A treia zi dupa Investituri
In ajunul celei mai luminoase sarbatori a lumii crestine, mascarada tragicomica jucata de doi ani incoace – cu tara inchisa, cum se zice la teatru – de catre papusarii natiei apare intr-o lumina mai grotesca decat de obicei. Buluceala cu pretentie de reprezentatie care se consuma pe prima scena a patriei isi da la iveala amatorismul si carentele regizorale.
Cel mai tare dezamageste jocul fara vlaga a lui Traian Basescu, ale carui prestatii ridicau de obicei asistenta-n picioare. Unde sunt discursurile electrizate de mai an, cand talentul actoricesc al presedintelui era rasplatit cu ovatii, urale si promisiunea muta a sprijinului total in cazul unor anticipate pe nepusa masa? Indiferent ca plangea – si a plans omul, nu gluma – sau ca radea – de ras, a hahait mai mult decat a ranjit Iliescu de-a lungul eternelor lui mandate – o facea cu o naturalete si o impertinenta lipsite de cea mai mica urma de trac. Ipostaza de actor sub luminile rampei ii venea manusa, ca unui matroz scaldat de lumina farului care i-a adus barcazul in deriva la tarm. Ce mai, Presedintele se misca natural.
Primul om din statul, artistul emerit al poporului, a obosit. Basescu si-a pierdut definitiv aplombul. Turneul in care a plecat prin tara cu o singura piesa – alegeri anticipate – l-a stors de vlaga si a inceput sa plictiseasca multimile. Joaca tot mai fals, dupa ce aproape ne convinsese ca are actoria in sange, la un loc cu o oarecare imbibatie interzisa prin Codul Rutier celorlalti participanti la trafic.
Ce s-o fi-ntamplat oare? Nici macar nu putem banui ca si-a pierdut partitura si joaca dupa ureche; face asta de la inceputul mandatului. Armata de consilieri care au renuntat sa-i mai scrie scenarii si s-au retras catre indeletniciri mai calme sunt dovada irefutabila ca Basescu stapanea la perfectie arta improvizatiei si si-a ras intotdeauna de indicatiile regizorale si de sfaturi din culise. Commedia dell’arte in care evolueaza de mai bine de doua lungi stagiuni este o colectie de grimase si de gesturi prezidentiale care depasesc imaginatia si priceperea celui mai competent sfatuitor.
Cum nici o explicatie plauzibila a pierderii tupeului actoricesc nu sta in picioare, inclin sa cred ca Traian Basescu ne pregateste ceva. Am recunoscut ceva din jocul clasic-vitriolant al presedintelui cu ocazia juramintelor depuse in prezenta sa de catre cabinetul de stransura al premierului Tariceanu. Dupa ce i-a felicitat „sincer si din toata inima” fara macar sa clipeasca pe noii ministrii sositi la apelul PNL de pe tarlaua petroliera a lui Patriciu sau din alte ograzi ale „grupurilor de interese”, am crezut ca presedintele si-a regasit indemanarea de odinioara. Mai ales dupa gaselnita cu „consiliul de administratie” cu care a etichetat echipa ministeriala a Tariceanului, prezenta la investitura, parea ca seful statului s-a reconectat la sursa sa inepuizabila de formule memorabile.
A urmat insa discursul catre natiune, in care am vazut cel mai obosit, mai transpirat, mai stingher si mai nenatural Traian Basescu din toata comicaria electorala de pana acum. Dupa decizia Sanhedrinului – Curtea Constitutionala a Romanieri, pre numele sau laic – de a invalida procedura de demitere a presedintelui, banuiala ca chiriasul Cotrocenilor pune la cale reprezentatia vietii sale s-a intarit si mai tare. Verdictul dat de arhiereii Curtii nu a produs vreo surpriza deosebita; sinistrele personaje care o compun trebuie ca-i sunt oarecum recunoscatoare lui Basescu pentru incetineala cu care scobeste in trecutul lor de colaboratori cu administratia romana de ocupatie si i-au oferit ceva la schimb.
Basescu s-a pliat in sfarsit pe vremuri si a inteles ca poate da lovitura cu o piesa religioasa, domeniu pe care nu l-a mai incercat pana acum si in care s-a produs cu succes monstru Franco Zeffirelli sau Mel Gibson. Ma astept sincer sa vad peste doua-trei zile un Basescu resuscitat, care se va pogori in mijlocul multimilor incredule sa se lase pipait si adulat, speculand cu simt de cabotin perfect contextul pascal. Momentul ar dintre cele mai potrivite. Ar fi a treia zi dupa Investituri.
Vifor Rotar
