ASASINII ECONOMICI AI ROSIEI MONTANE (I)
Procuror militar, col.(r) Gheorghe Oancea
Bănuiesc că atunci când vă uitaÅ£i la televizor vă apucă râsul văzându-i dezlănÅ£uiÅ£i pe „specialiÅŸtii” în problema RoÅŸia Montană…
Dar este opinia oamenilor, ei îÅŸi spun părerea având informaÅ£ii la un anumit nivel, de o anumită natură. E firesc ca ei să-ÅŸi spună punctul de vedere atât timp cât nimeni, chiar nimeni (!?) competent din societate, nu vine să spună: ”Uite, lucrurile stau aÅŸa”. În primul rând mi se pare o aberaÅ£ie această … Comisie parlamentară. Este o translatare a răspunderii, când e clar că RoÅŸia Montană este o afacere, nu proiect ! MulÅ£i spun că e proiect, de unde? – este o afacere veroasă! E construită pe laÅŸitatea unora, pe un „pumn de arginÅ£i” dat unor persoane din vremea aceea care, din punctul meu de vedere, vindeau tot. Ar fi vândut ÅŸi bulevardele ÅŸi trotuarele.
Eu, ca procuror militar în secÅ£ia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de InformaÅ£ii cu privire la săvârÅŸirea unor fapte penale care vizau siguranÅ£a naÅ£ională.
În vizorul SRI era un maior din DirecÅ£ia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reÅ£in chiar exact perioada exactă – desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona RoÅŸia Montană o mulÅ£ime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă erau amplasate ÅŸi niÅŸte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării ÅŸi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe niÅŸte dischete, după care acest ofiÅ£er îÅŸi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării NaÅ£ionale ÅŸi … devine unul dintre directorii Gabriel Resources.!! Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiÅ£er a săvârÅŸit niÅŸte fapte penale. FireÅŸte că am început cercetările în acea cauză ÅŸi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranÅ£ei naÅ£ionale. Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeÅŸte astăzi RoÅŸia Montană. Ce am constatat, domnule? Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcÅ£ia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor ÅŸi avea în responsabilitate… activitatea minieră. Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank TimiÅŸ (n.r. – fost Vasile TimiÅŸ), care, deÅŸi nu avea nicio specializare în domeniul minier, ÅŸi-a arătat – vai de mine! – aplecarea pentru a investi în mineritul din România. Acest Frank TimiÅŸ, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracÅ£iuni legate de traficul de droguri.
Cert este că Frank TimiÅŸ vine în România unde, ciudat, i se deschid toate uÅŸile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului ÅŸi Aurului Deva, la AgenÅ£ia NaÅ£ională pentru Resurse Minerale ÅŸi implicit… la mina RoÅŸia Montană.
Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aÅŸa se ÅŸi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank TimiÅŸ – un off-shore care-ÅŸi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands ! -, ÅŸi Regia Cuprului ÅŸi Aurului Deva. La momentul acela, activitatea minieră la RoÅŸia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenÅ£ionată de stat. Tot aici îl cunoaÅŸte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender ÅŸi TimiÅŸ sunt de fapt rude prin alianţă…). Dar Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daÅ£i seama -, după atâÅ£ia ani de activitate, deÅ£inea extraordinar de multe date privind mineritul din România!; analize, prospecÅ£iuni, cercetări… Cert este că, după ce se realizează acest ciudat … protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcÅ£ionari ai statului, foÅŸti sau chiar activi, din Regia Cuprului ÅŸi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraÅ£ie ale Gabriel Resources ÅŸi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aÅŸa, ori aÅŸa!
Conflict de interese clar. Nu era doar conflict de interese, era şi o remunerare pentru datele pe care le-au pus la dispoziţie. Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.
Cum apar în poveste Berceanu ÅŸi Tăriceanu? Aflându-se de interesul privind activitatea minieră de la RoÅŸia Montană, au mai existat ÅŸi alte firme care au făcut oferte de cooperare-colaborare cu autorităţile statului român. Cel puÅ£in două dintre ele au făcut memorii ÅŸi ulterior plângeri la Ministerul Industriilor pentru că efectiv nu au fost luate în seamă, ceea ce trezeÅŸte suspiciuni majore. Când vrei să faci un lucru corect – într-adevăr cand treci prin dificultăţi economice tu ca Å£ară, nu poÅ£i să-Å£i permiÅ£i investiÅ£ii majore -, sa nu le acorzi ÅŸi ălora o ÅŸansă… Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanÅ£ii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreÅ£ total, în mod ciudat ÅŸi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară! – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources ÅŸi Regia Cuprului ÅŸi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – ÅŸi atenÅ£ie la o chestiune care este esenÅ£ială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă doar reexploatarea haldelor de steril, domnule!
Deci aceasta era chestiunea în discuÅ£ie; reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat prin tehnologie avansată… Potrivit protocolului iniÅ£ial ÅŸi a prevederilor contractuale, conivenÅ£a a fost ca partea română să deÅ£ină din acÅ£iunile noii societăţi ce urma, atenÅ£ie (!), ce urma a fi înfiinÅ£ată, 40%, dar nu mai puÅ£in de 20%, iar partea străină, 80%, dar nu mai puÅ£in de 60%!!. Acest aÅŸa-zis contract – Å£in minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii RoÅŸia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniÅŸtri în funcÅ£ie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu ÅŸi Radu Berceanu, care deÅŸi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel,amandoi îÅŸi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte. La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare ÅŸi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinÅ£ată dobândeÅŸte dreptul de explorare, deÅŸi – mare, mare atenÅ£ie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniÅ£ial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom'le, punct!
Pentru ca mai apoi să se treacă pe ÅŸest ÅŸi la exploatare…
Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi ÅŸi dreptul de exploatare. Dar să revenim, acest proiect de contract este foarte important. El are forma juridică a unui contract de asociere, doar că el are o precizare sus în stânga – „Proiect de contract”. Orice litigiu, scrie în contract – nu poveÅŸti cu New York sau Londra -, se soluÅ£ionează de către Curtea de Arbitraj de la Viena. Punct!
Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinÅ£ată face niÅŸte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuÅ£ie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conÅ£inutului de metale preÅ£ioase dintr-un minereu prezentat spre analiză. Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziÅ£ie, să-mi identifice locaÅ£iile din zona RoÅŸia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport !. Åži vin doi ofiÅ£eri SRI la mine ÅŸi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ÅŸtiu-ce conÅ£inut care deja era ÅŸtiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu. După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiÅ£eri ÅŸi mi-au spus: ”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuÅŸit să identificăm locaÅ£iile ÅŸi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”, ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect. Deja, din acel moment am intrat în niÅŸte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor ÅŸi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracÅ£iunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.
Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei vile!
Åži-acum Å£ineÅ£i-vă bine! E un lucru despre care nu vorbeÅŸte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preÅ£ul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acÅ£iunile minei RoÅŸia Montană. Åži mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard ÅŸi vreo două sute ÅŸi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari !! Unul dintre directorii din 2003 de la AgenÅ£ia NaÅ£ională de Resurse Minerale îmi spunea: “Păi, domnule procuror, cu aceÅŸti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “. Deci asta reprezenta preÅ£ul minei, 80% din asociere, două sute ÅŸi ceva de mii de dolari. Care ar fi insa realitatea în privinÅ£a zăcămintelor din subsolul RoÅŸiei?
În felul acesta revenim la o chestiune foarte interesantă, la care iar nu răspunde nimeni: de pe vremea împărătesei Maria Tereza ÅŸi până la acest moment, mina RoÅŸia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km². O să vedeÅ£i că, până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. Åži o să vă explic cum s-a procedat. Mai întâi, de la 12 km² se face extinderea la 24 km², urmând ca apoi suprafaÅ£a să crească la 42,3 km². Păi atunci ne întoarcem la ce am spus prin Protocolul de Colaborare, ÅŸi anume „reexploatarea haldelor de steril”. Păi vorbim de reexploatare sau de minerit la propriu, pe filon, prin extinderea perimetrului minei? Ce mai vorbim de tehnologii ultraperformante ÅŸi de nu ÅŸtiu ce? Este aberant! SpuneÅ£i-mi ÅŸi mie, dacă sunteÅ£i de bună-credinţă, domnilor investitori americano-canadieni – că de fapt ăştia sunt jucătorii la bursă -, de ce facem minerit clasic cu cianurare? Åži de asemenea, dacă sunteÅ£i de bună-credinţă, de unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia ÅŸi cu ce drept? Partea română a examinat această operaÅ£iune? Contractul ,asa schiop cum este , nu era atunci în vigoare.
Deci de unde s-au recoltat cele 80 de tone de minereu? Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru. În ce temei se extinde perimetrul? AceÅŸti oameni de afaceri, Tender, ceilalÅ£i care se asociaseră mai mult sau mai puÅ£in cu acest Frank TimiÅŸ, au ÅŸtiut foarte bine ce fac. Au pornit de la reexploatarea haldelor de steril, vizualizând clar că se vor exploata zone virgine. De ce vă spun treaba asta?
Pentru a forma dosarul de listare a societăţii RoÅŸia Montană la bursa de metale preÅ£ioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu ÅŸi care – vă spun sigur – au generat un conÅ£inut aurifer ÅŸi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziÅ£ionau terenuri, case, ÅŸcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam inca perfectat contractul de asociere.
