America la al treilea Vietnam, în Ucraina (5)

Dealul Capitoliului, mai precis Congresul Statelor Unite ale Americii, i-a retezat președintelui Biden ajutorul financiar pentru Ucraina, fără nicio posibilitate pentru Casa Albă de a face apel la aecastă decizie. Din disperare de cauză președintele american, cel mai fervent apărător al continuării războiului ucrainean, a recurs la deja prăfuita politică de sancțiuni, acum o extindere financiară a acestora împotriva băncilor care fac afaceri cu Rusia lui Putin. Ba chiar vrea să blocheze comerțul cu diamante rusești, cu caviar și cu blănuri produse în această țară pentru a masca mediatic dezastrul retragerii sprijinului american pentru Ucraina lui Zelensky, chiar în toiul iernii.
Un efect pervers al tentativei eșuate de încercuire a Rusiei pe plan internațional a fost extinderea fulminantă a BRICS, o alianță care a scindat literalmente mapamondul în două sfere, una a producătorilor de petrol, a înaltei tehnologii chinezești și a câtorva puteri nucleare dezavuate de SUA, iar cealaltă fiind aceea a țărilor occidentale pietrificate în necesitatea menținerii unei unități în cuget și simțire chiar în jurul periclitatei Ucraine, care se vede în situația de a nu-și mai putea finanța războiul fratricid cu țara vecină.
Iar dacă nu vor mai putea fi plătite salariile și pensiile cetățenilor ucraineni în plină iarnă Zelensky s-ar putea găsi în situația unei revolte naționale, care l-ar putea mătura de la putere. Pierderea orașului Mariinka în aceste zile nu a fost de natură să sporească încrederea Occidentului în capacitatea Ucrainei de a mai susține războiul și anul viitor.
Nu în ultimul rând, spectrul revenirii lui Trump la Casa Albă la sfârșitul anului viitor îngroapă perspectiva unei continuări a ostilităților militare, în condițiile în care Ucraina nu deține nici industrie de armament și nici tehnologie înaltă de ultimă generație, nefiind capabilă să-și producă nici gloanțele și obuzele necesare în cantități imense în prima linie a frontului.

Americanii, sătui de războiul ucrainean, drag lui Biden
America suferă însă și de un alt sindrom, cel al revenirii în prim plan a majorității tăcute, opusă minorităților gălăgioase a afro-americanilor și a latinilor, majoritate care clivează în aceste zile înspre o paradigmă a punerii intereselor porului american pe primul loc și a împingerii intereselor lui Zelensky și ale ucrainenilor în planul secund sau chiar terțiar. Mai mult, escaladarea violențelor în Gaza și invazia Israelului în acest oraș controlat de Hamas a privat Ucraina de prim- planul interesului internațional, aspect manifestat în scindarea sprijinului american în două direcții, decât ca până acum, concentrat doar în cea ucraineană.
Și totuși, prin ce se distinge acest previzibil eșec al Americii, logistic și financiar, de a sprijini Ucraina, de cel militar din Vietnam sau de retragerea rușinoasă din Afganistan după căderea Kandaharului acum câțiva ani?
Și, care ar fi similitudinile efectelor geoplitice ale acestor împrejurări nefaste pentru administrația Biden?
O analiză cât de cât adecvată ar arăta că efectele politice interne sunt similare, fiind asociate cu pierderea catastrofală de popularitate de către cei doi președinți, care au decontat și decontează aceste trei eșecuri, Gerald Ford în 1975 după înfrângerea din Vietnam, iar Joe Biden după cea din Afganistan de acum trei ani, iar acum după impasul ucrainean.
O analiză pertinentă ar arăta, însă, că pierderile geopolitice înregistrate de America în acest moment al previzibilului eșec în Ucraina sunt mult mai grave decât în cazul celor două înfrângeri anterioare.
Pentru prima dată după Războiul Rece SUA nu mai sunt puterea mondială primordială, în lumea unipolară imaginată de administrațiile americane de la Regan încoace.
BRICS-ul, dar mai ales cele două națiuni conducătoare a acestui nou bloc mondial antiamerican, Rusia și China, au demonstrat că sfârșitul imperiului universal american este aproape, similar cu cel al Persiei antice în fața ascensiunii noii puteri grecești după bătălia de la Salamina în 480 î.Ch. De altfel, chiar Biden a nuanțat înspre negativ posibilitatea SUA de a mai sprijini mult timp Ucraina în condițiile acerbei opoziții a Congresului.

Victor Orban a spulberat pretențiile financiare ale lui Zelensky, adresate UE
La acest blocaj american s-a adăugat cel maghiar care a reușit, prin utilizarea dreptului la veto, blocarea fondurilor europene pentru aventura militară ucraineană împotriva colosului rus.
Recentele așa-zise dezvăluiri ale unor succese militare fulminante ale armatei ucrainene, cum ar fi doborârea unor avioane de luptă Su-34 ale Rusiei, sau scufundarea unei nave de luptă a marinei rusești, nu mai conving pe nimeni, trucajele informatice care însoțesc filmările acestor evenimente militare iluzorii fiind cel puțin grosiere și neprofesioniste.
Zelensky insistă totuși cu ele pentru a demonstra în continuare țărilor occidentale că Ucraina e vie și agresivă și că poate înfrânge Rusia. Iarna care și-a intrat în drepturi, însă, este de rău augur pentru forțele ucrainene aflate în defensivă și îngropate într-un război de tranșee pe care nu au cum să-l câștige în fața unei Rusii din ce în ce mai ofensive.

Amintirea copleșitoarelor ofensive sovietice de iarnă împotriva Germaniei naziste este vie încă
În Al Doilea Război Mondial cele mai mari ofensive și contraofensive rusești s-au petrecut iarna,(exceptând evident Operațiunea Bagration din Bielorusia în iunie-iulie 1944), începând cu cea de la Moscova din 5 decembrie 1941, urmată de operațiunea Uranus, victorioasă la Stalingrad, din noiembrie 42-februarie 43, apoi de ofensiva de iarnă din 43-44 soldată cu un imens avantaj tactic pentru sovietici prin recucerirea Novgorod-ului și retragerea naziștilor de pe Nipru, precum și atingerea în luna februarie a anului 43 a graniței estoniene. A urmat ofensiva de iarnă din 12 ianuarie 1945 pe Vistula –Oder, care a fost și ultima înainte de asaltul final din aprilie 45 asupra Berlinului.
Trupele ucrainene epuizate ar trebui să se aștepte deci la o tradițională ofensivă de iarnă rusească în 2024, desfășurată cu efective sporite în cazul în care Putin reușește să concentreze forțe proaspete aduse din străfundurile Asiei, la fel ca Stalin, care a adus diviziile siberiene ce au salvat Moscova în decembrie, în fața asaltului nazist din toamna anului 1941. Mai ales că Putin încă nu a folosit în prima linie a frontului tehnologia militară de vârf pe care o deține Rusia. Asta, în condițiile în care armata ucraineană a trecut la războiul pe poziții fixe în tranșee și cazemate, o doctrină militară învechită și inutilă, pentru că nu favorizează recucerirea teritoriilor ocupate de ruși.

Scindări la vârful statului ucrainean și perspective militare sumbre
Adițional la enumerarea situațiilor nefaste pe cale le traversează Ucraina se adaugă și scindarea dintre Zelensky și șeful statului major al armatei ucrainene, generalul Valeri Zalujnîi, care l-a depășit în popularitate pe președintele ucrainean, fiind un om mult mai echilibrat și mai realist în raport cu realitățile de pe front.
Cel care a recunoscut deschis eșecul contraofensivei ucrainene odată cu venirea iernii. Totodată, Ucraina se confruntă cu imposibilitatea de a-și aduce în țară refugiații bărbați ieșiți peste graniță în primele zile ale războiului, în număr de peste 600.000, care ar putea împrospăta trupele actuale aflate pe toată linia frontului. Pentru ca o ofensivă de iarnă rusească să izbândească, însă, trebuie să îndeplinească o condiție esențială, să surclaseze numeric într-un raport de cel puțin trei la unu armata ucraineană, și de cel puțin 2 la 1 în domeniul tehnologiei de război.
Și ar mai trebui să beneficieze și de un alt comandant în loc de incompetentul și redundantul Șoigu. Condiții greu de îndeplinit în conjunctura actuală internațională occidentală, ostilă operațiunii speciale rusești. Iar Putin nu va renunța în niciun caz la recucerirea Harkov-ului, a Herson-ului și a Zaporojie-ului, foste teritorii rusești înainte de Lenin și de o importanță strategică imensă în strategia sovieticilor conduși de Stalin în cursul Marelui Război de Eliberare a Țării, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Prea puțin și prea târziu pentru aderarea Ucrainei la blocul Euro
Impresia generală desprinsă din scrutarea geopolitică europeană arată că numai începerea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană nu va stârni un entuziasm molipsitor în rândul populației ucrainene sătulă de război și privațiuni. Căci de o aderare la NATO nu poate fi vorba înainte de încheierea definitivă a conflictului printr-un tratat de pace, pentru că alianța Nord-Atlantică nu se poate afla în război deschis cu Federația Rusă datorită spectrului posibilității de anihilare nucleară reciprocă. Iar Rusia nu va încheia războiul atât timp cât Zelensky nu renunță la aderarea la NATO. Nemaiamintind și de posibilitatea îngrijorătoare pentru America generată de o eventuală alăturare militară a Chinei la efortul militar rusesc și la transformarea BRICS într-o alianță inclusiv militară.
Toate aceste inadvertențe și fracturi din gândirea politică americană transpar la fiecare apariție publică a președintelui Biden, depășit copios de evenimentele de pe frontul ucrainean. Iar reducerea sprijinului militar și financiar pentru Ucraina doar la cel european, și acela problematic și contestat de câteva țări europene mici, este pe cât de contraproductivă pentru Uniunea Europeană, pe atât de insuficientă pentru Ucraina.

Libiu Mateescu

Share on Facebook

Tweet

Follow us