Acum ar avea nevoie România de un leader determinat, cum a fost Brătianu cel Mare!
America e prea mare pentru a mai fi preocupata să reintre pe teren in Balcani, de când nătanga administrație Obama a cedat România europenilor.
După câteva încercări oarecum timide, administrația Trump, blocată (Globaliștii & Soroș au instrumente și forță) în scandalul așa zisei complicități cu Rusia … pentru ocuparea Casei Albe, nu a mai găsit vremea si energia necesară spre a-și prezenta și impune candidatura.
Pasul adevarat de prietenie intre cele doua tari si-a stabilizat pilonii de rezistenta, abia prin conectarea Bazei de la Deveselu in sistemul romanesc de aparare, împotriva unui posibil pericol iranian. Si aici Israelul, se pare, ne este mai aproape…
De mai multă vreme, avand evidentul dezavantaj al numirii unor ambasadori… mai preocupati de afacerile lor la Bucuresti, decat al sporirii relatiilor bilaterale, la Washington Dosarul românesc a fost pus la frigider; de unde a fost scos cel maghiar…
Americanii sunt prea ocupați pe alte fronturi pentru a-și dori să intre în viesparul româno-maghiar. Prin urmare, pe 26 mai SUA a pierdut cel mult prin neprezentare. Va juca, probabil, în recalificările (prezidențiale) din iarnă.
Perdantul geopolitic este Franța. Parisul macronian (devastat de vestele galbene) dorește mai mult ca niciodată să își recapete rolul de protagonist european (fie chiar și alături de Germania…) și braț înarmat al UE (mai ales după Brexit). Asemenea ambiții impun… recuperarea României, traditionalul prieten, abandonată de președinții Sarkozy și Hollande, dacă nu și de Jacques Chirac, influenței Berlinului. În acest sens a fost trimis la înaintare pionul otravit Dacian Cioloș și gruparea antisistem (neofascistă) USR/Plus. Era esențial ca agentul francez să iasă măcar pe locul doi. Nu a ieșit. Pentru ca simbolul „înfrângerii” să fie clar, a fost lăsat la numărătoarea finală pe locul trei…
Locul întâi, tot simbolic, a fost oferit, la o distanță neconcludentă de social-democrați, calului german: PNL/Iohannis. Față de susținerea populară mai „subtire” dar reală a PSD, mai mult nu s-a putut.
Germaniei nici prin cap nu îi trece să îi împingă pe prepușii săi liberali, învingători, la guvernare. Se știe că ei nu pot trece testul guvernării reale. Prezentarea la un astfel de examen ar transforma victoria lor nominală acum într-o înfrângere viitoare de proporții și cu efecte pe termen lung.
Această victorie trebuie folosită tocmai pentru ca Germania să obțină totul – pe principiul „câștigătorul ia tot potul” – prin consolidarea a ceea ce pare a se fi obținut la alegerile în discuție, respectiv legitimarea „statului paralel”.
Dar PSD ÎNCOTRO?
Sistemul electoral de timp „bielă-manivelă” format prin asocierea alegerilor europene cu „referendumul urii”, a scos din urne un aparent
consimțământ tacit al majorității românilor pentru sistemul dedestat al justiției selective, poliției politice și dictaturii procurorilor.
La guvernare sau în opoziție, PSD neagă atotputernicia acestui sistem și relativizează rezultatul votului. De aceea, PSD trebuie fie lichidat, fie asimilat de „statul paralel / subteran” astfel încât acesta să coincidă cu toată națiunea română politică. Abia așa România va deveni colonia perfectă; un land supus într-un imperiu german prietenos.
Pe de altă parte, Germania nu dorește ca o asemenea „construcție” să fie în condominium cu Franța. Ceea ce înseamnă că de acum antanta cordială antipesedistă dintre PNL-ul german și URS/Plusul francez și-a trăit traiul. Pentru înclinarea balanței, într-o parte sau în alta, va fi nevoie de PSD. Un PSD, evident mai viu, apt și combatant, dar nu fidelizat „statului paralel / subteran”; după caz, penelizat sau userizat.
Iată ce se întâmplă cu PSD și Guvernul PSD/ALDE sub ochii nedumeriți ai românilor, care știu cât de cât ce au votat, dar nu știu ce li se întâmplă și de ce.
Este un PRO!
Pentru ca PSD să fie disponibil, condamnarea abuzivă a lui Dragnea, cu umilirile barbare care i-au urmat, discret tolerate de autorități, era necesar a fi urmată de alți doi pași: distrugerea ALDE, partenerul de guvernare, și ranforsarea limitată a partidului de trădători fără nici un Dumnezeu al lui Victor Ponta, chipurile concurent pe pista social-democrată europeană. Partid, cum bine s-a spus, nu doar penetrat de serviciile secrete (și ele arondate puterilor străine), ci construit de ele.
Așa se face că ProRo a mai „primit” niște voturi luate de la ALDE, PSD și chiar USR, fiind făcut astfel să treacă pragul legal, dar și psihologic, de 5%, în timp ce liberalii autentici din ALDE, care îl trecuseră în mod natural, au fost împinși sub el și simbolic trecuți pe centura politicii.
Vai, ce „răsturnări neașteptate” au produs „gândurile ascunse” ale electoratului! (sic!)
DNA – terapeutul de servici(i)
Ca și în cazul PSD, cu încarcerarea președintelui partidului, și la ALDE, mai mic și mai puțin periculos, s-a aplicat, deocamdată la nivel de avertisment, terapia DNA, reluându-se (și încă cu un prim succes în comisia juridică a Senatului) discuția cu privire la începerea urmăririi penale împotriva președintelui Tăriceanu, numărul doi în stat. Și se mai miră unii că față de asaltul Pro Ro asupra PSD și uselizarea mesajului guvernamental, ca și, probabil, a politicilor guvernamentale, tăcerea ALDE ne asurzește?! (sic!)
Derizoriu și disperat, fără căutare la „bursa” bruxelleză cu numai două mandate europarlamentare față de opt ale PSD, Pro Ro a fost adus în poziția „partidului-balama” (un UDMR al serviciilor) fără de care o moțiune de cenzură nu poate trece. În consecință, șantajează Guvernul de pe poziții chipurile social-democrate, cerând de la acesta, cu tupeu, ceea ce nu i-a dat electoratul. Marii păpușari externi nu dau doi bani pe un atare „hopa Mitică” dâmbovițean, dar îl folosesc pentru ca prin influența lui, PSD să nu capete chipul „statului subteran”, să se confunde cu acesta și să se lase absorbit de el.
UNDE ESTE RUSIA? CE VA FACE SUA?
În acest război franco-german, Rusia este deocamdată în expectativă. Așteaptă ca părțile direct implicate să se uzeze pentru a alege de ce parte se plasează și cu ce preț.
Marea întrebare rămâne când va intra în luptă SUA pentru a restabili iarăși echilibrul în războiul hibrid dintre rivalii europeni și a-și impune viziunea asupra arhitecturii de securitate în Europa de Est, respectiv în spațiul cuprins între Marea Baltică, Marea Neagră și Marea Egee sau Adriatică? Pentru asta însă America trebuie să devină „mare” din nou, ceea ce nu mai este atât de sigur… în Europa. Mai importanta este zona Pacificului!
„Imperiul necesar”, ramane o superputere în căutarea sinelui și de pastrare a unui loc de primus inter pares într-o lume a multipolarismului asimetric care îi contestă aproape la unison primatul.
Între așteptarea americanilor și teama de ruși, sfâșiați în lupta Berlinului cu Parisul și având elitele naționale decapitate, românii nu pot să se bazeze decât pe ei. Tocmai au arătat că nu sunt în stare a o face…
Sentința finală o va pronunța, deci, Dumnezeu. Dar și el este foarte departe și, probabil, foarte supărat pe noi….
Alex Stănilă
