America la al treilea Vietnam(2)
Când s-a instalat Joe Biden la Casa Albă, după victoria împotriva lui Trump în cele mai discutabile alegeri de la Roosevelt încoace și de la multiplele sale mandate prezidențiale(patru la număr), nu-și imagina că va fi manageriat două Vietnamuri în trei ani, după cel real din 75.
„Nu am vrut să repet greșelile trecutului de a rămâne și lupta într-un conflict care nu este în interesul Statelor Unite” declara Biden la 16 august 2021, în calitate de președinte american înfrânt pe câmpul de luptă din Afganistan, asta după ce liderii afgani au renunțat la luptă și au fugit din țară cu sacii plini de dolari americani destinați efortului de război. Era, generic vorbind, al doilea Vietnam dureros pentru America și a doua evacuare disperată a Kandahar-ului, după cea rusească din urmă cu mai multe decenii.
În 75 americanii evacuau Saigonul luat cu asalt de trupele VietCong, lăsând mulți aliați dar și americani în urmă. Cum au făcut și acum doi ani și jumătate la Kandahar, lăsându-și aliații fideli afgani, care încă mai luptau, la bunul plac al răzbunării talibane.
Și-atunci ce n-a perceput exact Biden din nefasta implicare militară a Statelor Unite pretutindeni pe glob unde le sunt amenințate dominația și prevalența economică și strategică, dacă s-a aruncat cu capul înainte în sprijinirea financiară și necondiționată a Ucrainei în războiul ei fratricid cu Rusia, al treilea Vietnam american se pare, doar că lipsesc pușcașii marini din peisaj?
Nimic, se pare, însă catacombele intereselor americane sunt mai abisale decât ne este permis să observăm la suprafață. Și-apoi, se pare că interesele economice ale Statelor Unite în Ucraina s-au metamorfozat de fapt în interesele economice ale familiei Biden în fosta țară sovietică. Ar mai fi desigur și interesul complexului industrial-militar al SUA, un sponsor electoral al democraților și al lui Biden, dezvăluit recent și nedisimulat de secretarul de stat Antony Blinken. Însă sumele uriașe smulse din bugetul american contribuie dureros la amplificarea deficitului bugetar al țării, ce se cifrează la 30 de trilioane de dolari, sumă pe care nu o vor mai echilibra niciodată. Și-atunci unde este interesul Statelor Unite și hotărârea sa de a nu mai lupta chiar și numai material într-un conflict nociv pentru țara sa, cum este cel din Ucraina, expandată în declarația din 2021 a lui Biden?
Surparea penală a unei familii prezidențiale americane și alegerile pot perpetua un război
Probabil că și dezastrul penal în care se afundă progenitura sa, suspectată de corupție de stat, contribuie la menținerea conflictului ucrainean, în speranța că americanii îl vor mai vota odată așa senil cum e, în speranța că acesta va câștiga totuși războiul cu Rusia lui Putin ținându-i spatele lui Zelensky. Aspect din cauza căruia a atins noi minimum-uri în sondaje în fața lui Trump, conform The Telegraph. Pentru că pierderea alegerilor ar însemna punerea sub acuzare a ambilor Biden de către tribunalele federale americane și de către Curtea Supremă, cum a fost cazul lui Nixon și a demisiei sale din august 74, iar mai recent al lui Trump. Doar că pe ei nu mai are cine-i grația, cum a făcut președintele Gerald Ford cu Nixon în septembrie 74, după ce i-a urmat acestuia la Casa Albă.
Fusese totuși vicepreședintele ales de Nixon după demisia fostului vicepreședinte american. Evident că în cazul Ucrainei interesele Statelor Unite nu sunt nici pe departe slujite cum se presupune că ar trebui să se întâmple în urma revărsării șuvoiului de bani necontabilizați asupra efortului de război ucrainean.
Vin alegerile prezidențiale și cele pentru Congres anul viitor și este de așteptat ca problemele internaționale să pălească în fața provocărilor domestice, în special cele ale migrației clandestine gigantice acceptate iresponsabil de Biden. Iată de ce Congresul SUA a blocat miercurea trecută un ajutor uriaș pentru Ucraina și Israel în valoare de 106 miliarde de dolari pentru anul viitor.
Victor Orban își propune să imite modelul republican al congresmenilor americani și să blocheze până la sfîrșitul anului prin veto ajutorul financiar al Uniunii Europene oferit cu larghețe stranie Ucrainei, precum și începerea procedurilor de aderare a acesteia la blocul comunitar. În sfîrșit, implicarea în acest conflict l-a împins pe Putin să scindeze lumea cu BRICS-ul său într-o măsură nemaivăzută nici în timpul războiului rece, cum arătam în prima parte a acestui eseu jurnalistic, cu repercursiuni asupra pieței petrolului greu de anticipat.
Fereastra unei victorii de toamnă a contraofensivei ucrainene închisă definitiv
Zilele trecute Zelenski recunoștea, preluat de The Telegraph, că nu a atins obiectivele contraofensivei de toamnă înainte de venirea înghețului, deci practic nu a eliberat nimic din teritoriile ocupate de Rusia, aspect pentru care a dat bineînțeles vina pe Occident și pe întârzierile furnizării de armament și muniție. Un soldat ucrainean preluat astăzi de agențiile de știri se plângea că ucrainenii nu mai au gloanțe în linia întâi.
Desigur că ar trebui reamintit că Ucraina nu a înființat nicio fabrică nouă de armament și muniție de la începutul războiului, așteptând doar mila Occidentului, care se presupune, crede Zelensky, că ar trebui să susțină obligatoriu războiul Ucrainei doar cu resursele sale de armament și muniție. În Al Doilea Război Mondial Stalin a strămutat în două luni peste 1500 de fabrici de armament în Urali și dincolo de ei, în fața avansului implacabil al Wehrmacht-ului lui Hitler în direcția Moscovei în 41 și în direcția Stalingradului în 42.
Muncitorii sovietici munceau la poalele Uralilor iarna în hale neîncălzite 16 ore pe zi, alături de soțiile lor, pentru a furniza Armatei Roșii armamentul și muniția necesare opririi naziștilor. Spre sfârșitul războiului în martie 1945, când sovieticii ajunseseră pe Oder, la 80 de kilometri de Berlin, raportul de forțe dintre sovietici și germani era de 3/1 la număr de soldați și de 11/1 la cantitate de armament și muniție, cam situația care va surveni foarte curând pe frontul actual ucrainean, undeva în cursul anului vitor.
Un dezechilibru militar care nu poate fi acoperit cu false declarații umanitare
Al Doilea Război Mondial s-a câștigat în primul rând în fabrici și văzându-i astăzi pe ucraineni neproducându-și muniția necesară nici pentru linia întâi, ai spune că ori sunt leneși și n-au chef să muncească în fabricile de armament, ori i-au luat de tâmpiți pe progresiștii bruxellezi și pe democrații super-progresiși și integraționiști ai SUA, gestionați lamentabil de corupta familie Biden.
Potențialul înzestrării cu armament și muniție convenționale al Rusiei nu-l atinge astăzi pe cel al defunctei URSS, însă îl depășește de câteva zeci de ori pe cel al Ucrainei, situație în care aceasta este ținută în viață doar cu perfuziile militare ale Occidentului, care se pot întrerupe oricând.
La potențialul rusesc se adaugă furnizările de armament iranian, iar în curând armament nord-coreean și chinezesc. Iar imensele posibilități umane ale Rusiei sunt de cel puțin trei ori mai mari decât ale Ucrainei. Situație în care saga aventurii ucrainene pe spezele și cheltuiala Occidentului se va încheia mai devreme sau mai târziu. Mai devreme, în opinia noastră.
În materialul viitor vom aborda aspectul justificării sau nejustificării acestor ajutoare și dacă Ucraina chiar le merită, sau solidaritatea internațională clamată este doar o paradigmă mediatică haștagist-progresistă fezabilă pentru anumite interese disimulate în profunzimea lor, americane și europene deopotrivă.
Libiu Mateescu
