Anul Nou in traditia populara (II)
Cand se apropie miezul noptii catre noul an, taranii obisnuiesc sa prevada cum va fi vremea in anul ce vine. Se folosesc de foile unei cepe mari pe care le desprind si le aseaza in ordine, numindu-le dupa lunile anului. In fiecare din ele pun putina sare. A doua zi, de Sfantul Vasile, cel ce dezleaga vrajile si facaturile, ei vor verifica cat lichid a lasat sarea topita in fiecare foaie. Asa vor sti (pentru ca in mod misterios cantitatile sunt diferite) daca vor avea seceta sau ploaie si in ce luna anume.
Revelionul este ultima zi a anului calendaristic. Noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie se numea in trecut “Ingropatul Anului”, dar, cu timpul, a fost inlocuita cu denumirea de Revelion. Aceasta sarbatoare dateaza de aproximativ 4000 de ani, fiind cea mai veche dintre cele cunoscute in ziua de astazi.
Este foarte important ca de Revelion sa fii inconjurat de cei pe care ii iubesti, pentru ca te vei simti bine cu siguranta si vei patrunde in Noul An cu multa veselie si voiosie.
Exista o multime de obiceiuri si superstitii legate de aceasta zi, in special la sate. In mediul rural, acestea nu se mai pastreaza, din pacate.
Cateva obiceiuri de Revelion:
Pocnitorile si focurile de artificii de la miezul noptii simbolizeaza inlaturarea spiritelor rele.
La sate, oamenii merg cu plugusorul in Ajunul Anului Nou pentru a face urari oamenilor.
In unele zone, s-au pastrat jocul “Perinita” sau strigatul peste sat despre ce a fost bun sau rau in anul care s-a incheiat.
Un alt obicei de la miezul noptii este stingerea si aprinderea luminilor; stingerea simbolizeaza intunericul desavarsit, iar aprinderea credinta, nasterea, un nou inceput.
