„Aoleo don’procuror/ nu ma condamna sa mor,/ca nu sunt ambasador…/ haida,haida/trece garda”
Variatiuni pe tema unui cantic tziganesc!

Dl .Gelu Diaconu a făcut, saptamana ce a trecut, chiar pe rețele de socializare, o dezvăluire cutremurătoare, trecută cu vederea de Presa noastră, șantajată discret, cînd nu e alcătuită din ofițeri acoperiți.
Gelu Diaconu, fostul șef al ANAF, cel care continuă să denunțe răfuielile politico-mafiote în curs sub numele de Luptă împotriva corupției, fără să se teamă că Poliția Politică Prezidențială îl va vîrî la zdup pe motiv că-și face capital de simpatie populară.
Citez din textul lui Gelu Diaconu:
„De exemplu, un ambasador «periat» și lăudat de presa progresistă a venit la mine în birou, însoțit de un om de afaceri din țara pe care o reprezenta, un evazionist notoriu, presîndu-mă să dispun deblocarea rambursării TVA într-un caz de evaziune (cca 20 milioane euro), pe care îl aveam în instrumentare. La cîteva minute după ce a ieșit din biroul meu am anunțat instituțiile abilitate. În zilele următoare, citeam iarăși prin presă o serie de elogii aduse aceluiași ambasador, cunoscut în spațiul public drept un adversar al intrării României în Schengen, exact de jurnaliștii care promovează valorile occidentale. Si care, cu tot entuziasmul pupincurist, îl dădeau ca exemplu de bune practici și onestitate pe acest «amic» al concetățenilor evazioniști.
Ani de zile a fost o practică constantă intervenția ambasadelor, în principal din spațiul UE, pentru susținerea intereselor marilor companii cu capital străin în relația cu Fiscul. Si asta în timp ce o eventuală intervenție a vreunui reprezentant ales al poporului român în Parlament este considerată,chiar de catre „organe”, drept trafic de influență.”

Dezvăluirea d.lui Gelu Diaconu nu ne mai miră. Puțini sunt miniștrii care nu au avut „experiența” ambasadorilor unor puternice țări occidentale ,dînd buzna în birourile lor pentru a interveni fara jena în maniera fostilor ambasadori stalinisti ce bateau cu pumnul in masa pentru o favoare a unui om de afaceri  sau a unei companii străine venite la noi să facă,daca poate, chiar escrocherii.
Un exemplu absolut regretabil ramane fostul si deloc apreciatul ambasador american Gitenstein care se purta in Romania ca intr-o tara coloniala sud-americana,desi noi credeam ca aveam cu americanii un tratat de parteneriat strategic, care nu poate abandona regulile moralei diplomatice elementare!
Incepand indeosebi cu  coruptibiul fost presedinte Basescu („daca trebuie s-o sug,mai bine o fac la Marele Licurici…”) România, asemenea țărilor din Africa (cele din America Latină s-au emancipat demult…), e considerată de politicienii și oamenii de afaceri occidentali ca un tărîm pe care își pot face de cap. Acasă la el un ambasador, chiar si de la… București, (unde-si permite sa faca orice) ori un om de afaceri, sau un politician e ținut, firesc, sub supravegherea presei, a ONG-urilor, chiar și a instituțiilor de luptă împotriva corupției… Doar aici,la noi ,el se crede un fel de „trimis” al INALTEI PORTI, unde isi poate permite orice, inclusiv sa o cheme la ordine pe eterna Codrutza !!

În România constatam ca de-o vreme comportamentul ‘trimisilor” se schimbă. Îti vine sa banui ca un occidental crede si chiar…poate să-SI ARANJEZE orice AFACERE si chiar sa fure… daca îi dorește inima! Nu pentru că România ar fi o țară coruptă, cum se tot străduie să-i convingă pe parlamentarii de la Brussel alde Monica Macovei; ci pentru că în România presa, ONG-urile, instituțiile care luptă(!?) împotriva corupției in frunte cu DNA nu-și permit să se atingă de vreun om de afaceri occidental, de vreun ambasador, de vreo companie străină. Si cand nici SRI, un Serviciu secret se zice apreciat, care uneori nu prea mai e în slujba românilor și nici DNA nu ii are in vizor pe afaceristii straini, îi distrug pe alese pe oamenii de afaceri români pentru a lăsa, parca, loc corupților veniți din afară.(sursa,ddr)