Animal Trump – un interviu cu Paul Craig Roberts, președintele Institutului pentru Economie Politică!
Interviu luat de Hanne Nabintu Herland lui Paul Craig Roberts, pentru Herland Report (până în prezent au fost publicate 3/7 episoade scurte)
Paul Craig Roberts – economist american, jurnalist pe teme de economie, a lucrat in guvernarea Reagan in cadrul Trezoreriei, apoi ca și consultant în Ministerul Apărării (are 79 ani)
Hanne Nabintu Herland – scriitoare și ziaristă norvegiană, autoare a Raportului Herland de știri independente
Episodul 1:
https://www.youtube.com/watch? v=Rl1FCZBr9e8&t=69s
HH: Este o atât de mare onoare de a fi împreună cu dumneavoastră domnule dr. Paul Craig Roberts. Sunteți președintele Institutului pentru Economie Politică, aici, în Statele Unite; sunteți un fost editor din zona Wall Street și autor al multor, multor cărți. În Europa, noi vă iubim pentru că aveți o perspectivă asupra lucrurilor pe care alții nu o au, când vorbiți pe larg despre atât de importantul subiect al politicii externe, precum și despre cultura americană a zilelor noastre.
PR: Cel mai rău lucru care li s-a întâmplat Statelor Unite a fost… Lucruri teribile li s-au întâmplat Statelor Unite dar, cel mai rău lucru care li s-a întâmplat Statelor Unite, în timpul vieții mele, a fost prăbușirea Uniunii Sovietice. Acesta a fost cel mai rău lucru, nu numai pentru Statele Unite ci pentru întreaga lume. Pentru că, în acest fel, a fost îndepărtată ultima constrângere care mai exista, la adresa unilateralității americane. Atâta vreme cât Uniunea Sovietică a existat, a existat și o limită impusă capabilității americane de a tiraniza și de a domina. Puteau tiraniza în America de Sud dar nu puteau în Cuba… Puteau tiraniza în Europa de Vest și exercita un control ferm în Japonia dar cea mai mare parte a lumii era imună la acest gen de tiranie… Pentru că exista undeva o Uniune, care constituia o alternativă și care putea ține în frâu unilateralismul american. Ambele tabere își știau foarte bine limitele.
Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, a dispărut și constrângerea la adresa acestui unilateralism. Nu a mai existat nimic care să impună restricții puterii de la Washington, hegemoniei acesteia. Și acest lucru s-a întâmplat exact în momentul în care o nouă ideologie începea să se impună în Statele Unite: ideologia neo-conservatoare (incitatoare la război, nt).
Ideologia neo-conservatoare este aceea care consideră că SUA sunt o țară indispensabilă. Că SUA sunt o țară de excepție. Dar, ce înseamnă asta? Păi, înseamnă că, dacă SUA sunt o țară de care nu te poți lipsi, atunci te poți lipsi de toate celelalte țări. Înseamnă că, dacă SUA sunt o țară excepțională, celelalte țări nu sunt excepționale. Este afirmarea hegemoniei asupra lumii! Este ca și cum am spune: noi americanii suntem „poporul ales”, nu evreii! Aceasta este ideologia neo-conservatoare care este dominantă și care a dominat politica externă începând cu regimul lui Bill clinton. Genul acesta de oameni au început să apară în guvern în anii în care Reagan a fost președinte. Îi știu. Au făcut o mizerie. Reagan i-a concediat și i-a trimis în justiție. George hw Bush – primul bush, papa bush – atunci când i-a urmat lui Reagan, i-a amnistiat; cu toate acestea, nu au avut o mare influență în guvernarea acestuia. Însă, când Clinton a devenit președinte, din această sursă au venit atacurile din Serbia. De asemenea, sancțiunile impuse Irak-ului – în urma cărora au murit 500 000 de copii irakieni și despre care Secretarul de Stat din guvernarea Clinton, Madeleine Albright a spus că a meritat. Nici nu-mi pot imagina o femeie care să spună că merită să omori 500 000 de copii…
Asta arată cât de dură este această ideologie. Este nemiloasă. Este o ideologie nemiloasă în care nimic nu contează decât hegemonia Washington-ului. Aici, nici măcar nu este vorba despre hegemonia americană; este vorba doar despre hegemonia Washington-ului!
Evident, începând cu cel de al doilea Bush, George W Bush, neo-conservatorii au avut întregul guvern. Adevăratul președinte a fost Dick Cheney, care era vice-președinte, un fundamentalist neoconservator. Ministerul Apărării, Ministerul de Stat, Pentagonul au fost pline de ei. Ei au dominat complet Consiliul National de Securitate. De aici a venit 9/11. De aici au venit războaiele din Afganistan și Irak.
HH: Da. Și cu toții ni-l amintim pe generalul Wesley Clark, care a spus – a scris mai apoi o carte și a vorbit într-o serie de interviuri televizate – despre șocul lui, după 9/11, de a afla că existau planuri în Pentagon de a distruge națiune după națiune…
PR: Șapte țări în cinci ani…
HH: Da. Și el vorbește despre politica externă neo-conservatoare – pe care considera o lovitură de stat în SUA – care, acum, în retrospectivă, vedem că a adus atâta distrugere la adresa SUA. SUA sunt acum poate cea mai urâtă țară din lume. Trăiesc în Orientul Mijlociu și oamenii se întreabă de ce trebuie să moară sute de mii de oameni. Este asta o democrație, cea care ne bombardează?
PR: Cred că Wesley Clark a fost într-adevăr șocat dar asta arată că el nu a fost conștient de ideologia neo-conservatoare, deși ei era în guvern de ceva vreme, chiar când el a fost comandantul trupelor americane în Europa. A fost comandantul NATO, dacă-mi amintesc bine și nu a fost conștient de această ideologie. Deși, Wolfowitz (șeful Băncii Mondiale, n.t.), un oficial al Pentagonului la vremea aceea – începutul anilor’90 – a făcut public, a scris că principala țintă a politicii externe americane este prevenirea apariției oricărei alte puteri, în special Rusia, care ar putea constrânge unilateralismul american. Puteți găsi aceasta online. Este un document al Pentagonului. Apoi a scris că alții din guvern au considerat această declarație prea stridentă, au temperat-o puțin dar nu i-au schimbat înțelesul.
De aceea am spus că cel mai rău lucru care s-a întâmplat a fost prăbușirea Uniunii Sovietice. Pentru că nu a mai existat nicio constrângere și le-a permis acestor neo-conservatori să facă asemenea afirmații și să domine politica noastră externă de atunci încoace. Desigur, neo-conservatorii sunt aliații apropiați ai Israelului. De fapt, cei mai mulți sunt Sioniști. Unii dintre ei au dublă cetățenie. De aceea, în opinia mea, unilateralismul SUA a început în Orientul Mijlociu. Pentru că a fost dirijat către acele țări care ajută Hezbollah, miliția din Liban care a învins de două ori armata israeliană atunci când a încercat să ocupe sudul Libanului. Israelul dorește rezervele de apă din sudul Libanului; acolo și-a dus Israelul de două ori armata și de două Hezbollah i-a scos afară. Păi, cine a susținut Hezbollah? Irak, Siria, Iran. De aceea avem în SUA atâta presiune din partea Israelului de a continua războiul contra lui Assad și de a porni războiul cu Iran. Pentru că dacă Iran și Assad nu vor mai susține Hezbollah, atunci nu mai există nimic care să blocheze Israelul în a se extinde în sudul Libanului. Dacă vă uitați, (câte) atacuri evidente la adresa Iranului sunt de inspirație israelită. Israelienii sunt aceia care vor să folosească forțele americane pentru a transforma Iran-ul în același haos în care au transformat Irak-ul. Și în care au sperat să transforme Siria. Haos în care Siria ar fi fost transformată dacă nu intervenea Rusia.
Sunt două ideologii,
– ideologia neo-conservatoare cu hegemonia lor americană și
– ideologia de identitate politică; ambele distructive, fiecare în felul ei, când le cântărești te apucă amețeala. Aceasta este o situație dificilă pentru un președinte, pentru că lobby-ul pe care-l face Israelul este foarte puternic. S-au scris numeroase cărți despre asta. Au fost numeroși senatori și deputați care au spus: am pierdut pentru că ne-am opus celor vrute de Israel. De fapt, dacă Israel dorește ceva, de obicei se votează în unanimitate. Rareori veți găsi măcar doi membri ai Congresului care să voteze împotriva a ceva ce favorizează Israel.
Ei sunt o entitate puternică, apoi este Wall Street-ul și Big Bikes – alte entități puternice. Complexul militar de securitate este, probabil, cel mai puternic, pentru că are serviciile de informații care pot controla explicațiile, care pot fabrica cazuri, care pot fabrica evenimente, care pot afirma că s-au întâmplat lucruri care nu s-au întâmplat, pentru că, cu scuza „securității naționale”, ei nu-ți vor da explicații ci doar vor afirma. Nu vor trebui să-ți dovedească, vor spune că e o chestiune de „securitate națională” și vor scăpa cu asta.
Deci, într-o țară de tipul acesta și unde nu există presa, te întrebi cine oare este în control. Păi, în control sunt cei care controlează explicațiile; iar acestea sunt ușor de controlat din motivele mai sus amintite. Presa este organizată în șase mâini și nu este controlată de jurnaliști.
-sfârșitul primei părți
Scurta nota, in contextul celor discutate mai sus.
Mark Pompeo – seful CIA – care a fost audiat pentru a ocupa pozitia de sef al The State Department, a spus acum cateva zile, in cadrul audierilor : „SUA sunt o tara unica, exceptionala. Rusia este o tara unica dar nu exceptionala”. Acesta este sustinut pe noua pozitie de cel pe care, de cand a bombardat a doua oara Siria, eu il numesc Animal Trump (sunt propriile lui cuvinte; el a spus ca-l bombardeaza pe „Animal Assad”). Iar aceasta este viitoarea politica SUA.
https://www.youtube.com/watch? v=jzUuOv0f-PQ&t=33s
la secunda 14.
Ca sa realizati intreaga grozavie a ceea ce poate face religia din oameni, iata care este cel mai recent tweet al mancatorului de oua de Paste, crestinul Animal Trump, cel care, pentru a doua oara in scurta lui guvernare a dat ordin ilegal, de atac cu rachete asupra unei tari: ” We are people who cherish our values, protect our civilization, and recognize the image of God in every human soul” (Suntem un popor care isi pretuieste valorile, isi protejeaza civilizatia si recunoaste imaginea lui Dumnezeu in fiecare suflet de om”.
