Altfel despre Miorița? De ce nu un cowboy ironic sau un neguțător isteț?
Ce poate fi salvat din această tulburatoare capodoperă literară pentru supraviețuirea României în mileniul III? „Concepţia pastorală despre lume și viață” nu te ajută să evoluezi în cadrele instituţionale ale veacului nostru (cu tot ceea ce înseamnă acțiune, competiție și globalizare).
Prosperul cioban moldovean ajunge victima rivalităţii mimetice şi ţinta invidiei feroce a doi competitori. Conflictul nu e reglementat legal, căci doar cetatea (şi nu plaiurile) are o judecătorie. Confruntarea se consumă în registrul împăcării metafizice – al reconcilierii cu sine, cu natura şi cu lumea înconjurătoare (Și de-a fi să mor / În câmp de mohor, / Să spui lui vrâncean / Și lui ungurean / Ca să mă îngroape / Aice, pe-aproape, / În strunga de oi, / Să fiu tot cu voi. – varianta cultă V. Alecsandri). Nu se înregistrează nicio reacţie de indignare, combativitate virilă sau acţiune preventivă. Ciobănaşul mioritic le cere, nu rudelor, ci chiar duşmanilor să-l îngroape aproape de stână…
De ce nu un cowboy ironic sau un neguțător isteț? La ce bun idolatrizarea păstorului temător?
Să ne întrebăm ce înțelege un copil de zece ani când aude prima oară, la gimnaziu, despre Miorița? Dragostea și afecțiunea pentru stăpân sunt naturale. Și un câine ciobănesc are o atitudine protectoare (și mult mai eficientă). Întrebarea cheie este alta: de ce baciul nu vede alt viitor istoric – alegând în schimb raptul cosmic? De ce Miorița nu vine cu soluții?
Cum se explică eşecul construcțiilor noastre politice și debilitatea socială? Nu suntem oare vinovaţi pentru c-am ales mai curând oiţa năzdrăvană în locul curajului şi al simţului pentru dreptate, probat pilduitor de Vitoria Lipan (în Baltagul)?
Ni se pare implauzibilă ipoteza unui ciobănaș-partizan angajat în luptă cu Securitatea prin munții Vrancei la 1949-1950.
La fel de greu îl vedem pe tânărul baci scandând lozinci anticeauşiste pe străzile din Timișoara la 16 decembrie.
În locul libertății, feciorul a ales moartea dacica și aneantizare impersonală. În locul apărării proprietății cu bata din dotare, flăcăul pare ca renunță la luptă ,desi aici e tot clenciul….
Să ne întrebăm: mai este actuală Miorița dacă vorbim despre viitor? Ce poate fi salvat din această tulburatoare capodoperă literară pentru supraviețuirea României în mileniul III? 
„Concepţia pastorală despre lume și viață” nu te ajută să evoluezi în cadrele instituţionale ale veacului nostru (cu tot ceea ce înseamnă acțiune, competiție și globalizare).
Trezit din somn unul din marile mituri ale românității pentru a-i arunca în față bănuielile unei generații ce nu se mai îmbată cu vorbe.
Adormirea agonică a Mioriței timp de 2.000 de ani ne interpelează pe toți, iar trezirea ei la o conștiință mai pură este pândită de un sacrificiu la care mulți tineri din ziua de azi au angoasa că vor fi condamnați.” (un fost prof…)
Foto: Picturi – Ciobănaşul, Nicolae Grigorescu
