Asasinii economici ai RoÅŸiei Montane (II)
Procuror militar, col. (r) Gheorghe Oancea
Semnalam despre inca "…inexistenta/existenta" dosarul ilicit de listare a societăţii RoÅŸia Montană la Bursa de metale preÅ£ioase la Vancouver. Ca sa se poata realizata o l i s t a r e credibila si mai ales tentanta,de fapt o prima mare afacere , a fost nevoie de rezultatele unei analize serioase a firmei australiene care a expertizat examinarea probelor de minereu existent la Rosia! Unde? Vă spun sigur – deoarece "mostrele" recoltate ilegal au generat un conÅ£inut aurifer ÅŸi argintifer surprinzător de mare… Aceste rezultate atestă clar că probele au fost recoltate dintr-un perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina, în mare parte exploatată, asa cun fusese stabilit in protocolul provizoriu.
La momentul acela se achiziÅ£ionau deja SUB PRESIUNE terenuri, case, ÅŸcoli pentru demolare în acel perimetru. Se cumpărau când noi,proprietarii de drept, nu aveam bătut în cuie contractul de asociere cu ofertantul. Deci ei, pentru inceput au listat la bursă o fantomă… si tocmai "rezistenta" romanesca ridica pretul actiunilor!
Frauda bursieră – delict federal
Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources ÅŸi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice/topografice, livrate de un ofiÅ£er al nostru, deja cercetat penal, datele de cercetări in teren, prospecÅ£iuni anterioare geologic, dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice ÅŸi Geologice, cumparat de Tender (!) ÅŸi alte ceva documente. Eu vă spun un lucru: certitudinea mea este vis-a-vis de modul în care eu am intuit că s-au produs lucrurile, ÅŸi vă mai dau un argument esenÅ£ial: în 2002, Întreprinderea Minieră RoÅŸia Montană era subvenÅ£ionată de stat. Păi atunci cum vorbim noi de contract ferm de asociere, în fapt ÅŸi-n drept? Putem noi vorbi că o societate mixtă este subvenÅ£ionată de stat ?! Acestea sunt lucruri care pot fi verificate, azi,concret de Guvernul Ponta! Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care inca subvenÅ£iona activitatea. Vi se pare esenÅ£ial sau nu? Păi lăsând la o parte modul "shmecherit" de achiziÅ£ionare a celor 80% de acÅ£iuni, care nu se puteau face nici la acea data prin încredinÅ£are directă, vine unu’ si zice: "bă, va dau 1 miliard 200 ÅŸi ceva de milioane de lei vechi, cumpăr 80% din acÅ£iunile minei!”.
Vi se pare logic? Stai, domne, am ÅŸi oferte de la firme europene, am memorii, am plângeri, care sunt în minister, acolo. Nu se poate. De ce îi dai numai ăluia domne, ÅŸi nouă nu ne dai? Bagă-ne ÅŸi pe noi în competiÅ£ie…
Certitudinea mea, pe datele si cercetarile efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank TimiÅŸ, prin Gabriel Resources, a săvârÅŸit o infracÅ£iune de fraudă bursieră, care este o infracÅ£iune foarte gravă, infracÅ£iune federală în spaÅ£iul nord-american!
Ce-a făcut el, din punctul meu de vedere? Atâta timp cât proiectul de contract a fost prezentat unui… cabinet notarial din Alba Iulia (!), nu ÅŸtiu care anume – urma să fac aceste cercetări -, a fost tradus fără precizarea „proiect ” ÅŸi legalizat astfel !
Deci omisiune!! Alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acÅ£iunilor societăţii ÅŸi au început să curgă banii. În perioada aceea, din ce îmi aduc aminte, în România, în conturile acestui Gabriel Resources, intraseră astfel vreo 75 de milioane de dolari. Acestea erau datele din dosar.
La Bursa de la Vancouver, unde nu te joci, ne aflam în prezenÅ£a unei societăţi "RoÅŸia Montană Gold Corporation", cu un dosar de listare în bună regulă, acÅ£iuni care … creÅŸteau exorbitant vis-a-vis de datele respective, ce trădau existenta unui conÅ£inut sporit de aur ÅŸi argint în mina RoÅŸia Montană. A ascuns toată lumea de unde s-au recoltat probele reale! Ei vehiculau ideea reexploatării haldelor de steril prin metode tehnologice ultramoderne…
Åži cum se verifică toate aceste lucruri? Numai printr-o comisie rogatorie, printr-o sesizare ÅŸi printr-o cooperare cu autorităţile nord-americane putem afla exact care este rezultatul, văzând dosarul de listare la bursă. Însă comisiile rogatorii au ÅŸanse mici de reuÅŸită pentru că autorităţile americane îÅŸi vor proteja investitorii. Sunt două planuri foarte inteligent făcute de TimiÅŸ, Tender ÅŸi compania…
Domnu’, Tender cu două miliarde de euro ÅŸi cu avere, nu-i chiar pion. La rândul lui a fost folosit ÅŸi apoi a „miruit” pe toată lumea, dom’le. Au venit o groază de bani de la investitorii americano-canadieni.
Deci în timp ce contractul era bine mersi în vigoare, la bursă, acasa, în România contractul era în stadiu de proiect. De ce?
Avem argumente esenÅ£iale: mina RoÅŸia Montană era în continuare subvenÅ£ionată de stat(!) Contractul era încheiat ÅŸi pare bătut în cuie în 2001, iar în 2002 mina era subvenÅ£ionată în continuare. De ce? Deoarece contractul nu era contract; în România, era tot proiect…
Intreb: cum se putea face extinderea perimetrului? Doar dacă mina aparÅ£inea statului! Păi ce fac, îÅ£i dau Å£ie, societate mixtă în care tu, străin, ai 80%, un ditamai extraperimetru pe teritoriul virgin al minei, când tu spui că reexploatezi haldele de steril? DaÅ£i-mi o explicaÅ£ie plauzibila, să răspundă cineva la aceste întrebări. În timpul anchetei m-am dus la AgenÅ£ia NaÅ£ională a Resurselor Minerale ÅŸi am discutat cu doamna preÅŸedintă Maria Stratulat. Si erau ÅŸi directorii ei în cabinet ! Mi-a prezentat harta minei RoÅŸia Montana. Îi zic: ”Doamnă, daÅ£i-mi vă rog o explicaÅ£ie : de ce această mină, care până la momentul aÅŸa-zisului Proiect de contract de cooperare, avea doar 12 kilometri pătraÅ£i perimetru de explorare-exploatare, a ajuns la 42,3 km. ? Cum?”.
Toată lumea a dat din colÅ£ în colÅ£ ÅŸi n-a putut da nimeni vreun răspuns. Cum se putea face treaba asta? Doar prin Hotărâre de Guvern, în condiÅ£iile în care mina aparÅ£inea tot statului. Åži-aia doar prin niÅŸte elemente extraordinare, pentru că presupunea exproprieri de terenuri, case, ÅŸcoli...S i acum se da din colt in colt !
Ce s-a întâmplat cu ăştia de la Gabriel Resources, care, chipurile, erau în curs de asociere. Că ne aflam încă în faza de proiect, da? Ei cumpărau case, domnule! Începuseră să vină banii canadieni de la Bursă ÅŸi cumpărau case ÅŸi terenuri. Dacă cineva face o analiză profundă de genul acesta, vede că există diferenÅ£e între dosarul aflat în funcÅ£iune în România – operabil în România unde era în stadiul de proiect! – ÅŸi dosarul aflat la Bursa din Vancouver, care acolo era dosar bătut în cuie…
Una era la Vancouver, alta la BucureÅŸti ! Păi ca stat, nu puteam să extind, domnule, perimetrul! Nu puteam să subvenÅ£ionez activitatea minei, dacă eram în asociere. Eu, stat, îi fac cadouri ăluia? Las la o parte faptul că i-am permis să cumpere 80% din acÅ£iuni pe două sute ÅŸi ceva de mii de dolari, gonindu-i pe ceilalÅ£i care veniseră să solicite asocierea.
Văzând lucrurile acestea, fireÅŸte că am încercat să desfăşor în continuare acte de cercetare, uitând de episodul cu ofiÅ£erii SRI…
Nu dai aurul, nu intri în NATO!
Era evident faptul că se încearcă muÅŸamalizarea…
Găsisem o fraudă uriaşă. Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupÅ£ie, OrdonanÅ£a 43/2002 privind înfiinÅ£area PNA (actualul DNA). Având date ÅŸi indicii privind acte de corupÅ£ie, de abuz în serviciu cu consecinÅ£e deosebit de grave, fals ÅŸi înÅŸelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.
M-am dus la JoiÅ£a Tănase, procurorul general din acea perioadă, ÅŸi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiÅ£erului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală. Domnul JoiÅ£a Tănase îmi spune: ”Domnule colonel, faceÅ£i-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aÅ£i identificat dumneavoastră”. Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă ÅŸi vă predau dosarul”. Zice: „Nu, nu, fă-mi o notă ÅŸi Å£ine dosarul până când îÅ£i spun eu”, mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini ÅŸi i-am remis-o.
N-am mai ÅŸtiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preÅŸedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese si pe biroul domnului prim-ministru. Doamna preÅŸedintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă memorie bună: „Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) o notă vis-a-vis de modul de iniÅ£iere ÅŸi derulare a cotractului cu Gabriel Resources. Printr-o rezoluÅ£ie pe nota respectivă se spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”. Mi-a mai spus că premierul s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aÅŸa ceva, am rămas perplex!
Domnule, eu înÅ£eleg că nu se mai foloseÅŸte termenul de colonie pentru ţările lumii a treia. Se folosesc alÅ£i termeni; aliat, partener, dar tot colonie suntem. AÅŸa se pun problemele?
Pentru a intra în Uniunea Europeană trebuie să facem asocieri cu petrolul, cu gazele, cu autostrăzile ÅŸi-aÅŸa mai departe… Să vedem acuma la Schengen ce mai trebuie să dăm.
Problema pe care mi-o pun eu ca cetăţean care am o situaÅ£ie decentă : am o pensie rezonabilă ÅŸi o casă în care nu mi-e frig. Dar am în jurul meu bieÅ£i oameni care n-au un loc de muncă, oameni care mor de foame. Am ajuns să-mi întreÅ£in rudele, să le dau bani pentru medic, să-i ajut, că nu mai fac faţă cu copiii pe care-i trimit la ÅŸcoală. Păi înseamnă că ÅŸi eu ÅŸi alÅ£ii, într-un an-doi, dacă merge tot aÅŸa, nu ne mai primim naibii pensiile. Åži-atunci hai să ne dăm tot din casă, să ne vindem pe nimic!?
Dar să revin… Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcÅ£ie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeÅ£i, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului …Concluzia mea este azi următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaÅ£i jucători la bursă americani ÅŸi canadieni, ÅŸi soluÅ£ionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii RoÅŸia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor.
Singura soluÅ£ionare…rezonabila a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar ÅŸi americane, pentru că, atunci când s-au obÅ£inut primele date despre mină, Frank TimiÅŸ a obÅ£inut ÅŸi niÅŸte credite, 3 milioane de dolari de la o sucursală a Băncii Rothschild. AÅŸa rezultă din dosarul de la secÅ£ia parchetelor militare care în parte, a fost declinat în favoarea PNA/DNA. Are proiectul de contract, are preÅ£ul, are tot ce vreÅ£i ÅŸi indiciile pentru a se face o cercetare generală serioasa. Dar, repet, sunt puse în pericol interesele investitorilor… Se vede tot mai clar „tunul” de pe bursă, o fraudă la care investitorii participă involuntar ÅŸi "Comoara Europei", aurul în sine, la o cantitate ÅŸi o concentraÅ£ie mult mai mari decât cele servite opiniei publice…
Închiderea acestei afaceri pe fraudă nu se poate face fără cooperarea autorităţilor federale nord-americane, dar pe ei nu-i interesează Frank TimiÅŸ, îi interesează banii lor. A doua variantă ar fi ca autorităţile noastre să identifice modul concret prin care s-a achiziÅ£ionat 80% din patrimoniul societăţii RMGC, cum s-a făcut evaluarea, cum ÅŸi de unde s-au scos eÅŸantioanele, cum s-a extins perimetrul, cum s-a subvenÅ£ionat de către stat activitatea din RoÅŸia Montană.
„Acoperire” la nivel înalt…
Prin atitudinea celor de la ANRM ÅŸi a ofiÅ£erilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit… nesoluÅ£ionarea dosarului. Or fi dat cei de la PNA neînceperea urmăririi penale, dar sunt curios cum au motivat acest lucru. Cum eludează faptul că perimetrul s-a extins,fraudulos, într-un moment în care societatea era a statului român. Åži vă mai spun un lucru: domnule, dacă din 1997, de când au început să bage bani, ar fi avut un contract ferm, de-atâÅ£ia ani – că doar suntem în 2013 -, ei, RMGC, s-ar fi dus frumos să dea statul român în judecată la Curtea de Arbitraj de la Viena, câÅŸtigau, având argumente… Nu că n-ai autorizaÅ£ie de mediu, ba mai stai că sunt situri istorice… Păi când ai făcut contractul n-aveai prevederi în contract?
Åži revenind, până acum de zece ani, din 2003, de ce societatea respectiva n-a făcut acÅ£iune în justiÅ£ie împotriva statului român, să ceară despăgubiri, beneficii nerealizate... Îmi iau bănetul ÅŸi plec! De ce? Resursele de-acolo sunt formidabile!! Åži-apoi e vorba de demantelarea fraudei. Dacă ajungem la Curtea de Arbitraj de la Viena, eu mă duc ÅŸi susÅ£in interesele statului român. Să-mi răspundă la întrebări. AÅŸadar, în cazul unui proces, câÅŸtigăm…
Iar cei care vorbesc de penalităţi de miliarde,ori nu cunosc aceste lucruri, sau dacă le cunosc, blufează. Este doar o ameninÅ£are… Mai vin ÅŸi ai noÅŸtri ÅŸi vorbesc aiurea despre licenÅ£e. LicenÅ£ele sunt acte administrative acordate de către o autoritate a administraÅ£iei de stat. Atâta timp cât se dovedeÅŸte că aceste acte au fost obÅ£inute prin fraudă, ele sunt nule de drept!
Pe de altă parte, România poate cere prin comisie rogatorie să se constate frauda bursieră, se demarează o anchetă, se ajunge la dosarul care a stat la baza listării acÅ£iunilor societăţii, se scoate contractul, se verifică data certă ÅŸi se vede dacă el corespunde cu contractul din România. Åži se va vedea că el a fost tradus în engleză, legalizat, fără titulatura ”Proiect” ca ÅŸi când era un contract autentic. Åži-o să vedeÅ£i că data contractului la dosarul de listare a acÅ£iunilor la bursă nu corespunde cu data contractului din România !!. Când acolo au trimis falsul, aici, dosarul era tot la stadiul de proiect. În felul acesta se explică subvenÅ£ionarea, extinderea perimetrului ÅŸi multe altele.
Să se dizolve acea comisie parlamentara ÅŸi să sesizeze parchetul! Să se redeschidă dosarul ÅŸi să clarifice multele întrebări din acest interviu. Åži să se afle cum a reuÅŸit TimiÅŸ prin Tender să deschidă toate uÅŸile instituÅ£iilor statului ÅŸi să primească aproape gratis aurul Apusenilor în detrimentul unor firme cu experienţă în domeniul mineritului. Am urmărit din 2003 încoace ÅŸi opinia ambasadorilor americani în legătură cu RoÅŸia Montană: „proiect benefic care trebuie demarat”. Åži-atunci cum vor coopera oare autorităţile americane cu o colonie… pardon!, o Å£ară din lumea a treia, „aliatul” ÅŸi „partenerul” lor?
– Suntem în război, domnule colonel?
În primul rând vreau să vă spun un lucru. Problematica RoÅŸia Montană este extrem de complexă ÅŸi vizează un lucru esenÅ£ial; interese străine de România. Dacă nu se-nÅ£elege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nÅ£eles nimic. România, din punctul meu de vedere – ÅŸi în atâÅ£ia ani de profesie în care am soluÅ£ionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar RoÅŸia Montană nu face excepÅ£ie de la această regulă.
N.R.Cotidianul: În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu ÅŸi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluÅ£ia lucrurilor, din magistratură, însă, aÅŸa cum spune el, „când am dorit, pe uÅŸa din faţă, pe unde am ÅŸi intrat”. A instrumentat ÅŸi dosarul RoÅŸia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar ÅŸi pe scena politică ÅŸi a serviciilor) Si, bărbat de onoare, nu se fereÅŸte să vorbească despre el.
