Amnistii si gratieri colective in România post-belică. Legea PSD 543/2002
Am observat, in ultimii ani, o teamă paroxistică – poate doar simulată – pentru ceea ce in alte timpuri sau in alte tări este o practică de aplicare periodică, in functie de politica penală ce trebuie adaptată dinamicii faptelor infractionale.
Cititi spre exemplu, categoriile de infractiuni exceptate de la gratiere, prin Legea 543 din 2002, adoptată de guvernul PSD.
Incapacitatea de a examina lucid această chestiune a dus la ideea presedintelui Iohannis de a cere prin referendum stabilirea unor exceptii, eventual prin adăugarea la Constitutie. Este o formulă aberantă din punct de vedere juridic. Sunt oare infractiunile de coruptie mai „importante” decât, spre exemplu, infractiunile de omor?
De aceea, indemnul meu este să mergeti să votati pentru reprezentantii României in Parlamentul european dar să nu intrati in jocul electoral al presedintelui Iohannis.
Si acum câteva detalii despre amnistiile si gratierile colective din perioada post-belică si textul Legii PSD in materie, din 2002.
In 1948, a apărut o lucrare, semnata de V. Pantelimonescu, intitulată „Amnistii si gratieri. Legislatie, adnotări si jurisprudentă”, cuprinzând legile si decretele de amnistie si gratieri intre 23 august 1944 si 1 septembrie 1948.
Conform lui Pantelimonescu, intr-un interval de 4 ani, au fost adoptate 23 de legi de amnistie si 3 legi de gratiere. Nu vă spun ce scrie in ele, ca să nu se inspire cineva si sa depună vreun proiect la parlament, preluând idei din reglementările acelor ani.
As vrea sa fac si o scurta prezentare a reglementarilor referitoare la gratiere si amnistie in perioada pana in 1989.
In intervalul 1953-1989, au fost adoptate 29 de acte normative pentru gratierea unor pedepse si amnistierea unor infractiuni – in medie un act normativ de aceasta natura, la fiecare un an si jumatate.
Datele le-am preluat din lucrarea „Amnistia si gratierea”, elaborata de prof. Iancu Mandru, in 1998:
Decretul 155/1953 (gratiere); Legea 4/1954 (gratiere si amnistie); Decretul 421/1955 (gratiere si amnistie); Decretul 727/1956 (amnistie); Legea 8/1957 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 20/1959 (gratiere); Decretul 315/1959 (gratiere0; Decretul 211/1960 (gratiere); Decretul 5/1963 (gratiere si amnistie); Decretul 973/1967 (neexecutarea unor pedepse); Legea 25/1967 (gratiere si amnistie – au fost liberate 19.255 persoane); Decretul 591/1969 (gratiere, amnistie – au fost puis in libertate 3468 detinuti); Decretul 543/1970 (gratiere -au beneficiat 11,890 persoane); Decretul 521/1972 (gratiere – au fost liberati 6598 detinuti); Decretul 110/1974 (amnistie); Decretul prezidential 9/1974 (gratiere – au beneficiat 9952 persoane); Decretul 185/1976 (gratiere si amnistie); Decretul prezidential 222/1976 (gratiere – beneficiari 19.980 persoane); Decretul 115/1977 (gratiere si amnistie – au beneficiat 19.294 persoane, din care 17.794 din locurile de detinere); Decretul 147/1977 (amnistie – liberate 2836 persoane); Decretul 331/1977 (amnistie); Decretul prezidential 189/1981 (gratiere – liberate 14.396 persoane); Decretul prezidential 349/1982 (gratiere – au beneficiat 31.545 persoane); Decretul 290/1984 (gratiere si amnistie – au beneficiat 55.437 persoane); Decretul 185/1986 (gratiere si amnistie – au beneficiat 42.166 persoane); Decretul 255/1987 (gratiere si amnistie – au beneficiat 36.784 persoane); Decretul 11/1988 (amnistie – au beneficiat 41.184 persoane).
Pentru intervalul 1967-1988, numarul celor care au beneficiat de prevederile acestor acte normative a fost de 313.785 persoane. Explicatiile sunt sau pot fi multiple. In primul rand, o alta politica penala. Probabil si alte argumente legate de capacitatea penitenciarelor sau de faptul ca anumite contraventii se pedepseau cu inchisoare.
După 1989, au fost două decrete de gratiere, la inceputul anilor ’90 apoi, in 1997, a fost adoptata Legea nr 137/1997 privind gratierea unor pedepse, lege pe care imi permit sa o numesc Legea Antonescu/Basescu, pentru ca amandoi erau, la acel moment, membri in guvernul Ciorbea si nu s-au opus reglementarii respective.
Legea de gratiere Antonescu/Basescu prevedea gratierea, in intregime, pentruȘ
* pedepsele pana la 2 ani; in intregime
* pentru pedepsele pana la 5 ani, pentru persoanele cu varsta peste 60 de ani (!);
* in parte (cu 1/2) a pedepselor pana la 5 ani etc.
Erau exceptati recidivistii si autorii anumitor infractiuni.
Ultima lege de gratiere a fost adoptata in 2002, in timpul guvernarii PSD. Au trecut, de atunci, 17 ani.
