ALFRED NOBEL SI MIRCEA CARTAREL
A avut loc, in sfarsit, asteptata ceremonie de nominalizare a Premiului NOBEL pentru literatura. Ei bine, din nou o nedreptate a Occidentului. Mircea Cararescu, speranta ultimului cincinal la ICR, avandu-l in frunte pe atat de versatilul Horia Patapievici, iar n-a fost bagat in seama! Chit ca a fost promovat si tradus in nestire pe jumatate din suprafatza Pamantului…
Ce este sigur, ne-au informat surse serioase din interiorul institutiei, anul acesta "notorietatea" castigata astfel il urcase intre primii 100 de potentiali … nominalizati la ravnitul Premiu instituit de inventatorul dinamitei. Dar, mai degraba, cartile sale au fost dinamita care a …aruncat in aer nu prea onorabila institutie damboviteana! Caci Mircea Cartarescu a ramas cumva acelasi scriitor ambigu, ce nu genera emotii, lipsit de anvergura unor pretentii in care doar genunchiul broastei putea fi o stacheta…
Indoieli adevarate exprima insa cunoscutul grafician Eugen Mihaescu, ce scria de curand: "Mi-am amintit cateva randuri pe care le-am notat pe 8 octombrie 2009, dupa ce am asistat intamplator la o lansare de carte la Paris:
(…) In afara fondurilor risipite pentru traducerea volumului “L’aile tatouée” (in romaneste “Orbitor-Aripa dreapta”), Institutul Cultural Roman i-a oferit autorului Mircea Cartarescu, din bani publici, si un sejur la Paris. L-am zarit, pe 7 octombrie, in libraria “L’écume des pages” invartindu-se printre standurile de carti, cu un pahar de carton in mana, strivit de notorietatea castigata pe banii statului roman. Astepta “asaltul” admiratorilor invitati sa-i solicite autograful pe volumul mirosind inca a cerneala. N-a fost sa fie! N-avea cum sa fie, cu toti banii cheltuiti de Romania! Cateva minute inainte de ora anuntata, libraria, cam inghesuita din cauza spatiului prea stramt, a parut neincapatoare cand si-a facut aparitia Institutul Cultural Roman de la Paris, reprezentat de directoarea Carneci Magda (ca o Walkirie incaruntita) si de fotograful om-la-toate, mai preocupat de propria sotie, pe care o urmarea din ochi si obiectiv, ca sa nu scape pruncul agatat intr-un ham pe burta.
Curand, tantos, si-a facut intrarea Edy Reichmann, imigrant de meserie, colaborator din cand in cand la “Le Monde”, autorul celor doua cronici care au aparut in cotidianul francez si care erau expuse in vitrina librariei. Trei romani din “imigratie” s-au apropiat pentru pupaturi. Autorul (mult mai scund si mai urat decat mi-l imaginam) a zambit fericit ca trebuie sa se incline ca sa o sarute pe pitica Wanda Mihuleac, odrasla securista stabilita la Paris.
Cand, in fine, a aparut si Nicolae Manolescu, ambasadorul Romaniei la UNESCO, insotit de fetita de noua ani, care tine locul nevestei, s-a trecut la bla-bla-ul de rigoare. Baconschi a tras chiulul, nu-i nimic, afla el, Zeus, si il rezolva! A vorbit Reichmann, cu o voce mica si hrapareata, inghitind vorbele, fericit ca lipsa microfonului camufleaza saracia de idei si franceza stalcita. S-a inteles perfect cuvantul “scatologie” — pe care l-a repetat de mai multe ori — o notiune pe care atat vorbitorul, cat si scriitorul o cunosc foarte bine, fiind mari amatori. Edy a continuat cu o bombaneala pripita, in care a rezumat laudele nesemnate si deci neasumate (le-o fi scris Cartarescu?), de pe coperta a IV-a a volumului proaspat lansat: “cel mai mare…cel mai publicat”. A incheiat discursul cu “nu ne mai ramane decat sa asteptam premiul Nobel”. In acel moment, Cartarescu a zambit discret, bataindu-se de pe un picior pe altul, ca un catel dresat. Ii mai venise inima la loc dupa chestia cu “scatologia”, care ii placea, nici vorba, dar parca nu suna bine in acel decor si il facuse sa rostogoleasca ochii spre vorbitorul gangavit.
Ceremonia s-a incheiat prin interventia responsabilului de carte, care nu contenea sa multumeasca Institutului Cultural Roman pentru contributia substantiala care l-a facut cunoscut in Franta pe Cartarescu. Asteptam, si noi, cifre exacte pe site-ul ICR!
Atmosfera s-a mai animat cand cei cativa clienti intamplatori au fost nevoiti sa ramana in librarie, pentru ca afara ploua cu galeata. Cand stropii s-au mai rarit, Reichmann a iesit sub o umbrela de cucoana si s-a oprit sa-si mai citeasca o data articolele expuse in vitrina…
Despre Cartarescu s-a spus, …destul!
Despre Premiul Nobel pentru literatură 2012 trebuie spus ca fost acordat autorului chinez Mo Yan, considerat a fi răspunsul Chinei pentru Franz Kafka sau Joseph Keller. Acesta a fost ales de comitetul Nobel dintr-un total de peste 210 scriitori eligibili pentru câÅŸtigarea celui mai râvnit premiu în literatură. Mo Yan, unul dintre cei mai celebri scriitori chinezi ai momentului ÅŸi unul dintre "cei mai pirataÅ£i autori chinezi ai tuturor timpurilor", potrivit criticii de specialitate, a fost premiat pentru modul "de un realism halucinatoriu în care îmbină poveÅŸtile populare cu istoria ÅŸi contemporanul", potrivit comitetului Nobel.
N.R.
Despre “scatologie”, asta ca o continuare, conform DEX ONLINE:
SCATOLOGÍE, scatologii, s. f. Glumă, afirmaÈ›ie sau scriere în care se vorbeÈ™te de lucruri triviale, scabroase (legate de excremente). ♦ (Med.) Tendință patologică de a utiliza cuvinte scabroase. – Din fr. scatologie. Sursa: DEX '98 (1998) |
SCATOLOGÍE s.f. Glumă sau literatură scabroasă în care se fac aluzii la tot felul de murdării; coprolalie. [Gen. -iei. / < fr. scatologie, cf. gr. skor – excrement, logos – vorbire]. Sursa: DN (1986) |
SCATOLOGÍE s. f. 1. glumă sau literatură scabroasă în care se fac aluzii la tot felul de murdării; coprolalile. 2. (med.) tendință patologică de a utiliza cuvinte obscene, scabroase. (< fr. scatologie)
