„Sine ira et studio”
Episodul 2

Istoria blocarii adoptiei internationale in Romania
Cu zece ani in urma, Emma Nicholson a oprit adoptiile de la „Poiana Soarelui”, titra cotidianul Monitorul de Brasov, anul IV, nr. 917 din data de 18.06.2001… „voi merge in aceasta lupta, chiar si la Curtea de la Strasbourg daca este nevoie”. De atunci si pana astazi, Emma Nicholson a revenit obsesiv asupra acestei probleme, ridicand un zid de netrecut pentru a impiedica adoptia internationala in tara noastra:
• in octombrie 2001, Emma Nicholson a impus primul Moratoriu impotriva adoptiilor internationale pentru a bloca plecarea a cinci copii de la Complexul Educational „Poiana Soarelui” care au fost adoptati in anul 2000 de catre familii din strainatate cu Sentinta irevocabila si executorie.
• in februarie 2004, Emma Nicholson, a impus al doilea Moratoriu abuziv si ilegal, distrugand copilaria si viitorul copiilor cu probleme de sanatate, cazuri exceptionale.
• Drama acestor copii care in ultimii ani au fost retrasi din asistenta maternala pentru a fi reinstitutionalizati in diverse centre de plasament, desi unii dintre ei au o familie gata sa-i primeasca, este inimaginabila. Doar mintile bolnave si sufletele uscate pot lupta timp de 10 ani impotriva dreptului natural al copiilor orfani de a avea parinti. Este regretabil faptul ca Guvernul Romaniei nu a inteles pana in prezent ca institutiile de ocrotire nu pot inlocui familia iubitoare si permanenta.
• In februarie 2009, premierul Emil Boc a numit-o pe Emma Nicholson in functia de inalt reprezentant al Guvernului pentru protectia copilului (cotidianul Gandul – 21 iulie 2009). Din postul de inalt reprezentant, aflat in structura Secretariatului General al Guvernului, aceasta a continuat sa cimenteze Moratoriul impus de ea insasi Romaniei impotriva adoptiilor internationale, pe baza unor acuzatii nefondate si neprobate niciodata. In aceasta perioada, Emma Nicholson daca era un expert de buna credinta ar fi ajutat statul roman sa puna la punct sistemul romanesc de adoptii. Daca era un adevarat expert in problematica copiilor orfani ar fi stiut cum trebuie constituite cele mai sigure mecanisme institutionale privind procesarea cererilor de adoptii internationale si monitorizarea serviciilor post-adoptie.
• In martie 2011, chemata de Secretariatul General al Guvernului sa-si exprime o pozitie oficiala in legatura cu modificarea legii adoptiei, Emma Nicholson nici nu a vrut sa auda: „Am o pozitie foarte clara fata de aceasta propunere. Este o greseala si ii va face rau Romaniei ca natiune, va fi daunatoare copiilor ….” Ostentativa, chiar revoltatoare a fost si afirmatia ei despre romanii plecati in strainatate care vor sa adopte din Romania: „au emigrat pentru a-si asigura supravietuirea economica, ceea ce inseamna ca nu obtin joburi foarte bine platite astfel incat sa poata sa-i intretina pe copii. … Argumentul ca familiile de romani din strainatate vor copii nu se sustine, nu sta in picioare nici in privinta drepturilor copilului, nici in datoria Guvernului Roman fata de ei sau in situatia economica mai buna din strainatate”, a declarat Nicholson. Baroneasa afirma ca propunerea incalca de fapt Conventia ONU privind Drepturile Copiilor, „care se regaseste in legislatia romaneasca, unde adoptia internationala este considerata ultima solutie.”
Adevarul este ca, Conventia ONU prevede reinstitutionalizarea ca fiind ultima solutie, dupa ce au fost parcurse toate etapele, adica:
• reintegrare in familia naturala / largita,
• adoptie in familia largita,
• adoptie nationala,
• adoptie internationala,
• reinstitutionalizare.

Din pacate, Romania incepe cu institutionalizarea copiilor abandonati si finalizeaza cu reinstitutionalizarea acestora, sarind in mod ilegal si nedrept peste celelalte etape.
Repetarea obsesiva a acestei minciuni si intregul arsenal de tactici manipulative au instigat multi oameni impotriva adoptiei internationale. Impotriva tuturor minciunilor proferate cu nonsalanta de Emma Nicholson timp de 10 ani, cum ca, „strainii adopta copii din Romania pentru trafic de organe”, orice stat si-ar fi aparat dreptul la imagine si ar fi atacat in justitie pentru calomnie si defaimare, cerand probe. Cine ii da dreptul Emmei Nicholson sa vina in Romania doar pentru a condamna copiii orfani la o viata fara familie, fara ACASA, fara viitor? In schimb, Guvernele Romaniei au ingenuncheat rand pe rand in fata Emmei Nicholson, au acceptat si au tolerat toate actiunile de defaimare ale acesteia cu privire la adoptia din Romania. Unde este raspunderea guvernantilor platiti din bani publici pentru a rezolva si aceste probleme? Unde este raspunderea parlamentarilor care au votat de doua ori aceasta lege, care nu realizeaza interesul superior al copiilor?

La toate deserviciile aduse Romaniei, pentru ca acesti copii sunt de fapt Romania, apoi societatea civila, mass-media si abia la urma vin institutiile statului, adaugam si dispretul Emmei Nicholson ajuns la rang de decizie: „este gresit sa spunem ca trebuie sa raspundem romanilor din strainatate care vor copii. Datoria Guvernului este fata de copii si fata de familiile din care ei provin”, preciza Nicholson in cotidianul Adevarul (7 martie 2011). Consideram un afront adus insasi identitatii noastre nationale aceasta judecata asupra dorintei familiilor de romani din strainatate de a adopta. Adaugam la cele spuse umilinta la care sunt supusi romanii cu dubla cetatenie din strainatate, carora votul Senatului le da dreptul sa adopte doar „daca au domiciliul in Romania si au locuit efectiv si continuu pe teritoriul Romaniei in ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare”. Ca atare, romanii din tara dar si cei din strainatate care vor sa adopte un copil, sunt pusi in continuare la zid de legea adoptiei nationale. Comisia Europeana deruleaza in prezent in mediul scolar romanesc o campanie de informare si comunicare „Europa, casa noastra”. O invitam pe Emma Nicholson sa constientizeze ca familiile de romani din strainatate sunt o mica parte din acest concept – „Europa, casa noastra” si ii reamintim ca Rezolutia Parlamentului European din 19 ianuarie 2011 recomanda relaxarea adoptiilor in tarile europene.
„Nu e treaba Parlamentului European sa se ocupe de adoptiile internationale”…”Adoptiile europene nu exista. Este un lucru fals. Parlamentul European incearca sa se ocupe de un lucru pentru care nu are competente.”, considera Emma Nicholson. (cotidianul Adevarul, 7 martie 2011). Reamintim clasei politice nevoia de demnitate si de aparare a interesului cetatenilor romani, indiferent de rezidenta, statut social, etnie, varsta si stare de sanatate.
Fata de aceeasi problema, Bogdan Panait (secretar de stat, directorul Oficiului Roman pentru Adoptii) are pareri diferite. El sustine ca aceasta ultima Rezolutie a Consiliului Europei arata clar ca minorul trebuie sa creasca in familie. „Si aici trebuie sa spun ca partea romana din PE a avut un mare merit, ceea ce nu s-a spus in presa romaneasca din pacate” a spus Panait (titreaza acelasi cotidian). Reamintim ca Oficiul Roman pentru Adoptii a prezentat Guvernului in octombrie 2009 un Memorandum prin care propunea redeschiderea adoptiilor internationale in favoarea copiilor care nu sunt ceruti in adoptie nationala, dar acesta a fost respins de premier.
Victimele Moratoriului si ale legii adoptiei care a mentinut si mentine in continuare Moratoriul sunt de fapt toti copiii reinstitutionalizati pentru care nu au fost identificate familii de adoptie nationala si care la varsta majoratului vor fi scosi din Centrele de plasament si expusi riscului excluziunii sociale, fara capacitatea de a se adapta la un alt stil de viata: fara ACASA, fara adapost, fara loc de munca, fara venituri, fara medic de familie, fara nici un fel de suport, multi dintre ei impinsi de disperare la tentativa de suicid, sau acte antisociale.
Nimeni nu isi asuma nici macar o clipa responsabilitatea a ceea ce li s-a intamplat acestor copii in ultimii zece ani, de la data blocarii procedurii de adoptie.
Timpul nu mai poate fi dat inapoi pentru a le oferi familia care le-a fost luata. Dar macar pentru cei condamnati la reinstitutionalizare actul justitiei supreme ar trebui sa se implineasca!
Problema adoptiei nu se rezuma doar la respectarea drepturilor copilului. Adoptia copilului raspunde atat nevoilor copilului, cat si nevoilor familiei adoptatoare. Astfel, istoria ne arata ca patru dintre cei cinci imparati buni din Dinastia Antoninilor au fost adoptati:
• Traian, Imparat Roman in perioada 98 – 117 a fost adoptat de Nerva;
• Hadrian, Imparat Roman in perioada 117 – 138, a fost adoptat de Traian;
• Antoninus Pius, Imparat Roman in perioada 138-161, a fost adoptat de Hadrian;
• Marc Aureliu, Imparat Roman in perioada 161 –180, a fost adoptat de Antoninus Pius.
Adoptia nationala sau internationala reprezinta una dintre cele mai nobile cai de a ne salva umanitatea din noi insine si trebuie sa fie o consecinta fireasca a functionarii unui stat de drept in care ocrotirea copilului inseamna in primul rand dreptul la o familie.
In acest sens, Asociatia Catharsis Brasov a incurajat permanent adoptia nationala si sustine dreptul fiecarui copil orfan la o familie. De-a lungul anilor s-a constat urmatorul fenomen: copiii de etnie roma, cei cu varsta peste 5 ani si mai ales cei cu dizabilitati nu sunt ceruti in adoptie nationala. Pentru respectarea si garantarea dreptului la o familie a copiilor lipsiti definitiv de ocrotire parinteasca, indiferent de varsta, etnie, stare de sanatate, religie, sex, Asociatia Catharsis Brasov a prezentat Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputatilor un proiect de modificare a Legii adoptiei, motivat, sustinut si argumentat de articole si paragrafe din Acte Internationale de Drept privat care reglementeaza adoptia internationala.
Asteptam cu totii in noua sesiune parlamentara o noua lege a adoptiei, o lege care sa garanteze realizarea interesului superior al copilului prin adoptia sa de catre o familie iubitoare, indiferent de cetatenie si resedinta.

Stefan Caraiman

Share on Facebook

Tweet

Follow us