A picat. Motiunea, nu Guvernul
Cu 219 voturi din cele 236 necesare pentru adoptarea motiunii de cenzura Opozitia a ratat daramarea Guvernului Boc. Strategia PD-L de a-si tine parlamentarii in banci a taiat calculele initiatorilor motiunii dar si picioarele pedelistilor, in caz ca le-ar fi trecut prin cap sa deambuleze catre urne si sa-si vare bilele inauntru. Rezultatul a fost aproape previzibil, in virtutea unei matematici simple, ajutata si de cateva simptome de toamna tarzie, cum a manifestat, bunaoara deputata insurgenta si indisciplinata Teo Trandafir, care anuntat ca e racita si si-a tinut spinii votului acasa. In aceste conditii, sefului de grup Mircea Toader i-a fost mai usor sa numere cazurile de eventuala insubordonare pe aceleasi degete pe care le-a ridicat gresit la votarea TVA-ului de 5% la alimente si neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 de lei. Restul a fost aritmetica.
N-am inteles ce rost a avut dezbaterea motiunii. Se presupunea ca recitirea pe tonuri patetic-apocaliptice a pasajelor dinlauntru va avea alt efect decat lecturile anterioare din motiune? Se asteptau fruntasii liberali si social-democrati ca impasibilii pedelisti sezand, la auzul adevarurilor inaltatoare din motiune sa tasneasca in picioare, sa rupa zagazurile disciplinei de partid si sa se repeada la urne, unde sa si voteze contrar poruncilor? Au mizat pe argumentele economice spulberatoare din motiune? Cei care au citit-o spun ca n-ar putea convinge nici macar un student la Economie in primul an. Au contat pe valoarea stilistica a insailarii pe care au botezat-o motiune si la care lucreaza de luni de zile? Tot cititorii ei impartiali spun ca nu ar face sa surada nici macar un consumator de gaz ilariant. Atunci, de ce naiba s-a mai citit motiunea in Parlament, unde asistenta pedelista era oricum imunizata impotriva oricaror efecte?
S-a citit pentru posteritate, ma gandesc. Opozantii si-or fi zis ca, daca tot n-au reusit luni, ani intregi sa ingaime impreuna un discurs coerent, sa zica macar in actul final al reprezentatiei niste vorbe mai acatarii sau sa faca niste gesturi legendare. Tentativa de ingropare a lui Emil Boc sub dosarele cu cele 2,5 milioane de semnaturi in favoarea motiunii a semanat, ce-i drept, cu gestul de balada al mesterului Manole.
Reprezentatia ratata din interiorul Parlamentului a fost cu atat mai jalnica cu cat a avut in afara cladirii contraponderea unor manifestari autentice. Dramele oamenilor veniti cu zecile de mii sa protesteze sunt reale si nu au nevoie de cosmetizare artistica. Artizanii miscarilor de opozitie se fac ca n-o stiu nici dupa atata vreme si s-au implicat artistic si aici. Nemultumitii ar fi venit oricum sa-si strige disperarea, durerea si chiar ura fara sa fie nevoie de mobilizari mai mult sau mai putin licite din partea Opozitiei, care au contaminat miscarile legitime cu suspiciunea aranjamentelor de culise. Guvernul Boc stie sa canalizeze umorile negative ale populatiei mai bine decat ar face-o strategii in proteste ai Opozitiei.
Cand vor intelege adevarul asta simplu, vor avea o motiune reusita. Poate reusesc la asumarea raspunderii Guvernului pe Legea Educatiei.
Vifor Rotar
