Aghiasma Mica din Vinerea Luminata
Prima vineri de dupa Pasti, numita Vinerea Luminata, pentru ca face parte din saptamana cu acelasi nume, este sarbatorita de crestinii ortodocsi cu acelasi fast ca Vinerea din Saptamana Patimilor. Aceasta zi este marcata de un ritual al apei, inteleasa ca sursa a vietii, ca elixir universal (vindeca boli, readuce organismul la viata – „apa vie”), dar si ca modalitate de curatire, atat fizica, cat si spirituala (agheasma – apa sfanta a crestinilor). Numele oficial al sarbatorii din calendarul religios este Izvorul Tamaduirii.
In aceasta zi toate apele sunt sfintite, de aceea exista un obicei respectat in fiecare an de curatire a fantanilor din sat, iar animalele se stropesc cu apa pentru a fi sanatoase.
Legenda spune ca Maica Domnului a construit o fantana, nu departe de Ierusalim, si care doar in Vinerea Scumpa are apa. Cel ce bea sau se spala cu aceasta apa sfanta se va insanatosi de orice boala ar avea.
Incepand cu Vinerea Scumpa „se da dezlegare” la ploi. Oamenii scot icoanele din biserica, iar preotii fac slujbe pe camp pentru ca ploaia sa se abata si pe meleagurile lor. Iar pentru a-si atrage bunavointa lui Dumnezeu, crestinii cinstesc aceasta zi mergand la biserica si rugandu-se.
Unul dintre marile pericole care pot ameninta gospodariile oamenilor este grindina. In viziunea populara, picaturile de gheata nu cadeau pur si simplu din cer. Astfel, se credea ca balaurii din cer se certau uneori intre ei, se loveau cu ghearele si suflau unul asupra altuia aburi de gheata. Panza de gheata cobora pe campurile oamenilor care nu au respectat anumite sarbatori din an.
In popor mai este cunoscuta drept Vinerea Scumpa, fiind Vinerea Neagra, sau Vinerea Mare, de dinaintea Pastelui.
Sarbatoarea are si o istorie, veche de 1.500 de ani, avandu-si originea in perioada domniei imparatului bizantin – Leon cel Mare, elvavios si binecredincios. Pe cand inca nu era pe tronul Bizantului, Leon a intalnit un orb, pe care l-a luat de mana spre a-l calauzi. Acest batran, insa, era un om luminat de Dumnezeu si neincetat predica crestinilor ca, in padurile imperiale, sunt izvoare si lacuri ce sunt ocrotite de Maica Domnului, aparatoarea sihastrilor din acele locuri.
