Al cui este Statul Român actual?! (1)
„Realitatea tragică a vieţii noastre de stat e nespusa mizerie a populaţiunilor de jos, e stoarcerea lor prin nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu seamă din străini, e uşurinţa şi lipsa de caracter înviaţa publică, e putrejunea bizantină a puilor de fanarioţi care, sub masca interesului general, fură de sting, fie pe calea diurnelor şi lefilor nemeritate, fie prin arendarea moşiilor statului, fie pe alte mii de căi. Comedia consistă însă în minciuna vecinică a constituţionalismului, în pretextarea diferitelor libertăţi publice, a civilizaţiei şi a altor mofturi pentru a acoperi unica tendenţă a acelei negre mulţimi de liberali care nu caută, nu visează decât puterea statului, pentru ca prin mijlocul ei să prade” (M. Eminescu, „Ne e silă”)
Naţiunea este un Destin sfânt lăsat de Dumnezeu întru conlucrare cu El, şi care nu se formează de azi pe mâine. Pe de o parte Ea poate fi îngăduită şi atunci atinge o durată anume sau poate fi binecuvântată de Sus intrând astfel, în veşnicie. Elita naţionalistă conducătoare apără Naţiunea creştină de prigoana prăduitorilor de neam, netejindu-i Calea destinului dacoromân în marşul lui spre Înviere.
Naţionalismul nostru creştin-ortodox fiind profund adânc şi permanent înrădăcinat în Tradiţie, Datini, Obiceiuri – Istoria sa, trebuie neîncetat să declanşeze procesul de reînnoire sufletească, religioasă a Naţiunii, respectiv a Statului naţional creştin. „Cei care vor azi, avertiza marele Român naţionalist-creştin, Dr. Ion Moţa, să desfiinţeze naţionalismul românesc cel adevărat şi deplin, vor trebui să biruiască în noi întreaga noastră istorie, să sfărâme în întregul popor înţelepciunea stratificată de veacuri, să dărâme în noi echilibrul tradiţiei naţionaliste strămoşeşti, să reducă întregul popor la o amnezie, la o uitare a propriului trecut, a propriilor răni, într-un cuvânt să se ia de piept cu acel uriaş de granit, înfipt voiniceşte, cu opinca lată, în tot ce a fost până acum viaţa şi speranţa românească. Grea sarcină !” (Ion Moţa,Cranii de Lemn. Ed. Sânziana. Bucureşti, 2007, p.156).
Revizuind şi îndrumând permanent structura noastră spirituală, etnogeneza, Elita creştin-ortodoxă conducătoare atinge prin spiritul ei de jertfă: esențialul ! Elita naţionalist-creştină, cunoscând ierarhia entităţilor, a principiilor, a virtuţiilor, a lucrurilor, a esenţelor, a chemărilor, a alegerilor, a răscrucilor, pătrunde sensul lor moral-religios – Crucea, călăuzindu-le creativ spre deplina armonie a Naţiunii. „Poporul român spunea înţeleptul creştin muscelean de Argeş, Petre Ţuţea e una din minunile lui Dumnezeu în marşul Lui pe pământ.” (Petre Ţuţea, Între Dumnezeu şi Neamul meu. Editura Anastasia, Bucureşti, 1992, p.22).
Neîntâmpinarea lui Dumnezeu în marşul Său geto-dac şi nerecunoştiinţa faţă de Străbunii dragi şi Strămoşii legendari, face astăzi irealizabilă unirea daco-română. „Ceea ce azi şi mâine ar trebui să ne unească ar fi gratitudinea faţă de înaintaşi (şi faţă de Dumnezeu n.a.), (pe care nu îi cunoaştem suficient), respectul pentru zestrea primită (pe care o ignorăm şi nu-i mai vedem valoarea), pietatea faţă de cei care au murit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi închisori (faţă de care avem o datorie neîmplinită încă)” (Radu Preda, Al doilea Secol Românesc – Repere social-teologice, Lumea Credinţei, Bucureşti-2020, p.23).
Naţionalismul valah, creştin-ortodox, păstrează imperios integritatea sufletească, tradiţională, culturală şi cultă, încât fiinţa Neamului nostru, permanent se spiritualizează religios, circumscriindu-se chemării – alegerii Mântuitorului Hristos. Fiinţa dacoromânului creştin – ortodox se înnobilează divin, hristic. Sângele cuminecându-se izbăvitor dreptei credinţe, spiritualizează gena, etnogeneza Neamului, condiţie sine qua non pentru mântuirea neamului binecuvântat şi ales.
Iată, cum grăieşte atât de viu şi de esenţial în acest sens istoricul Mircea Platon: „A-ţi păstra integritatea sufletească şi intelectuală nu e uşor într-o lume podidită de semne, minuni, profeţii, cuvinte şi indicatoare false. Dar a-ţi păstra integritatea sufletească şi intelectuală e esenţial dacă vrei să devii deschidere către Hristos în lume. Nu-L poţi indica pe Hristos dacă nu ştii unde este El. Şi nu poţi şti unde este dacă nu ai fi deja cu El… De aceea, a fi Creştin ortodox în lume nu înseamnă doar a-ţi vedea de propriul suflet. Ci e însoţirea cu Hristos, cu Fiul care S-a jertfit pentru că Dumnezeu Tatăl atât a iubit lumea încât L-a jertfit pe Fiul Său. A fi Creştin înseamnă, deci, a umbla prin lume cu Hristos. A vedea lucrurile în Hristos. A vedea toate lucrurile în Hristos. Nu există lucruri la care nu ne este îngăduit, ca şi Creştini, să ne uităm în Hristos. Nu există lucruri asupra cărora nu ne e îngăduit să lucrăm întru Hristos. E greu,… dar e frumos pentru că libertatea e frumoasă… Dumnezeu ne cheamă la El şi ne cheamă să lucrăm, liturgic, ascetic, profetic, apologetic sau chiar prozaic, la mântuirea lumii. Şi mântuirea lumii începe, poate, cu mântuirea noastră…
Iisus Hristos este Dreptul lui Dumnezeu, Dreapta Lui, Dreptatea Lui. Este îndreptarea lumii. Prin Întruparea şi Jertfa Sa, Hristos îl îndreaptă pe om nu în sensul că-l repune într-un raport corect cu Dumnezeu; Hristos nu-i aplică o corecţie omului, şi nici doar o tămăduire, ci îl îndrumă pe om, în El însuşi, pentru ca acesta să-şi poată vedea sensul său ultim. Omul îndreptat este omul în Hristos, este omul care nu are alt principiu de viaţă şi nici o altă ţintă decât pe Dumnezeu. Prin omul îndreptat se îndreaptă şi lumea, istoria întreagă îşi dobândeşte sensul ei ultim,«istoria îşi are obârşia şi ţinta finală în Hristos».” (Mircea Platon/ Gheorghe Fedorovici, Măsura Vremii: Îndemn la Normalitate, Bucureşti, Predania, p. 137-139, 232).
Menirea, demnitatea de naţionalist este superioară celorlalte trepte şi-l defineşte pe omul religios, întrupat Adevărului Hristic, Frumuseţii armoniei cosmice, realităţii polifonice într-o mistică filocalică a isihasmului carpatin, consubstanţială cu Neamul, atingând astfel, culmile transfigurării e-ului, prin aripile zborului azurului sofianic. „La baza fiecărui tip naţional acţionează un model dumnezeiesc etern pe care acea naţiune are să-l realizeze şi în sine cât mai deplin… Naţiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. În fiecare arată o nuanţă din spiritualitatea Sa nesfârşită. Le vom suprima noi, vrând să rectificăm opera şi cugetarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie! Mai degrabă vom ţine la existenţa fiecărei naţiuni, protestând când una vrea să oprime sau să suprime pe alta şi propăvăduind armonia lor, căci armonie deplină este şi în lumea ideilor dumnezeieşti” (Dumitru Stăniloae, Ortodoxie şi Naţionalism-2011, p. 9, 11).
Radiografia doctrinei liberale a configuraţiei geo-politice, cultural-spirituale, social-economice a statului român modern al Principatelor Unite, făcută cu notorietate de rafinat jurnalist, cu acurateţe de magistru al condeiului, cu har de autoritate imperioasă, cu nimb aristocrat-naţionalist, cu acrivie de Sacerdot al Neamului, de Mihail Eminescu este profetică, aproape identică cu a statului român actual. „Oamenii noştri sunt de un cosmopolitism sec, amar, sceptic – ba şi mai mult: au frumosul obicei de-a iubi orice-i străin, d-a urî tot ce-i românesc. Noi am rupt-o cu trecutul fie ca limbă, fie ca idee, fie ca mod de a privi şi a cugeta; căci altfel n-am putea trece în ochii Europei de naţiune civilizată… Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literaţi şi jurnalişti ce nu ştiu a scrie, actori ce nu ştiu a juca, miniştri ce nu ştiu a guverna, financieri ce nu ştiu a calcula… şi de-aceea atâtea schimbări de ministeriu, de aceea atâtea falimente.Vei afla mai lesne oameni ce pun la vot existenţa lui Dumnezeu – decât suflete înamorate în limba şi datinile străbunilor lor, decât inimi care să iubească caracteristica cea expresivă a poporului nostru – , minţi ocupate cu cestiuni de viaţă ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizaţiuni….
Femeia poporului nostru nu lucrează… are cu ce trăi; bărbatul nu lucrează, căci n-are la ce lucra – toate fabricile din lume concură cu mizerabila sa meserie. Cât despre inteligenţa noastră – o generaţiune de amploiaţi… de semidocţi… oameni care calculează cam peste câţi ani or veni ei la putere… inteligenţă falsă, care cunoaşte mai bine istoria Franciei decât pe-aceea a României – fiii unor oameni veniţi din toate unghiurile pământului, căci adevăraţii copii de român încă n-au ajuns să înveţe carte: oameni în fine care au făptură şi caracter de la taţii greci, bulgari şi numai numele de la mumă – de la dizgraţiata Românie. Şi încă dacă şi-ar fi câştigat prin ceva dreptul de-a se numi român; dar nu. Ei îşi urăsc ţara lor mai rău şi mai cumplit decât streinii.
O privesc ca un exil, ca o supărătoare condiţiune a existenţei lor… ei sunt… cum o spun înşii, români de naştere, francezi în inimă – şi dacă Franţa le-ar procura semidocţilor noştri avantajele pe care li le dă nefericita lor patrie – ei ar fi emigrat de mult… cu toţii!” (Eminescu, Geniu Pustiu I. Tasso-n Scoţia în, Opere II. Proză. Teatru. Literatură populară, Coord. ediţiei: acad. Mihai Cimpoi, Ed. „Gunivas”, p. 9)
Acest monolog a fost intrepretat artistic, impecabil de Micul-Mare Patriot Rareș, Mugurele de Dumnezeu şi de Neam, de 7 anişori din tărâmul eminescian Botoşani, la emisiunea lui Virgil Ianţu despre 1 Decembrie 2022 – Ziua naţională a Românilor.
În statul român actual, doctrina neoliberală conlucrând mână în mână cu cea social-democrată a fraternizat politic în vederea distrugerii moral-religioase, culturale şi economice a Naţiunii, făcând din statul lor un Cerşetor pe care UE, marile Trusturi, străine, FMI-ul, BM, BNR, ONG-urile şi baronii interni asmut haitele de câini maidanezi.
Nu numai, doctrina politrucilor de azi, devine dramă şi tragedie pentru poporul român, atât cât a mai rămas drept măritor creştin, ci şi putinţa neputinței lor. Dărâmând pilonii pe care se sprijină Naţiunea creştină: Familia, Şcoala, Armata, Biserica, Sănătatea, cuplul liberalo-social democrat aderă la concepţia zoologică a omenirii, scoţându-l pe Om din zidirea lui harică, aşa cum l-a zămislit spiritual Dumnezeu, într-un ins vis-a-vis de sine, de natură dar şi vis-a-vis de lume.
Din clopotniţele prăfuite ale ex-statului comunist ies cucuvelele democratice care în zborul nocturn lansează ţipete prevestitoare de dezastru pentru ţară şi popor. Viitorul previzibil, preconizat de cucuvelele neodemocratice din România lor de azi, sugerat de Iluminaţi globalişti este cel al unui anti-decalog.
Poruncile 1-4, privind Divinitatea sau orice formă de religiozitate sunt lovite de nulitate. Urmează delaţiunile împotriva părinţilor şi evident, negarea rolului familiei, descoperirea „complexului oedipian”, suspendarea poruncii a 5-a, uciderea din plăcere, negând porunca a 6-a, după care s-a înlocuit porunca a 7-a, cu desfrâul generalizat şi legalizat, apoi s-a dizolvat proprietatea privată, fiind înlocuită cu furtul generalizat, în speţă politicianist, continuând cu aşezarea pe soclu a minciunii, delaţiunii, propagandei mincinoase, generalizând invidia şi ura tuturor împotriva tuturor şi culminând cu, să pofteşti tot din tot cea mai rămas săracului român!
Va urma
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu, Cavaler de Clio
Sursa: art-emis.ro
