Adrian Năstase, despre alegerile din 11 decembrie: 10 explicaţii, 10 consecinţe

2. Apare o intrebare: alături de ALDE, în guvernarea PSD ar trebui cooptată şi UDMR? S-ar putea sustine ca guvernarea ar fi mai stabilă şi s-ar putea elimina astfel unul din elementele de destabilizare politică, folosit de actori statali de la Vestul şi Estul României. Mai ales in perspectiva sărbătoririi Centenarului din 2018. Poate că majoritatea celor care au votat PSD nu îşi doresc acest lucru, dar realismul politic ar putea sugera că UDMR ar putea fi utilă guvernării.

3. Conducerea PSD ar trebui să înveţe din erorile guvernării USL şi să nu le mai repete. Este esenţial ca PSD să cântărească bine ce doreşte să realizeze în cadrul guvernării, să-şi stabilească priorităţile şi mai ales resursele. În opinia mea, guvernarea PSD nu ar trebui să cadă în capcana Proiectelor Grandioase, dificil de realizat într-un regim de coabitare. De exemplu, nu ştiu dacă, in primă fază, ar fi înţelept ca PSD să intre în logica modificării Constituţiei. Reamintesc ca pentru adoptarea unei legi de revizuire este necesara o majoritate de doua treimi. Trecerea la un regim parlamentar clasic, cu un preşedinte ales de parlament, va fi greu de acceptat şi de realizat. Singura transformare importantă care necesită modificarea Constituţiei este reorganizarea administrativ-teritorială, dar reluarea acestei teme în actuala situaţie regională pare a fi inoportună. Conflictele politice nu îşi află cauza principală în constituţie, ci în cultura noastră politică!

4. Realizarea unui autentic mecanism de control şi echilibru al puterilor în stat nu necesită modificări de substanţă ale constituţiei. Este însă nevoie de introducerea unor reale garanţii că drepturile şi libertăţile fundamentale sunt garantate iar răspunderea pentru „malpraxis judiciar” este efectivă.

5. Pentru PSD, principala provocare a guvernării va fi – in opinia mea – să găsească un echilibru între creşterea economică şi distribuirea rezultatelor acesteia în societate. Inegalitatea socială a crescut în ultimii ani, nu doar în România, ci şi în mare parte din Europa. Reducerea sărăciei extreme şi a marginalizării sociale ar trebui să constituie preocupări strategice pentru guvernul PSD. Dar prima prioritate ar trebui să fie dinamizarea economiei pentru a obtine resurse suplimentare pentru proiectele sociale.

6. Marea provocare pentru PSD va fi recrearea unei autentice politici externe a României. Evoluţiile regionale şi relaţiile fluctuante dintre Marile Puteri nu şi-au găsit o reflectare adecvată în politica noastră internaţională, care este inerţială şi predominant reactivă. Mesajul de redobândire a identităţii naţionale transmis de alegători duminică ar trebui să dobândească un conţinut şi printr-o politică externă inovativă şi curajoasă. Nu se pune problema resetării opţiunilor strategice, ci doar depăşirea mimetismului vecin cu slugărnicia. Dacă noi înşine nu ne respectăm şi ne interiorizăm complexe de vinovăţie şi inferioritate, ceilalţi vor considera că suntem destul de slabi pentru a încerca să pună în discuţie teme pe care le consideram rezolvate. Desigur, România nu trebuie să aibă două politici externe, una a Preşedintelui şi una a Guvernului, însă cabinetul PSD nici nu trebuie să rămână blocat în dogmele actualei politici externe.

7. Marea problemă pentru orice nouă guvernare este gestionarea aşteptărilor populaţiei. Dacă pentru cetăţeni este evident faptul că exerciţiul guvernării este unul planificat, ordonat şi coerent, nu haotic şi improvizat, nemulţumirile nu ating cote critice. Comunicarea rezultatelor şi explicarea amânărilor, eşecurilor trebuie să fie o preocupare constantă.

8. Instituţia parlamentară trebuie revitalizată şi recredibilizată. Numărul imens de nou-intraţi în legislativ poate fi o sursă majoră de indisciplină şi conflicte politice. Majoritatea parlamentară are nevoie de un calendar legislativ cât mai bine articulat, astfel încât numărul ordonanţelor de urgenţă să fie cât mai mic. Grupurile parlamentare nu trebuie să fie folosite doar ca o maşină de vot, ci fiecărui parlamentar trebuie să i se dea un sens al activităţii sale.

9. Deşi noua opoziţie parlamentară este divizată şi în conflict, este de aşteptat să devină tot mai agresivă, scopul fiind răsturnarea guvernării PSD după alegerile prezidenţiale din 2019. După reţeta obişnuită, reţeaua de sateliţi din „societatea civilă” va încerca să determine noi condiţionalităţi externe pentru România. Demonizarea PSD a început deja iar social-democraţii trebuie să se pregătească şi pentru această confruntare.

10. O eroare frecventă a partidelor este de a neglija activitatea politică în momentul ajungerii la guvernare. Relaţia cu militanţii partidului trebuie continuată, iar activitatea din Departamente reluată, deoarece de acolo pot veni multe idei bune pentru guvernare. Este esenţial ca PSD să se menţină deschis către societate, să-i cunoască aşteptările pentru a le putea rezolva. Se simte nevoie unor noi documente doctrinare prin care să fie clarificate poziţiile de principiu ale PSD faţă de noile provocări interne şi fata de noul mediu internaţional. Succes noului guvern şi echipei PSD!