A cui este, deci, Transilvania?(II)
Autorul acestor rânduri nu are cunoştinţe speciale asupra aspectului strict economic al problemei, dar îi este la îndemână să aprecieze, fără alte preliminări, că există o îndestulare a acestei ţări cu cele necesare unei dezvoltări economice, industriale şi agrare, de neimaginat în condiţiile separării vreunei părţi de celelalte două. Separarea ar fi extrem de păgubitoare şi pe tot atât de nefirească, de nenaturală. Arbitrară!… Şi ar fi păgubitoare deopotrivă pentru fiecare din cele trei părţi ale întregului.
Din punct de vedere etnic, unitatea României este dată de prezenţa românilor într-o proporţie net majoritară atât în fiecare din regiunile ţării, cât şi, fireşte, în totalul naţional al celor 23.000.000 de locuitori. Chiar si dupa procesul emigrarii dintre aceştia, pe teren…propriu românii tot au ramas aproape douăzeci de milioane.
Evident, aspectul acesta etnic, privind deci naţionalitatea cetăţenilor români, este cel mai important. Hotărîtor! Şi trebuie precizat că nici unul dintre cei ce mai susţin ,la fel de aberant azi…drepturile maghiarilor asupra Transilvaniei, caci,in afara…nationalistilor revizionisti maghiari-nimeni nu contestă că în Transilvania numărul românilor este…de trei ori mai mare decât al maghiarilor.
Mai trebuie ştiut bine că aceasta a cam fost situaţia dintotdeauna. De câte ori, de-a lungul istoriei, s-a făcut vreo referinţă explicită la structura demografică a Transilvaniei, indiferent de către cine, totdeauna a fost consemnată preponderenţa covarsitor numerică a românilor faţă de celelalte naţionalităţi, chiar luate acestea împreună, maghiari, secui şi saşi, la un loc!
În 1919, Pacea de la Versailles, prin tratatul semnat apoi la Trianon, a consfinţit unirea deja savarsita a Transilvaniei cu România din respect în primul rând pentru situaţia demografică a acestei regiuni.
Chiar si recensămintele efectuate de statul maghiar înaintea primului război mondial, deşi întocmite prin aplicarea a felurite tertipuri menite să umfle unele cifre, şi să scadă altele, nu au putut ascunde totuşi evidenţa, cunoscută tuturor, a preponderenţei covarsitoare a elementului românesc în Transilvania. Deci,numai după aceste recensăminte, dacă ne-am lua şi tot am avea următorul raport demografic între românii şi maghiarii din Transilvania:
În 1880, la 2.294.421 de români, erau 916.628 de maghiari şi 353.027 de secui; în 1890, la 2.556.444 de români, erau 1.146.990 de maghiari şi 267.839 de secui; în 1900, la 2.763.674 de români, erau 1.394.647 de maghiari şi 404.392 de secui; în 1910, la 2.909.260 de români, erau 1.617.231 de maghiari şi 441.636 de secui.
(De menţionat că statisticile oficiale maghiare au facut intodeauna distincţia între maghiari şi secui. Această distincţie este străveche. Ea a încetat să mai fie făcută abia după 1 Decembrie 1918, când propaganda revizionistă maghiară a „descoperit” că maghiarii şi secuii sunt de aceeaşi naţionalitate. Nu vom contesta noi această identitate, aşa cum nici statul român n-o contestă, deşi, după o logică practicată în alte capitale ale lumii, am fi avut tot interesul să nu acceptăm, să nu recunoaştem transferarea demodrafica a secuilor la naţiunea maghiară. Pe lângă “interese” ar mai fi şi realitatea propriu-zisă, în primul rând istorică, ce se opune ideii că secuii sunt maghiari.)
Din acelaşi punct de vedere,( etnic si demografic) mai e de subliniat faptul că Ardealul a constituit din cele mai vechi timpuri un izvor de românitate. De aici, din Ardeal, valuri, valuri de români au plecat spre câmpiile mănoase ale Tisei, ale Dunării, ale Moldovei. Istoria, de câte ori s-a învrednicit să înregistreze, prin documente, mişcări ale populaţiei înspre şi dinspre Transilvania, a consemnat, în timpurile vechi, cu privire la români, un singur sens: dinspre Ardeal spre Moldova şi spre Muntenia. Iar pentru neromâni – maghiari, germani şi secui – de asemenea, aproape un singur sens, întotdeauna acelaşi: înspre Transilvania.
Această continuă revărsare de etnicitate românească peste crestele Carpaţilor, în mai toate direcţiile, a culminat în anii de dinaintea primului război mondial prin numărul mare de români ardeleni stabiliţi în America, unde au înjghebat o prosperă colonie românească alcătuită aproape exclusiv din români ardeleni.
Si prin proporţia numerică a populaţiei, Ardealul este, neîndoios, mai înainte de orice, românesc.
Prin rolul avut în constituirea neamului românesc, în răspândirea românităţii de jur împrejurul său, între hotarele României, şi chiar dincolo de acestea, Ardealul este mai mult decât una dintre provinciile istorice, anume este vatra acestei ţări, este casa părintească a tuturor românilor, este, în ultimul nostru strat de regăsire a fiinţei proprii, este acasă a noastră a tuturor românilor. […]
Prof.univ.dr.Ion Coja
