme, de a se apăra faţă de acuzaţiile aduse împotriva sa ori de a cunoaşte toate probele care-i sunt opuse”.

Temerea magistraţilor vizează şi caracterul specific al muncii ofiţerilor SRI, care i-ar putea determina să desfăşoare şi alte activităţi: „Astfel, întrucât Serviciu Român de Informaţii ,,supraveghează acţiunile întreprinse de autorităţile publice”, ,,realizează verificări la fata locului….” (art. 34 pct. a şi e din Legea nr. 182/2002), aceste aspecte sunt în măsură să permită lucrătorilor acestei structuri de securitate un acces şi în consecinţă, implicit, și o ingerinţă nepermisă în actele şi lucrările dosarelor aflate pe rolul instanţelor, în care sunt gestionate şi informaţii calificate ca fiind clasificate”. „Prin urmare, adaugă Plîngerea AMR, independenţa magistraţilor, functionarea imparţială a justiţiei, specificul activităţii de judecată sunt grav afectate, lăsând a se înţelege că magistraţii care nu vor semna ,,angajamentele de păstrare a secretului de serviciu şi de stat”, nu vor mai fi în măsură să soluţioneze orice fel de cauze, care erau posibil să le fie repartizate, aleatoriu, potrivit specializării lor. Se încalcă unul dintre cele mai importante criterii de transparenţă a sistemului judiciar, garantat prin prevederi legale de mai mulţi ani şi anume: cel al repartizării aleatorii a cauzelor”.

Concluzia Plîngerii formulate de AMR este cutremurătoare: „Ne întrebăm cum poate fi pronunţată în astfel de condiţii o soluţie echitabilă, care să garanteze dreptul fundamental la apărare şi în consecinţă, dreptul la un proces echitabil, ori dacă este posibil ca anumite cauze să urmeze a se judeca pe baza unor probe secrete? Noi sperăm cu toată sinceritatea că nu se va întâmpla ca în anii ’50 când, concluziile reprezentantului parchetului sunau de maniera: “acuzarea are probe certe de vinovăţie, însă ele sunt secrete, astfel încât vă solicităm să dispuneţi condamnarea….”!

Cu aceste argumente solide, AMR a cerut „revocarea în tot a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 140 din 06 februarie 2014 şi a Anexei acesteia în baza căreia s-a aprobat Regulamentul privind accesul judecătorilor, procurorilor şi magistraţilor asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la informaţii clasificate secrete de stat şi secrete de serviciu”.

Evident, CSM, condus anul trecut de Adrian Bordea, fiul generalului comunist Aron Bordea, mare stab in fosta Securitate a respins plîngerea AMR, căci, nu-i aşa?, n-o să contrazică el ce a învaţat de la tăticu’! În acest fel, în ciuda protestului venit chiar din partea magistraţilor, CSM continuă şi azi să solicite semnarea acestui deja celebru ANGAJAMENT cu SRI:

AFDPR A PROTESTAT FAŢĂ DE NUMIREA LUI ADRIAN BORDEA ÎN FRUNTEA CSM
La numirea lui Aron Bordea în fruntea CSM, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România (AFDPR) a emis în 14 ianuarie 2014 un Comunicat cît se poate de explicit, din care cităm: “Constatăm cu stupoare cum în aceleaşi funcţii continuitatea a fost asigurată de urmaşii acestora. Detestăm alegerea în fruntea Consiliului Superior al Magistraturii a domnului Adrian Bordea, urmaş al temutului General de Securitate ARON BORDEA. Aceasta explică criza morală în care se zbate România, criză care are ca finalitate sărăcia fără margini în care trăieşte majoritatea populaţiei. Foştii deţinuţi politici şi deportaţi, supravieţuitori ai închisorilor şi lagărelor de exterminare condamnaţi în urmă cu 50-60 de ani, ne simţim în ultimii 4-5 ani mai umiliţi decât oricând. Nu acuzăm copiii comuniştilor (securişti, activişti, miliţieni, procurori, judecători) pentru faptele comise de părinţii lor, spre deosebire de modul în care s-au comportat aceştia faţă de noi. Ne întrebăm pe bună dreptate dacă dintre miile de magistraţi şi procurori nu s-a găsit nimeni fără să aibă legături cu fostul aparat represiv şi nici cu actuala clasă politică, pentru a-şi păstra totala independenţă în aplicarea actului de justiţie?”
Şi, iată, acum se vede că membrii AFDPR aveau dreptate cînd l-au contestat pe Adrian Bordea, căci el a reuşit să ducă CSM în conflict cu magistraţii, apărînd alte interese decît ale acestora, aşa cum sugerează chiar AMR, care este asociaţia profesională a magistraţilor români!
În articolul nostru precedent pe această temă am prezentat şi consecinţa acestor decizii aberante, în care România a pierdut la CEDO procesul cu Beraru pe motiv că acestuia i-a fost restricţionat accesul la dosarul cauzei! Se impune ca măcar acum să se încerce îndreptarea acestor aberaţii decise de CSM-ul condus de Adrian Bordea, astfel încît Justiţia să se înfăptuiască aşa cum prevăd principiile acceptate în întreaga lume! Laudele pe care Traian Băsescu, Klaus Iohannis şi Victor Ponta le-au adresat în ultimii ani la adresa şefilor CSM, ÎCCJ şi DNA au contribuit, desigur, la accentuarea exceselor de putere ale acestora, în detrimentul opiniilor exprimat chiar de către magistraţi.sursa: Ion Spânu (Cotidianul)