APRILIE – o luna plina de credinte si practici fortificatoare
Intr-una dintre povesti, cea despre lunile-frati, se spune ca Mart l-a poftit in ospetie pe fratele sau mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfatuit de Florar (mai), si-a luat cu sine atat caruta, cat si sania si luntrea, stiindu-l pe Mart pus pe sotii. Astfel, Prier a putut calatori, in ciuda vremii schimbatoare. Manios ca i s-au zadarnicit planurile, Mart a jurat sa se razbune trimitand bruma care sa vestejeasca podoabele cu care atat de mult se faleste Florar.
Luna aprilie se numeste in traditia populara Prier, deoarece se considera ca aceasta perioada din an era foarte prielnica. Totusi, in unele zile vremea putea provoca pagube, iar, cand temperaturile erau scazute si cu vant uscat, luna aprilie era denumita in popor Traista’n Bat.
A patra luna din calendar, numita odinioara si prier, in calendarul roman era de-abia a doua, spre deosebire de calendarul iulian si cel gregorian care o plaseaza pe cea de-a patra pozitie. Daca martie era odinioara prima luna, perioada de renastere si reincepere a ciclului de viata si mai ales celui agricol, luna aprilie se refera mai mult la timpul de afara, cel care incalzeste si uda pamantul, ca ulterior, un nou ciclu agricol sa ia nastere; pamanturile sunt numai bune de insamantat, iar caldura e un factor hotarator.
Aprilie – sau prier, cum mai este cunoscuta in traditia populara – este o luna plina de credinte vechi si practici fortificatoare.
Vorbim de traditii si mai ales de vreme si vremuri si trebuie spus faptul ca vremea din luna aprilie este in stransa legatura cu cea din luna mai. Mereu a existat o teama a inghetului mugurilor copacilor, dar si a plantelor in luna mai. Corespondenta intre cele doua luni era oarecum antagonica din punct de vedere meteo.
