Monarhia Tichia si…margaritarul !!

Am urmărit in exces delirant la TVR emisiuni prin care se promovau binefacerile monarhiei. Într-un comentariu făcut anul trecut la un articol foarte pro-monarhic, am scris: „Îmi pare rău, dar acest articol aluneca în cealaltă extremă. Trebuie facută deosebirea între primii doi regi ai României și ultimii doi. Sînt republican, pentru simplul motiv că nu accept ideea de „uns al Domnului” și mai ales mă îngrijoreaza gîndul că linia dinastică (succesorală) ar putea aduce pe tron un nou Carol al II-lea sau un nou Mihai.

Îl apreciez pe Carol I care, neamț fiind, a devenit un domnitor român patriot !  Nu îl acuz pe el pentru marea afacere (mafiotă) Strousberg  –  la urma urmei, escrocii finanței evreiesti începuseră să paraziteze statul român încă din timpul lui Cuza (vezi cazul Cezar Librecht).
Îl apreciez, dar nu îi recunosc lui dobîndirea independenței  –  independența a fost declarată de Parlamentul Român (un parlament mult mai patriot decît cel de azi) și cîștigată pe cîmpul de luptă armata română. Regele a semnat doar decretul prin care a luat act de voința parlamentului. Îl apreciez pe regele Ferdinand care, cu durere în suflet, a acceptat intrarea României în război împotriva țării lui de obîrșie. Dar nu accept ideea că el a fost „Unificatorul”. Parlamentul român devenise tot mai laș, tot mai temător să nu supere marile puteri.

Marea Unire s-a realizat întrucît marile adunari populare din Basarabia, Bucovina și Transilvania au votat unirea cu țara. Regele Ferdinand a luat doar act de voința românilor de peste graniță.
Nu putem să atribuim regilor merite care nu le aparțin, după  cum nu îi putem învinovăți de crimele savîrșite în timpul domniei lor din ordinul guvernului (sub toti cei 4 regi ai României, armata și jandarmeria au tras în poporul român:
– împotriva țăranilor în 1888 și 1907,
– împotriva greviștilor tipografi în 1918,
– împotriva greviștilor mineri în 1929,
– impotriva greviștilor petroliști în ian. 1933 și
– împotriva greviștilor ceferiști în feb. 1933).
Am citit după 1990 că cei 11.000 de tarani uciși în 1907 sînt o minciună a propagandei comuniste, că în realitate au fost uciși „doar” 800. Ei bine, aceasta este o minciună a propagandei anticomuniste – daca există un român în care am o încredere nelimitata, acesta este dr. Nicolae Constantin Păulescu, cel care în anul 1913, într-una din cărțile sale (cea care i-a refuzat premiul Nobel pentru medicina) scrie despre cei 11.000 de tarani ucisi. Cred că doar un imbecil l-ar considera pe Nicolae Păulescu comunist.
Apoi, a intervenit degenerarea casei regale. Carol al II-lea, un fals Mecena al culturii  un corupt, un criminal, un trădător de țară.
Sub el, a inceput uciderea legionarilor și a comuniștilor. A fost o crimă abominabila ordinul dat de el ca dupa executarea lui Armand Calinescu, ca represiune, cca. 300 de legionari nevinovați să fie uciși în public iar timp de trei zile cadavrele să fie expuse în piețile publice din reședințele de județ.
Și au fost schingiuți și ucisi comuniștii – nu faceți confuzie între comuniști și bolșevici. Comunistul Nicolae Cerveni, de pilda, la un seminar de marxism-leninism in 1948, a făcut o paralelă între Hitler și Stalin – a doua zi, colegul sau, evreul Foscolo l-a denunțat iar Cerveni a fost exclus din facultate si condamnat la 5 ani de închisoare.
După Carol al II-lea,a venit Mihai. A stat în total pe tron 10 ani (1927-1930 și 1940-1947) dar a fost rege o singură zi: pe 23 august 1944.
Dupa arestarea Maresalului, și-a împărțit viața între cursele auto și noptile petrecute cu amanta  pe care Ana Pauker i-a băgat-o în pat. Să fii conducătorul unei țări presupune în primul rînd obligații și nu drepturi – mulți domnitori ai Tărilor Române si-au dat viata luptînd pentru Țară. Fostul rege Mihai, avînd doar scuza tinereții și a lipsei de experiență, și-a abandonat țara – deși putea să ceară sprijinul rudelor, care printre altele conduceau Marea Britanie.
Da, aici am ajuns sa îi dau dreptate lui Traian Basescu, cel care l-a numit trădător de țară. Am citit că după abdicare, atît Gheorghiu Deja cît și Stalin l-au subvenționat cu multe mii de $ lunar. Cred, fiindca altfel este greu de înțeles cum un mecanic auto își poate cumpăra un mic  palat la Versoix și poate ține 5 iede cucuiete la facultate în Anglia. Nu îl consider pe Mihai corupt, ca tatăl său, dar coeficientul său de inteligență este în mod evident foarte redus.
În ce priveste enorma avere a familiei regale, acum revendicata cam abuziv… in integrum, eu nu stiu cum a fost dobîndită (în mod evident, prințul Carol I a venit în țară fără nici o avere) așa că nu pot să-mi dau seama cum au dobîndit ceea ce au primit înapoi pînă acum (atîtea palate și castele, atîția munți, atîtea zeci de mii de hectare) și mai ales, de unde vrea să primească „Prens Pol”, atîtea alte zeci de mii hectare.
Regaliștilor de aici și de oriunde, le spun un singur lucru: nimeni nu poate ști cine se urcă pe tron după un rege bun! Cît de patrioată poate fi o monarhie al cărei statut impune căsătoria urmașului la tron cu membra unei familii imperiale străine, adică o străină de neam? Nu este o ofensă la adresa poporului român, ai cărui urmași nu vor putea conduce niciodată țara lor? S-au gîndit vreodată la asta regaliștii? Conform statutului casei regale noi, românii, niciodată nu vom putea fi stăpîni în țara noastră.
Am auzit la TVR laude exagerate aduse familiei regale, am auzit cum Carol a II-lea a fost un Mecena al culturii (este adevărat, din sumele enorme pe care le primea ca mită sub formă de poturi „pierdute” de partenerii evrei, bancheri sau industriași, băgați în Palatul Regal de Elena Wolf-Lupescu, pentru… a sprijini cultura românească?). Dar „istoricii TVR” nu pomenesc nimic despre faptul că că în anul 1918, în plin război, prințul Carol ,ofiter superior, și-a părăsit unitatea pe care o conducea și a fugit la Odesa pentru a se căsători cu Zizi Lambrino. Asta înseamnă dragoste de țară, asta înseamnă eroism și spirit de sacrificiu?
„Istoricii” TVR omit să ne vorbească despre corupția infioratoare din România în timpul lui Carol al II-lea (ei vorbesc despre creșterea economică, dar aceasta nu se datora lui Carol ci unor condiții meteorologice excepționale pentru productia de cereale, precum și a resurselor naturale, mai bine valorificate de liberali!). În „Atlasul geografic, istoric și economic” din 1935, România (este adevărat, mai mare decît azi), ocupa pe plan mondial locul 12 la producția de grîu, locul 8 la orz, locul I la extracția de petrol, etc.).
Aceeași „istorici”, de asemenea  uită să vorbească si despre uciderea celor mai mari patrioți si oameni de seama  români, ucidere ordonată sau favorizata de regimul de dictatura personala a aceluiasi Carol II. Tot cum uită ca România a pierdut cam aproape 1/2 din teritoriu in cauza lașității și trădării regelui. (Prof. Ion Coja.)