Nu mai avem bătrani ! De unde sa-i mai cumperi?
Era în primăvara lui 1989 când m-a sunat Petre Țuțea și mi-a cerut să-i fac o vizită a doua zi, dimineață. Pe la ora 10 eram la garsoniera domnului profesor, la etajul 8, pe Șipotul Fântânilor, lângă intrarea în Cișmigiu. Liftul – ca de obicei, nu mergea, așa că n-am apucat să-mi trag bine sufletul și nea Petrache – cum îi zicea multă lume, eu nu i-am spus decât „domnule profesor”, m-a luat în primire, întrebându-mă dacă este adevărat că la Europa Liberă s-a anunțat că România are capacitatea de a fabrica bomba atomică, ceea ce însemna, de fapt, că România are bomba atomică! E adevărat? Da, zic, e adevărat, așa au anunțat ! Ați auzit chiar dumneavoastră ? Da, alaltăieri parcă !
La care uriașa statură a bătrânului s-a semețit de pe canapeaua-pat, s-a întors spre Răsărit, adică spre icoana de pe perete, și Petre Țuțea a făcut trei cruci mari, popești, rostindu-se exact așa: „Doamne, îl bag în p… mă-sii cine l-o mai înjura pe Nicolae Ceaușescu!” Nu-mi venea să cred că am auzit bine! Iar Petre Țuțea s-a pornit, cu un elan neștiut până atunci, să măsoare camera cu pași mari, de parcă urma să plece la un atac decisiv și aștepta să se facă ora plănuită!…
Mi-am mai revenit și mi-am permis să mă mir: „Dar ce mare importanță are dacă am avea bomba atomică?” A fost rândul lui Țuțea să se mire, privindu-mă aproape cu dispreț: „Drăguță”… Era cuvîntul cu care se adresa neaveniților care se nimereau în preajma sa și-l deranjau cu vreo întrebare prostănacă, ca a mea! „Drăguță, păi dacă avem bomba atomică în buzunar, altfel stăm de vorbă cu Budapesta și Kievul…”
Budapesta, am înțeles de ce o pomenea… Și mă așteptasem să zică Moscova, nu Kievul!…
Mi s-a părut cam aiurită vorba asta, așa că n-am cerut detalii, ca să nu-l pun pe bietul bătrân în situația de a nu avea o explicație valabilă ! Doar Kievul (Ucraina), nu avea nicio putere de decizie. Servieta cu butonul fatal se afla la Moscova, la Kremlin…Am tăcut cu superioară îngăduință! Au mai trecut câteva luni și s-a făcut decembrie 1989, apoi au mai trecut câteva luni și am avut primul incident pe Dunăre cu Ucraina…Ne-au blocat canalul Sulina, reactivand canalul Bistroe… Și mi-am adus aminte de domnul profesor!… Cum de s-a gândit atunci cu atâta promptitudine, atât de bine!… Când noi nici nu ne gândeam la ea, domnul profesor simțea bine care este potențialul Ucrainei de periculozitate pentru vecinii ei!…
…Altminteri, în vestita „Poiana lui Iocan” din holul mare al Athenee Pallace-ului, unde se adunau dimineața toată floarea „reacționarilor” anticomuniști, majoritatea cu stagiu îndelungat pe la Canal, Jilava sau Aiud, am mai auzit de câteva ori vorbindu-se de Ucraina: atunci când subiectul discuțiilor erau greșelile lui Hitler, făcute în plănuirea și desfășurarea războiului. De câteva ori am auzit că Hitler nu s-a gândit să declare independența Ucrainei și să instaleze la Kiev un guvern național ucrainian, antisovietic și anticomunist! Jumătate din Armata Roșie ar fi dezertat, adică toți ucrainienii!…Când discuția ajungea la acest punct, domnul profesor intervenea decisiv: „S-a gândit Hitler, cum să nu se gândească, dar când a fost să alcătuiască un guvern ucrainian, nu s-au putut găsi zece ucrainieni cu scaun la cap! Întregi la cap!… Numai bezmetici! Nu a avut Hitler pe cine să pună șef peste ucrainieni!… Ăștia-s ucrainienii!…”
La cele de mai sus, fiecare cu comentariul său!…
Prof.univ.dr.Ion Coja