Am lustrat cinema-ul inaintea polonezilor

Intr-una din serile trecute, Brasovul a gazduit o editie din Serile filmului polonez. Orice manifestare de genul asta este un prilej ideal de a familiariza audienta cu ultimele creatii cinematografice, daca nu cele mai bune macar cele mai recente ale tarii cu pricina. Din pacate, cinema-ul care l-a dat de Andrei Vajda nu avea pe lista pregatita pentru publicul brasovean decat filme de razboi sau cu subiecte din perioada imediat urmatoare celei de-a doua conflagratii mondiale.

Nu am vazut filmele, dar fiecare avea o scurta prezentare in pliantul de promovare. Fara exceptie, erau drame traite ba de un erou, da de o eroina, toate ambientate in atmosfera sumbra de care pomeneam. Se poate sa fi fost proasta inspirarie a celor care au facut selectia. Se poate sa nu fi avut de unde alege si cele mai acatarii creatii poloneze sa fi tratat toate aceeasi perioara neagra si traumatica. Nu cred ca-i scuza, insa, cu nimic pe promotori si pe producatori/regizori.

Acelasi lucru ni s-ar fi intamplat si noua daca ne-ar fi cerut cineva sa prezentam cinci/sase filme romanesti cu subiect contemporan in urma cu 6-7 ani. Toate, dar absolut toate se hraneau din ceausismul secat de inspiratie, care atragea ca un magnet damnat si bloca in acelasi timp ideile oricarui regizor.

A fost blestemul cinema-ului mioritic sa nu poate iesi din transa ceausista vreme indelungata si sa nu poata produce decat pelicule murdare, violente gratuit, care se dispensau pana si de fir narativ.

Nu m-am asteptat, insa, ca polonezilor sa li se intample acest lucru. Or fi facut ei Solidarnosci si or fi avut teribila determinare de a institui Legea lustratiei, dar la nivel de cinema par sa fi ramas si ei blocati intr-o meandra a trecutului pe care nu o pot depasi.

Orice seara a filmului romanescu, exportata astazi in orice colt de lume, poate prezenta oricand cateva pelicule de Ursul de Aur ori Cannes. Pozitia Copilului, Dupa Dealuri, Toata lumea din familia noastra sunt doar cateva din cele mai recente creatii, despre care critica si publicul deopotriva s-au exprimat extrem de favorabil. Este superb ca am reusit macar sa lustram din imaginarul regizoral traumele comuniste. Se pare ca am facut-o, oricum, inaintea polonezilor.

 

Vifor Rotar