AGRI – o nouă Å£eapă dată de CIA României?

In publicatia Vocea Rusiei a aparut un comentariu al domnului Valentin Vasilescu, pilot de aviaÅ£ie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenÅ£iat în ÅŸtiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din BucureÅŸti-promoÅ£ia 1992, despre proiectul azero-georgian-român AGRI.

 

Azerbaidjan–Georgia–România Interconnector (AGRI) este un proiect pentru transportul gazelor naturale provenite din Azerbaidjan, prin Georgia, de la terminalul Sangachal din Azerbaidjan, spre terminalul Kulevi, de pe malul Mării Negre, din Georgia. De aceea va trebui construit un terminal de lichefiere a gazului la Kulevi. De aici, gazul lichefiat ar fi transportat cu vase de tip tanc GNL (gaz natural lichefiat) către România la ConstanÅ£a, unde va fi construit un alt terminal, de regazeificare a gazului, care va fi apoi pompat în sistemul de transport al României.

Capacitatea de transport prin proiectul AGRI este analizată în trei variante: 2 miliarde de metri cubi de gaze pe an, 5 miliarde de metri cubi ÅŸi 8 miliarde de metri cubi. Cel puÈ›in 2 miliarde de metri cubi ar fi trebuit să rămână pentru necesarul intern al României, iar alte 3-6 miliarde ar urma să fie pompaÅ£i spre Ungaria, prin conducta Arad-Szeged ÅŸi mai departe către piaÅ£a Uniunii Europene.

 

Studiile de fezabilitate ÅŸi construcÅ£ia terminalelor pentru AGRI se vor întinde pe o perioadă de 5 ani. ConstrucÅ£ia este programată să înceapă în trimestrul al IV-lea al anului 2014. Numai că, zăcământului de la Shah Deniz, inaugurat în 2006, produce acum doar 8 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an È™i abia în 2017, când va fi lansată cea de-a 2-a fază de exploatare a zăcământului de la Shah Deniz, se prevede o producÅ£ie suplimentară de 16 miliarde de metri cubi de gaz È™i Azerbaidjanul va putea să furnizeze cantitatea necesară de gaz pentru AGRI. Shah Deniz are ca acÅ£ionari BP (operator tehnic) 25,5%, Statoil (Norvegia) 25,5%, Naftiran Intertrade Company (NICO – companie iraniană de petrol ÅŸi gaze cu sediul în Marea Britanie) 10%, Total (FranÅ£a) 10%, LukAgip (joint venture Lukoil Rusia – Agip Italia) 10%, TPAO (compania naÅ£ională turcă de petrol ÅŸi gaze) 9% ÅŸi SOCAR-10% (compania azeră de stat).

Între timp, în octombrie 2011, Azerbaidjanul ÅŸi Turcia (prin companiile Socar ÅŸi Botas) au semnat, la Izmir, un acord de realizare a unui nou gazoduct, denumit Trans Anadolu (TANAP), care se va întinde de la frontiera de est a Turciei până la cea de vest, cu Bulgaria sau Grecia. El fiind o prelungire spre vest, a gazoductului Baku-Tbilisi- Erzurumn, dat în folosință în 2007. Trusturile BP, Statoil (Norvegia) ÅŸi Total (FranÈ›a), partenerii companiei de stat SOCAR din Azerbaidjan în proiectul Åžah-Deniz au confirmat oficial că vor participa la proiectul de construire ÅŸi exploatare a Gazoductului Trans-anatolian (TANAP). Practic, TANAP ar înlocui Nabucco pe teritoriul Turciei, având 1.790 km È™i o capacitate iniÅ£ială de transport de 16 miliarde de metri cubi pe an. În a 3-a e posibil să ajungă la 24 de miliarde de metri cubi pe an. Costurile de construcÅ£ie ale gazoductului TANAP sunt evaluate la 7–8 miliarde de dolari.

Ca o continuare a acestui proiect, în februarie 2012, consorÅ£iul care dezvoltă zăcământul de gaze naturale Shah Deniz din Azerbaidjan a anunÅ£at că a ales proiectul TAP ÅŸi a eliminat opÅ£iunea ITGI (Italia-Turcia-Grecia Interconnector) de pe lista conductelor luate în considerare pentru a transporta gaze naturale spre Europa. ITGI ar fi urmat să transporte în Italia gazele naturale azere ajunse în Grecia, ocolind Albania. Proiectul TAP ar urma să facă acelaÅŸi lucru, însă fără a ocoli Albania. AcÅ£ionarii TAP sunt firma elveÅ£iană Elektrizitats-Gesellschaft Laufenburg (42,5%), grupul german E.ON (15%) ÅŸi compania petrolieră norvegiană Statoil (42,5%), care face parte ÅŸi din consorÅ£iul Shah Deniz. Tot în 2012, trustul rusesc Gazprom ÅŸi compania azeră SOCAR au semnat ÅŸi ele o convenÅ£ie suplimentară la contractul aflat în vigoare, referitor la dublarea volumului livrărilor de gaz azer transportat pe gazoductul Gazi-Magomed-Mozdok (de la 3 miliarde de metri cubi în 2012, până la 7-15 miliarde de metri cubi pe an, începând din 2013). Din vremea URSS È™i până în 2007, gazele erau furnizate pe această conductă în sens invers, adică de către Rusia spre Azerbaidjan.

Costurile estimate pentru AGRI sunt: 1,2 milioane euro pentru o capacitate proiectata de 2 miliarde metri cubi; 2,8 milioane euro pentru o capacitate proiectata de 5 miliarde metri cubi; 4,5 milioane euro pentru o capacitate proiectata de 8 miliarde metri cubi. Costurile estimate pentru AGRI vor fi depăşite în condiÅ£iile în care nici unul dintre statele participante nu deÅ£ine know how în tehnologiile GNL. Modernizarea infrastructurii necesare de conducte ÅŸi costurile unei flote de vase cisternă de GNL pot È™i ele conduce la depăşiri masive de buget. Banii încă nu s-au găsit È™i supraoferta conjuncturală de gaz natural pe piaÅ£a europeană, determinată de succesul de proporÅ£ii al tehnologiilor de extragere a gazului din ÅŸisturi bituminoase în SUA ÅŸi de excesul de GNL pe pieÅ£ele internaÅ£ionale, face dificilă finanÅ£area proiectului AGRI.