Adrian Paunescu, poetul care a lasat Romania testament
Suntem intru totul de acord cu ceea ce s-a scris In ziare.com:
„In manualele de liceu, ultima poezie a lui Adrian Paunescu va fi socotita testament. Institutionalizand poezia, cum s-a intamplat si cu filosofia din dorinta contabila a societatii de-a sistematiza gandirea, se va produce un comentariu literar inclus in programa, iar in caietele de teza va curge multa cerneala in tentativa de-a despica acel vers tulburator: „Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani, si tarii mele minima dreptate”.
Stia ca pleaca dintre noi si ultimul sau gand s-a indreptat spre patria care-l durea. Pentru ca in ciuda optiunilor politice, contestate cu argumente care coborau in trecutul poetului, Adrian Paunescu avea dreptul la suferinta.
Nu pentru criticile sale va ramane insa in istoria in care s-a insurubat temeinic inca din timpul vietii. Ci pentru durerea pe care ne-a semanat-o in ganduri cu ai sai nebuni care faceau schi in sufletul unde izbea viforul, cu apelul de-a nu dispretui gunoierii si actorul plecat la coada la salam.
Marturisesc ca de cate ori il auzeam recitand „Ruga pentru parinti”, mutam pe alt canal. Era prea greu de suportat ideea ca plang ca un prunc. La fel de cu sete radeam cand se rastea la cate-un moderator-femeie din cauza imbecilitatii transmise in unde la ore de maxima audienta. Si era indulgent!
Am ajuns la dragoste pentru poezia sa dupa ce mi-a intrat in viata urandu-l. Eram in clasa a cincea si stiam despre el doar ca e un gras pe care toata lumea vrea sa-l asculte, dar pe care nu puteam sa-l zaresc, pentru ca nu ma lasau parintii. Aveam sa-l descopar insa pe o caseta audio pe care am putut sa o ascult o singura data, din care pana in liceu am tinut minte „Haideti cu totii la Putna, unde Maria Sa doarme” si „Pacea trebuie tradusa in americano-rusa”.
Dar cat de tare mi-a eliberat sufletul primul cenaclu cap-coada, chiar inainte ca poetul sa fie interzis!
Sunt convins ca nu va spun lucruri noi. De fapt, ziarele ar trebui sa lasa paginile albe, pentru ca fiecare dintre noi sa putem scrijeli in ele un vers, cel care ne-a ametit pana ne-am dat seama ca autorul lui cu certitudine ca nu era de pe pamant.
Asa pare geniul: ireal. Enervant. De neinteles. O nefericire, vorba lui Mihai Eminescu, caruia Adrian Paunescu i se alatura cu voiosie: Maestre, am venit!
„Cum mai e tara, Adriane?”
„Asa cum ai lasa-o, Mihai, si n-a impartit-o nimeni in puscarie si in casa de nebuni, i-au dat foc fara clasificare, fara proces-verbal”.
Numai pentru bucuria care-l va cuprinde descoperindu-l alaturi pe poetul national, cu care va imparti, de-acum, frateste, Raiul, si merita sa abandonam groaza ca-l vom cobori in mormant.
Si sa retinem din viata sa nu controversa care l-a insotit mereu. Nu asta i-a adus statutul de geniu in viata. Ci pentru ridicarea limbii romane pe o culme pe care biata Cenusareasa a culturii universale n-a mai stat de ceva vreme. Adrian Paunescu ii va spune si lui Ienachita Vacarescu, pe care-l va saruta pe obraji, ca si-a insusit Testamentul: „Urmasilor mei Vacaresti! / Las voua mostenire: / Cresterea limbii romanesti / Si-a patriei cinstire.”
Misiune indeplinita!
Autor: Cristian Mihai Chis”
Adrian Paunescu, Poetul care ne-a insotit viata!
O scurta biografie
Nascut in comuna Copaceni, judetul Balti (Basarabia), la 20 iulie 1943, Adrian Paunescu, scriitor, jurnalist si om politic, si-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la Barca, in judetul Dolj; studii liceale la Craiova si la Bucuresti. A urmat Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti (1963-1968); bursier, pentru un an, al Universitatii din Iowa-SUA (1970-1971).
A intrat in presa scrisa ca redactor la revistele “Amfiteatru” (1966-1968), ‘Romania literara’ (1967-1970; redactor-sef adjunct) si “Luceafarul” (1970-1972). Din 1973 pana in 1985 este redactor-sef al revistei ‘Flacara’. In aceeasi perioada a initiat si a condus Cenaclul “Flacara”, adevarat fenomen de masa, cu care sustine, pana la interzicerea sa, in 16 iunie 1985, 1 615 manifestari de muzica, poezie si dialog.
La 7 mai 1990, infiinteaza Cenaclul “Totusi iubirea” (continuator al Cenaclului “Flacara”), pe Stadionul din Drobeta Turnu Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Visan si al fotbalistului Ilie Balaci. Noul cenaclu sustine concerte de mare succes, in tara si dincolo de actualele granite, in special la Chisinau.
De-a lungul anilor desfasoara o activitate extrem de bogata ca ziarist, scriind articole si reportaje. Colaboreaza la majoritatea publicatiilor centrale, cotidiene, saptamanale sau alte periodice din tara (‘Romania libera’, ‘Scanteia tineretului’, ‘Magazin’, ‘Saptamana’, ‘Luceafarul’, ‘Romania literara’, pana in 1990, si, dupa liberalizarea presei din decembrie 1989, la ‘Romanul’, ‘Libertatea’, ‘Pro Sport’, ‘Gazeta sporturilor’, ‘Republica’, ‘Timpul’, ‘Sport Star’, ‘7 Zile’, ‘Jurnalul national’, ‘Sportul romanesc’ etc).
Realizator de emisiuni social-culturale la Televiziunea Romana (1971-1981), al emisiunii radio Cenaclul ‘Flacara’ (1980-1985). Proprietar, fondator si presedinte-director general al Editurii si Fundatiei ‘Adrian Paunescu’ SRL (din 1990). A condus revista ‘Flacara lui Adrian Paunescu’.
Ca poet, a debutat in revista ‘Luceafarul’ (1 mai 1960), iar editorial cu volumul ‘Ultrasentimente’ (1965). A publicat foarte multe volume de versuri, printre care: ‘Mieii primi’ (1967), ‘Fantana somnambula’ (1968), ‘Istoria unei secunde’ (1971), ‘Repetabila povara’ (1974), ‘Pamantul deocamdata’ (1977), ‘Manifest pentru sanatatea pamantului’ (1980), ‘Iubiti-va pe tunuri’ (1981), ‘Rezervatia de zimbri’ (1982), ‘Totusi, iubirea’ (1983), ‘Viata mea e un roman’ (1987), ‘Sunt un om liber’ (1989), ‘Poezii cenzurate’ (1990), ‘Romaniada’ (1993), ‘Front fara invingatori’ (1995), ‘Infractiunea de a fi’ (1996), ‘Tragedia nationala. Sonete si alte poezii noi’ (1997), ‘Deromanizarea Romaniei’ (1998), ‘Cartea cartilor de poezie’ (1999) (integrala poeziilor aparute in volume, cu un capitol de versuri inedite), ‘Pana la capat’ (2002), ‘Liber sa sufar’ (2003), ‘Din doi in doi’ (2003), ‘Antiprimavara’ (2005), ‘Un om pe niste scari’ (2006), ‘De mama si de foaie verde’ (2006), ‘Copaci fara padure’ (2006), ‘Vagabonzi pe plaiul mioritic’ (2007), ‘Ruga pentru parinti’ (a IV-a editie, 2007), ‘Inca viu’ (2008), ‘Libertatea de unica folosinta’ (2009).
A scris si literatura pentru copii, proza fantastica (‘Cartile postale ale mortii’, 1970), reportaj (‘De la Barca la Viena si inapoi’, 1982).
A primit premii si distinctii pentru poezie si activitate jurnalistica, dintre care mentionam: Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania (1968-1971); Ordinul Crucea Germaniei (1973); Meritul Cultural – clasa a doua (1979); Premiul Academiei Romane (1983); Premiul pentru literatura decernat de Revista Literatura si Arta de la Chisinau (1994); Premiul pentru poezie al Centrului International Ecumenic si al Bancii Religiilor (1995); Premiul Fundatiei Damian Ureche pentru poezie (1996); Premiul Fundatiei ‘Niste tarani’ – 1999; Diploma si Trofeul Fundatiei ‘Romania 2000’, Premiul „Soarele de Aur”, in cadrul celei de-a XV-a Gale a Premiilor Revistei „Ambasador” de la Targu Mures (2008).
Din 1994, este ales, mai multi ani la rand, presedinte al Congresului Spiritualitatii Romanesti; desfasurat la Baile Herculane.
La 29 mai 2009, consiliul director al clubului de fotbal Universitatea Craiova, a decis sa ii ofere poetului Adrian Paunescu titlul de presedinte de onoare, titlu meritat din plin de cel care a aparat fara ezitare echipa-fanion a Olteniei de-a lungul timpului.
La 12 august 2010, a fost ales membru de onoare al Academiei de Stiinte a Moldovei. Potrivit presedintelui Academiei, Gheorghe Duca, distinctia a fost acordata ‘pentru contributia substantiala la procesul de apropiere a celor doua maluri ale Prutului, inclusiv prin organizarea spectacolelor ‘Flacara’, de asemenea, pentru promovarea consecventa a adevarului stiintific privind limba si literatura romana in Republica Moldova’.
Adrian Paunescu si-a inceput cariera politica inca din timpul regimului comunist. Intre 1966 si 1968 a fost secretar al organizatiei UTC de la Uniunea Scriitorilor din Romania, iar in august 1968 a devenit membru al PCR. In toamna anului 1985, a fost sanctionat de colegii sai de partid cu vot de blam cu avertisment.
Intelectual de stanga, dupa 1989 a fost membru al Partidului Socialist al Muncii (PSM), condus de Ilie Verdet (din aug. 1992), prim-vicepresedinte (ian. 1995-iun. 1998) si presedinte executiv (iun.-sept. 1998) al PSM. In februarie 1996 a fost desemnat candidat al PSM la alegerile prezidentiale din 1996, pe care le-a pierdut. La 21 septembrie 1998 demisioneaza din toate functiile detinute in PSM. In prezent este membru al Partidului Social Democrat (PSD).
A fost senator PSM de Dolj (1992-1996) si reprezentant al Romaniei la Consiliul Europei (1993-1996). In legislatura 2000-2004 a fost senator PSD de Dolj, iar la alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004, a obtinut un nou mandat de senator, reprezentand de acesta data judetul Hunedoara. De-a lungul celor trei legislaturi, Adrian Paunescu a fost presedintele Comisiei senatoriale pentru cultura, culte, arta si mijloace de informare in masa. In perioada ultimului sau mandat in Parlament (2004-2008), senatorul PSD a facut parte ca membru supleant din Delegatia Parlamentului Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Adrian Paunescu a candidat la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, vizand un al doilea mandat de senator de Hunedoara, dar nu a mai intrat in Parlament.
Intr-un editorial publicat la 21 iunie 2010, in cotidianul ‘Jurnalul National’, Adrian Paunescu a mentionat ca sufera de o boala grava, fara sa-si faca public si diagnosticul.
„Zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esentiale. Concluzia nu e vesela. Visul dusmanilor s-a implinit: nu mai pot iesi din casa, cum as fi putut pana ieri. Acum, la aceasta raspantie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decat ca ar fi pacat sa ne despartim suparati”, a scris Paunescu in editorial.
Intre anii 1961 si 1977 a fost casatorit cu poeta Constanta Buzea, cu care are doi copii: Ioana si Andrei. Din 1990, este casatorit cu Carmen Antal, cu care are un copil, Ana Maria.
Sursa: AGERPRES
