A FI UNGUR, ESTE O NEVROZA COLECTIVA!

"Invingatori in infrangeri", asa isi subtitreaza Paul Lendvay, volumul dumisale – "UNGURII" – cea mai interesanta dintre cele 10 carti scrise de dumnealui despre istoria Europei Centrale si de Est.Tatal sau, nascut in Kosice/Slovacia iar mama, de loc din din Ocna de Jos (din Ardeal, adica…), pe vremea Dualismului Austro-ungar, i-a dat "structura" de …internationalist.

Pentru ca autorul, nascut la Budapesta, in 1929, dar constatand pe proprie piele ca nu e nicio "sfaraiala" in lagarul comunist, in 1956, in plina Revolutie anticomunista, a …intors-o spre Viena, unde a ajuns intre publicistii europeni de varf, aureolat cu cateva importante premii in Austria. Evreu de origine, in scrierile sale a incercat sa se desprinda "cumva" de inefabila patima ce ii cuprinde pe maghiari, inclusiv pe cei asimilati, cand …vine vorba de Ungaria.

Chiar si asa, are puterea sa scrie: "fauritorii mitului national, mult cantatii eroi ai razboaielor cu turcii, conducatorii politici si militari ai luptei pentru libertate impotriva Habsburgilor, unele figuri proeminente ale literaturii si stiintei au fost, in intregime sau partial,de origine germana sau croata, slovaca, romana sau sarba. In vremea imparatului Iosif al II-lea, maghiarii formau de-abia o treime din populatia de-atunci a Ungariei (…) iar ponderea nemtilor, slavilor si evreilor asimilati forma mai mult de un sfert din maghiarimea certificata statistic."(!)

Chiar genialul poet national al Ungariei – Petofi Sandor – era fiul unui macelar sarb si a unei servitoare slovace, care vorbeau cu accent limba maghiara. Cel mai tradus poet si scriitor al ungurilor s-a numit, pana in 1842, de fapt, Petrovics…(sic!)

Maghiarii constituie, probabil, cea mai controversata si "neinteleasa" natie a Europei, cu o istorie invaluita in legende, false traditii, clishee si povesti miraculoase. In credinta maghiarilor, marea lor majoritate are un singur defect de intelegere a realitatii: asemenea plasmuiri nu sunt adevarate!

Un alt istoric de prestigiu, Arthur Koestler, ce declara ca viseaza in ungureste (dar si-a scris cartile in alte limbi…) i-a calificat extraordinar pe maghiari: "A fi ungur, este o nevroza colectiva!" Cum se stie , Ion Luca Caragiale si-a petrecut ultimii ani de viata la Berlin, trimitand din cand in cand corespondente in presa de-acasa. Cu harul lui analitic si priceperea de a simti oamenii, in primavara anului 1909 scrie o savuroasa intamplare de vilegiaturist, ce se incheie cu un "fragment" plin de …povetze pentru cine are urechi de auzit si un dram de intelepciune! (d.d.r.)  

 

Ion Luca CARAGIALE DESPRE …UNGURI ! (…)

" Mai întâi, maghiarul nu are nevoie de altă cultură decât de cultura maghiară; ceva mai mult: orice influenţă a vreunei culturi străine, mai ales europeană, este de-a dreptul păgubitoare maghiarismului; de aceea trebuiesc descurajate, condamnate, persecutate chiar (la nevoie, cu mijloace violente) toate apucăturile de contact, fie pe cale publică, fie pe cale privată, cu vreun curent de civilizaÅ£ie nemaghiară. Limbă?… numai cea naÅ£ională maghiară! Literatură?… numai cea naÅ£ională maghiară! Artă?… numai cea naÅ£ională maghiară! Åžtiinţă?… tot aÅŸa. În fine, idee, muncă, invenÅ£ie, spirit, judecată, rachiu, vin, brânză, ardei, danÅ£uri, costume, vite, capital, oameni, sfinÅ£i, Dumnezeu, …. toate, tot — tot aÅŸa! Apoi…Maghiarul nu se teme de nimeni pe pământ; contra lumii întregi, maghiarul luptă nepăsător, sigur de victorie… fiindcă… are-ncredere în Dumnezeul străbunilor săi… căci… maghiarul în veci nu piere! Dar… este un însă… Însă: maghiarul este, din nenorocire, mâncat de străini! De nemÅ£i, de jidani, de slavi, de Å£igani, de levantini, de germanism, de franÅ£uzism, de pesimism, în fine de fel de fel de vrăjmăşi care pot să-l… distrugă! Åži, se-nÅ£elege, o dată ce va fi maghiarismul distrus, fireÅŸte nu va mai exista, ÅŸi dacă nu va mai exista maghiarismul, atunci lumea are să stea pe loc, n-o să se mai învârtească pământul, soarele o să se stingă — cataclism universal! s-a isprăvit cu omenirea! Până la dar însă, maghiarul meu avea aerul feroce ÅŸi tonul tunător; dar de la dar însă încolo, lua aerul dulceag ÅŸi tonul duios. AÅŸa m-a făcut să-mi petrec luna de vilegiatură într-un mod foarte plăcut…

Cu câteva seri înainte de a ne despărÅ£i, când începuse să mă cam plictisească, mi-a vorbit despre tricolorul maghiar cu un avânt într-adevăr "înălţător". Mi-a spus că el mănâncă mai bucuros, ÅŸi mai cu poftă chiar, săpun învelit într-o etichetă tricoloră maghiară decât caÅŸcaval învelit în hârtie simplă albă.

Åži, aminteri, om foarte cumsecade… inteligent ÅŸi cult… M-am gândit: "Doamne, un om aÅŸa de cumsecade, aÅŸa de inteligent ÅŸi de cult, cu aÅŸa meteahnă… ce uÅŸor i-ar fi unui ÅŸarlatan, prost ÅŸi incult, să-l ducă de nas ÅŸi să-ÅŸi bată joc de el!" .Åži după ce m-am despărÅ£it de bunul meu maghiar, mi-am zis: "Nu! patriotismul lui e o meteahnă; nu mai e o virtute. Bine că ne-a ferit Dumnezeu pe noi, românii, de aÅŸa meteahnă!"

Universul, 1909, 24 apr.