Ajunul Sfantului Dumitru – Revelionul Pastoral intre 25 si 26 octombrie
« Hai la focul lui Samedru, hai la focul lui Samedru » striga flacaiandrii si copiii alergand in jurul focului.
Flacarile rugului dantuie vesele – explozie de vitalitate, de lumina si culoare in intunericul noptii, iar bradul inalt, aprins in mijlocul lor pare o torta uriasa inaltata ca o ruga spre cer…
Focul lui Samedru, « ceremonialul nocturn de innoire a timpului calendaristic » este un adevarat Revelion satesc, cu multiple semnificatii, ce are loc in noaptea de 25 spre 26 octombrie.
Diferit de Anul Nou Agrar care incepe odata cu germinarea semintelor – adica primavara, Anul Nou Pastoral este toamna.
Fiind legat de iernatul, imperechiatul si gestatul oilor si caprelor si in functie de ritmulvietii acestor animale, Anul Pastoral este impartit in doua anotimpuri egale : o iarna fertila intre 26 octombrie – 23 aprilie si o vara sterila intre 23 aprilie- 26 octombrie. ( Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste ani).
Ulterior crestinismul a investit ca patroni ai anotimpurilor pastorale pe Sf. Gheorghe ( serbat la 23 aprilie) denumit in popor Sangiorz – despre care se spune ca incuie iarna si infrunzeste codrul si Sf. Dumitru sau Dimitrie ( 26 octombrie) denumit Samedru, cel care incuie vara si desfrunzeste codrul.
Acestea sunt puncte principale de reper ale pastorilor, asa cum alte date calendaristice fixe investite cu sarbatori religioase sau profane, sunt puncte de reper in activitatea agricultorilor, pomi-viticultorilor sau apicultorilor.
“Argumentele care sprijina ipoteza ca Samedru a functionat ca inceput de anotimp tin nu numai de domeniul culturii populare, ci si de cel economic – sfarsitul varatului si inceputul iernatului, incheierea fermentatiei vinului, ziua soroacelor- si biologic – inceputul ciclului de reproductie a oilor si caprelor, desfrunzitul codruluiâ€. (Ion Ghinoiu – Sarbatori si obiceiuri romanesti)
Este interesant in acest sens creatia populara – credintele, legendele, basmele existente, in care Samedru este un om obisnuit, intr-o varianta fost pastor care traia singur cu turma la munte, intr-alta un pazitor de vaci. Cea mai interesanta insa este aceea care circula in judetul Muscel, in care este reprezentat ca un barbat frumos care peste zi are infatisarea unui porc (simbolul zoomorf pentru spiritul graului) – de fapt legenda care a inspirat “Povestea porcului†a lui Ion Creanga ( Tudor Pamfilie – Sarbatorile la romani).
