America își dă arama imperialistă pe față, prin presa americană
Va să zică îi ofensarăm rău pe americani, dacă presa din LA, orașul care va găzdui viitoarele Jocuri Olimpice, s-a azvârlit hămesită la gâtul unei puștoaice românce și la cel al Comitetului Internațional Olimpic. Cu a doua azvârlire menționată mai sus sunt perfect de acord, având în vedere controversele născute la JO de la Paris, când, pentru prima dată în istoria acestor jocuri un bărbat a bătut o femeie la box și i-a luat acesteia medalia.
Sau un câlcâi, tot al unei gimnaste românce, n-a atins covorul de concurs, aspect probat video de Nadia Comăneci, dar s-a considerat că a atins de către aiurita comisie de arbitraj, apoi de TAS.
Sau unde religia creștină a fost batjocorită copios de câteva femei cu bărbi, sau de bărbați sulemeniți și spoiți în femei, toate acestea fiind responsabilitatea CIO. Dar să acuzi o puștoaică, anume că nu a cedat o pârdalnică medalie de bronz pentru că n-are fair play, este de-o stupiditate a cărei duhoare s-a suit la cer, emanată pestilențial de un jurnalist sportiv american de la prestigiosul Los Angeles Times.
Gimnastele sunt în general minore sau abia au atins pragul majoratului, ele sunt practic tot copii, care plâng când li se ia ceva pe drept sau pe nedrept, sau râd dacă li se dă ceva, tot pe drept sau pe nedrept. Din această perspectivă gimnastei americane de culoare nu trebuia să i se ia medalia, cum a reiterat Nadia, ci trebuia pur și simplu să se acorde două medalii de bronz, cum s-a mai procedat în astfel de cazuri încâlcite, pentru că ambele gimnaste o meritau. Gimnastele în general n-au maturitatea gândirii critice a Eticii Nicomahice aristotelice și nici nu le-o pretinde nimeni. Dar este adevărat că nici jurnaliștii sportivi nu prea au facultatea intelectuală a gândiri raționale și a judecății kantiene sintetice apriori, în general scriu prost, emotiv și agramat, exagerând mai întotdeauna lucrurile.
Trebuie să realizăm, însă, ce antipropagandă de presă vor încasa delegațiile românești peste patru ani la viitoarele Jocuri Olimpice de la Los Angeles, în special echipa de gimnastică, în orașul stupidului Bill Plaschke de la LA Times.
Un aspect care ar avea avantajele sale nebănuite, pentru că am conștientiza odată pentru totdeauna noi ca popor că americanii nu ne iubesc deloc, se folosesc de noi ca de niște unelte impersonale străbătute de prostie personalizată, pentru că slugărnicia loazelor de conducători ai noștri nu cunoaște limite, dar și pentru că mai întotdeauna ne fură peisajul și ne amețește lozincăreala calpă amerlocă.
Americanii nu respectă decât oamenii cu coloană vertebrală, nu p-ăia cu o macaroană fiartă în locul acesteia
Trei persoane în toată istoria noastră au știut să trateze demn cu americanii: Brâncuși, Ceaușescu și Nadia Comăneci. Iar de la sârbi, Josif Bros Tito și Novak Djokovic.
Cât despre modesta mea persoană,(pentru că sunt modest, dar să se știe!), în anul fatidic 2000 pe vremea când ocupam funcția de prefect CDR de Brașov și sărbătoream două milenii și șase ani de la nașterea lui Christos, dar și organizam alegerile prezidențiale și parlamentare în județul cu pricina, mă trezesc prin decembrie 2000 cu doi observatori americani aroganți în birou, care mi-au spus pe șleau că sunt trimiși să-mi supravegheze alegerile pentru că ar avea ei indicii, vezi Doamne! că s-ar pune la cale fraude, insultându-mă în față prin aceasta. Asta, după cele mai mari acuzații de fraudă din istoria alegerilor din Statele Unite, când G.W.Bush, cel mai prost președinte american din istorie după Joe Biden, a devenit președinte în urma fraudării evidente a alegerilor americane, chiar cu o lună înainte.
Le-am explicat această nepotrivită conjunctură observatorilor respectivi, anume că nu au calitatea etică pentru a supraveghea alegerile organizate de mine la Brașov, din moment ce n-au putut să le observe adecvat pe ale lor din SUA, și i-am poftit cu amabilitate afară, interzicându-le accesul în secțiile de votare.
Evident, m-am ales cu un protest de toată frumusețea al ambasadei SUA de la București, pe care l-am tratat cu sictir, transmis totuși verbal, nu scris, pentru că era prea jenant pentru americani să recunoască afrontul încasat de la un pârlit de prefect român.
Emil Constantinescu, președintele de atunci aflat tocmai pe picior de plecare, când a decorat toți prefecții CDR cu Steaua României, pe mine m-a ocolit pilduitor. Nu că mi-ar fi trebuit tinicheaua aia idioată și nesemnificativă. De atunci am devenit americosceptic, calitate cu care mă mândresc și astăzi și în care am de gând să persist. Cam așa ar trebui tratați americanii imperialiști în România, cu calm și respingere, cu amabilitate și cu dezgust. Dar iată ce a putut zămisli ipochimenul jurnalist american pe marginea bronzului câștigat conflictual de gimnasta româncă:
Duceți-vă dracului! Este concepția americană imperialistă despre colonia sa românească
Bill Plaschke, jurnalist sportiv cu o vastă experiență la Los Angeles Times, semnează un editorial intitulat: „Păstrează-ți medalia! Gimnasta Jordan Chiles ar trebui să respingă decizia eronată a CIO”.
„Situația este complicată, însă mesajul ar trebui să fie simplu. Atunci când zeii olimpici corupți apar la ușa lui Jordan Chiles, cerându-i medalia de bronz, gimnasta ar fi trebuit să le răspundă cu 3 cuvinte: Duceți-vă dracului! Este medalia ei, a câștigat-o corect, definitiv, nu își are locul în controversă. Medalia nu are ce căuta în România, ci într-un singur loc, acum și pentru totdeauna: în jurul gâtului lui Jordan.
Comitetul Olimpic Internațional a vrut să îi ia medalia și să i-o ofere Anei Bărbosu, însă, dacă gimnasta română ar fi avut vreun pic de fair play, nu ar fi trebuit să o accepte”, au scris cei de la LA Times, preluați de Știri pe Surse.
Păi, în logica propovăduită de presa americană, care este sufletul nației americane, nu ca presa de la noi, cordită numai pe șpăgi și interese, înjurătura „Duceți-vă dracului!” ar putea fi extrapolată și în România, dar la adresa trupelor americane de ocupație staționate în țara noastră la Kogălniceanu, sau la Deveselu.
Sau, în cel mai pur stil francez consacrat în anii 50 ai secolului trecut: „Americans, go home!”. Pentru că militarizarea României de către America n-are legătură cu apărarea românilor, dimpotrivă, cu expunerea lor unui război pustiitor cu Rusia.
Totul pentru interesele americanilor la Marea Neagră și în Orientul Apropiat, în cazul defectării Turciei, dar și pentru contracararea Rusiei și susținerea Ucrainei.
Totul pe banii noștri. Ucraină care, așa cum am mai subliniat, este un stat expansionist dușman al României, cum a fost de secole prin cazacii săi, apoi prin acțiunile de anexare a teritoriilor românești la Ucraina de către georgianul Stalin, ulterior prin ucraineanul Hrușciov, care a încercat dezmembrarea României prin planul Valev și transformarea ei în „grădină de zarzavat” a lagărului socialist, precum Bulgaria.
Dar chiar, americanilor care adăstați la câștig nelegitim pe la noi, ia mai cărați-vă dracului cu bazele voastre cu tot și cu LGBTQ+-ul vostru infect din România! Ar trebui să le repetăm mereu și mereu acest îndemn precum De Gaulle în Franța anilor 50, până or înțelege că „Pe aici nu se trece!”. Și nici nu se stă!
Libiu Mateescu
Numai avantaje avem din această alianță… Precum declara un personaj creat de I. L. Caragiale. „Industria noastră este magnifică, dar lipsește cu desăvârșire”